Câteva gânduri despre cum m-am hotărât să cumpăr Corsa-e

Introducere

Cu toate că am făcut cunoștința cu Opel Corsa-e în aprilie, la reprezentanța din Timisoara, până de curând nu știam mare lucru despre comportamentul de zi cu zi al noului vlăstar al marii familii PSA, in afara de specificațiile tehnice și testele publicate în presa europeană..

La un recent articol despre cele două Peugeot-uri din garajul nostru virtual, botezate „electro-leul mic”, un e-208 cu care Laura circula cu grijă în Timisoara și „leul mare”, un e-2008 alergat de Silviu cu multă satisfacție prin București și câteva excursii la destinațiile preferate, am recepționat un comentariu de la Răzvan, care ne-a furnizat primele informații despre noua achiziție a familiei, un Opel Corsa-e pentru soția sa.

În urma unei invitații de colaborare la proiectul Electromobilitate, Răzvan ne-a transmis primele informații de consum și parcurs săptămânal, urmată imediat de povestea alegerii unui Opel Corsa-e, din gama destul de limitată în prezent a ofertei de modele electrice în Romania.

Ne-am bucurat să urăm BUN VENIT celui de al 23-lea autor pe blogul nostru și să citim cu interes povestea alegerii unui Opel Corsa-e. În continuare are cuvântul Razvan.

Cum m-am hotarat sa cumpar un Opel Corsa-e

În ultima parte a anului trecut mașina soției a stat mai mult prin service. Soția avea un Nissan Micra din 2010, peste 130.000 km rulaj, care începuse să scârțâie din toate balamalele.

După ce am văzut că notele de plată de la service încep să se adune, m-am gândit să cumpăr o mașina nouă. Soția conduce doar mașini cu cutie automată și preferă mașinile mici de oraș (Micra noastră are o lungime de sub 3.9 m) din motive de parcare, acces pe străduțe înguste, obișnuintă.

Așa că am început studiul de piață în Decembrie 2019. Cerințele erau relativ modeste: mașina din clasă mica, cutie automata, senzori de parcare cu camera spate.

După ce am tot verificat website-urile distribuitorilor și am cerut oferte am observat că o mașină nouă ma ducea spre 16-18.000 euro. De fapt nu am găsit nimic sub 16.000 EUR. Asta se întâmpla înainte de “promoțiile” forțate datorate COVID-19. 

Criteriile noastre de alegere a unui automobil electric

Cum tocmai se anunțase că și în 2020 va fi valabil programul Rabla Plus, cu reduceri de aproximativ 10.000 EUR, la care se poate adaugă și Rabla classic mi-am zis să încerc și o mașină electrică, cum tot am posibilitatea să o încarc acasă, la costuri mai mici.

Nu pot spune că aveam nevoie neapărat ACUM de o mașină electrică, sunt convins că preturile urmează să scadă în viitor. Pe de alta parte probabil că și valoarea Rabla Plus va scădea în viitor, pe măsură ce mașinile electrice vor câștiga cotă de piață.

Fiind vorba de mașini electrice, un nou criteriu a fost luat în considerare: autonomia. Singura mea cerință referitoare la autonomie a fost să pot ajunge la mare folosind viteze de autostrada fără a re-încărca (și eventual fără a face atac de cord că rămân fără electroni pe A2) + încărcare DC.

Pentru asta am considerat că bateria minima utilă ar trebui sa fie 2 x 20 kWh (pentru 200 km pe A2 la un consum estimat de 20 kWh/100 km) + 5-6 kWh pentru mersul prin oraș + liniștea mea sufletească.

Oferta din Romania

Am început să verific oferta de mașini electrice pe piața din Romania. Slăbuță, foarte slăbuță la acea data (deja eram în ianuarie 2020).

Tripleta e-UP/Citigo/Mii era compusa de fapt doar din e-UP. Citigo nu apărea în configuratoarele Skoda la acea dată, iar Seat Mii cred că nici acum nu este disponibil in Romania). e-UP era prea mică, atât ca dimensiuni/portbagaj, cât și ca baterie.

Pe urmă era Zoe, Peugeot/Opel și cam atât. Leaf, e-Golf ieșeau din bugetul meu de 20-22.000 euro, ca și Kona cu acumulatorul de 64 kWh. În cazul Kona a mai contat și termenul imens de livrare. Practic, decizia trebuia luată intre Zoe, e-208 și Corsa-e.

