Confesiunile unui „ecologist radicalizat”

Un titlu recent probabil n-a atras prea multă atenție, dar subiectul abordat, responsabilitatea noastră față de viitoarele generații, merită revăzut.

După noi potopul?

Intr-o singură frază, era vorba despre grija pentru hrană, haine și apă curată, care este ușor de înțeles de majoritatea părinților și bunicilor cu care dialogăm pe această temă, dar pare foarte greu de înțeles grija pentru aer mai curat, o temă ce revine permanent în cronicile proiectului Electromobilitate.

Dupa o astfel de discuție, am rămas surprins și ușor amuzat că grija pentru viitorul copiilor, nepoților și următoarelor generații poate fi percepută ca „radicalizare ecologica” și revin la subiect, fiindcă… am păcătuit.

Despre Motor Sport

Ca motorist de meserie, absolvent al Politehnicii timișorene, care a înghițit gaze de ardere la standul (primitiv) de probă din cadrul Facultății de Mecanică și a băut ceva benzină trăgând combustibil din canistre în vremuri de mult uitate, vă asigur că ambele sunt dăunătoare sănătății. În schimb, sunetul motoarelor turate în competițiile auto pare a fi un elixir, care mă atrage irezistibil.

Sunt foarte fericit că fiul meu, Caius, a preluat această pasiune. Nu este de mirare, după ce și-a petrecut o parte din copilărie pe marginea probelor speciale din CNR – Campionatul Național de Raliuri, așteptând să ne vadă trecând în grabă maximă alături de prietenul și pilotul meu de încredere Dan Necula, „șeful” cum era cunoscut la secția Dacia Competiții.

Alte priorități

L-am însoțit la multe etape de slalom, unde concurează împreună cu soția, cu un prototip dezvoltat dintr-un BMW Z3 în propriul atelier, specializat pentru mașini de curse de tot felul. Din păcate nu am fost alături de ei luna trecută, când a câștigat primul titlu național (în categoria sa) la finala din Nebraska.

Ascensiunea pe prima treaptă a podiumului nu a fost simplă și nici scurtă. Mulți ani de muncă de îmbunătățiri pas cu pas aduse mașinii, în paralel cu perfecționarea abilității de a te strecura cu viteză maximă, dar fără a atinge conurile ce marchează traseul.

Odată cu trofeul adus acasă a încolțit întrebarea „what’s next?” Care va fi următorul obiectiv în sportul cu motor? Oportunitatea s-a ivit alături de alți trei tineri pasionați de curse, care și-au propus să participe într-un campionat de anduranță organizat de ChampCar.

Debut la anduranță

Deși pare un sprinter care se înscrie la un maraton, Caius n-a ratat ocazia, a contribuit la pregătirea mașinii, costurile de înscriere, anvelope, benzină, drum și ne-am dat întâlnire la Pittsburgh International Race Complex în 4 octombrie.

Ca de obicei, tatăl meu a rămas extrem de interesat (la 96 de ani), de noile aventuri motor-sport ale nepotului.

Sâmbătă dimineața (4 octombrie) au pornit și țestoasele albe cu veterana TM 3, cea curată și tăcută, spre vacarmul circuitul din apropiere de Pittsburgh, unde 50 de concurenți erau „turați” să ardă multă benzină, anvelope și plăcuțe de frână în cursa de aduranță.

Dupa aproape 8 ore de competiție înfocată, 39 de mașini au trecut de linia de sosire.

Concurenții au fost împărțiți în patru clase, între care cei mai mulți participanți (20) au format Clasa C, unde au s-au încadrat „ai noștri”. Rezultatul din debutul în ChampCar Endurance Series pe locul 8 a fost sărbătorit pe măsura așteptărilor inițiale modeste și a surprizelor cu anvelopele.

Imagini de la Pittsburgh International Race Complex

Vestea tristă care plutea asupra întregului eveniment a sosit în preziua competiției. Complexul a fost vândut unei firme IT, care va construi un centru de calcul în venerabila locație pentru orice iubitor al sporturilor cu motor.

Monitorizare AQI – air quality index

Pentru conștiința mea de ecologist convins, am înregistrat AQI – air quality index la plecarea și sosirea în Motor City și mi-am propus să-l compar cu cel din parcarea circuitului de lângă Pittsburgh, un traseu pitoresc așezat între dealuri, în mijlocul unui păduri întinse.

Mărturisesc că am fost extrem de surprins. Față de obișnuitele valori, cuprinse între 50 și 65, pe care le înregistrăm frecvent în Motor City, în parcarea circuitului la bordul TM 3 era afișată valoare AQI – 25, la fel ca în parcarea hotelului din New Castle, un orășel din apropiere unde am înnoptat.

Fără concluzii

Dragostea pentru sportul cu motor nu are o explicație rațională sau profesională, așa cum a fost în cazul meu pentru foarte mulți ani, începând cu participarea la Raliul studenților în cadrul Clubului Politehnica în anii ’70, Campionatul Național de Raliuri în anii ’80 sau inițierea, organizarea Cupei Nova cu echipa de la ProCar Timișoara în anii ’90, sau activitatea derulată in cadrul secției de competiții de la Dacia Pitești.

Chiar și după ultimii 8 ani dedicați 100% electromobilității, bucuria de a asista la o cursă, de a savura o manșă demonstrativă alături de fiul meu, rămâne o mare plăcere, fără urme de vinovăție ecologică, cu sau fără monitorizarea AQI-ului.

Adio PittRace!