Contribuția dealerilor în alegerea unei mașini electrice

Aici au început să aibă importanță dealerii.

Peugeot

Pentru Peugeot am fost la dealerul din Otopeni. Mi s-a spus că nu au nimic liber în stoc sau în tranzit, că tot ceea vine a fost deja vândut (foarte posibil, eram la sfârșitul lui Ianuarie/începutul lui Februarie, cred că nu intrase nici un e-208 în țară până atunci).

Mi s-a dat o ofertă cu ceea ce am dorit și un termen de livrare de aproximativ 6 luni. Oferta era la prețul de listă, aproximativ 25.000 EUR (după ce se scădeau 11.400 EUR pentru Rable).

Renault

Pentru Zoe am fost la un dealer din Bd Timișoara. Zoe se afla în tranziție: aveau doar modelul vechi, despre cel nou nu știau când va veni, dacă vor fi unități disponibile și ce configurație vor avea (dacă au încărcare DC sau nu).

Mi-au făcut o ofertă cu Intense 135/50 kWh cu încărcare DC (era opțiune, nu inclus în standard). Cu tot cu discount și Rable, ajungea pe la 24.500 EUR, termen de livrare 4-6 luni.

Opel

După care am ajuns la Erebus, de la care a provenit prima mea mașină, un Ford Fiesta, undeva în secolul trecut 😊. Aici mai aveau o mașină disponibila într-un depozit din Ungaria, care satisfăcea cerințele mele.

Am semnat contractul (era mijlocul lui Februarie) și am așteptat să înceapă programul Rabla Plus. În cele din urmă, după 3 luni și jumătate și ceva peripeții am intrat în posesia mașinii: un Opel Corsa-e în echiparea E-Edition + Jante aliaj, pachet Premium 1, Pachet iarnă, Pachet parcare, faruri LED, Proiectoare de ceață față LED, culoare metalizată, la aproximativ 19.600 EUR.

Concluzii

Da, mașinile electrice sunt încă ceva mai scumpe ca preț de achiziție decât cele ICE. Dar comparația trebuie să se facă între mașini cu echipări și performanțe similare, nu între modelele cele mai ieftine ICE și cele BEV.

De exemplu, comparativ cu un model Corsa cu cutie automată, 1.2l turbo 130CP, GS Line, camera video spate, în Februarie diferența era doar de 2500-3000 EUR (incluzând discountul Rabla, desigur). Mai scumpă dar în limite acceptabile, cel putin pentru mine. Cei care zic ca un Corsa ICE este 12.000 iar cel electric 31.000 nu sunt obiectivi…

Ce mă încânta:

  • Consumul, măcar pe timp de vară, pare a fi cel puțin decent: nu chiar la fel de bun ca al modelelor Hyundai, dar nu semnificativ mai rău; mai bun decât cel al suratelor e-208/e-2008/DS Crossback e-tense, mai bun decât WLTP;
  • Trecerea de la o mașină ICE este foarte lină, nu reprezintă nici un stress pentru șoferii care conduc pentru prima dată o mașină electrică. Ok, exceptând programarea încărcărilor în cazul deplasărilor în afara localității.
  • Este extrem de stabilă în curbe, se conduce foarte lejer, este sprințară.

Ce nu mă încântă:

  • Prea puține informații despre partea electrică. De exemplu nu pot vedea Starea de Încărcare a bateriei în procente (trebuie sa folosesc aplicația MyOpel pentru asta, care îmi arată SOC ultima oară când mașina a fost pornită); când se încarcă bateria indică viteza de încărcare în km/h (nu in kW- putere sau kWh – energie); nu arată câți kWh s-au încărcat, etc.
  • Încărcătorul portabil inclus este prea lent, permite doar 8 Amperi la priza casnică de 230 Volți rezultând într-o putere de încărcare de 1.8 kW; de fapt încarcă cam 1.35-1.4 kWh într-o ora, datorita pierderilor de încărcare
  • Nu are spatii dedicate pentru cablurile de încărcare, acestea trebuie să ocupe spațiu din portbagaj.
  • Tabloul de bord este cel “Entry”, cu cadrane analogice (sau care simuleaza modul analogic); doar echiparea Elegance are tablou digital;
  • Schimbatorul de viteze si frana de parcare electronica sunt identice cu modelele Peugeot;
  • Camera de mers inapoi are si un mod panoramic;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.