Ziua în care am plecat pe urmele Berthei Benz, pe primul drum extraurban parcurs vreodată cu un autovehicul, a venit la pachet cu Audi Q4 Sportback e-tron facelift, pe numele lui complet. Modelul pre-facelift s-a vândut foarte bine, așa că tot ce avea de făcut constructorul german era să nu strice ce merge și să îmbunătățească pe ici, pe colo câte ceva.
La ecrane mi se pare cea mai vizibilă diferență: acum sunt unite mai armonios în același panou curbat și parcă cel din centru se mișcă și mai bine decât la versiunea precedentă. Cam orice am încercat să fac pe el, reacția a fost instantă, lucru pe care nu l-am simțit neapărat și la celelalte mașini cu care am mers până acum în Eurocharge.
Pe lângă cele două ecrane, și Head-Up Display-ul a fost îmbunătățit, având o suprafață mult mai mare acum, fiind o plăcere să vezi toate animațiile care apar atunci când activezi modul de realitate augmentată. Din păcate, nu este vizibil aproape deloc cu ochelarii de soare polarizați, dar hei, nu poți să le faci chiar pe toate.
Revenind la drum, a fost o senzație plăcută sa mergem pe acel traseu istoric la volanul unei mașini nemțești. Doar că spre deosebire de Bertha și mașina ei, Q4 nu cred că a atras nicio privire pe stradă. Este o mașină discretă, care nu epatează cu nimic, ci doar te duce din punctul A în punctul B într-un mod foarte confortabil, oferindu-ți “toate condițiile” să te bucuri de traseu. Pe drumuri virajate a stat foarte bine pe șosea, datorită centrului de greutate coborât și al suspensiei reglabile, nu s-a simțit ca un SUV care s-ar înclina excesiv în exterior.
Noaptea este o plăcere să conduci cu farurile Matrix LED care luminează perfect fără să îi încurce pe cei din față (nu am primit niciun flash până la destinație), iar multe din controalele de care ai nevoie la drum se fac din butoane fizice (de la reglat oglinzi, volan, până la butoanele multimedia). Climatizarea a ajuns pe ecran, dar într-un mod foarte natural, care nu te distrage mult de la drum.
Totuși, aici am și o mică nemulțumire legată de interior. Materialele nu mi s-au părut chiar la nivelul la care mă așteptam de la Audi, chiar dacă erau bine închegate. Poate și pentru că știu ce poate marca germană să facă și am avut ocazia să văd interiorul lui Q8, unde senzația a fost cu totul alta. Sigur, vorbim despre clase și prețuri complet diferite, iar Q4 nu putea să ofere chiar același nivel de finisare, dar cred că mai era loc de puțină atenție la materialele pe care le atingi și la care te uiți cel mai des (cum ar fi acele zone mari de aluminiu mat). E drept că se putea și mai rău, din fericire nu există mai deloc piano black.
Un alt lucru care mi-a plăcut în mod special la Q4 a fost cât de subtil funcționează sistemele de asistență. Pilotul automat adaptiv ține foarte natural banda și distanța față de mașina din față, fără să te enerveze cu bipuri sau alerte la fiecare câteva secunde, ca multe mașini moderne. Sunt genul de sisteme care te fac să simți că te ajută, nu că sunt acolo doar pentru niște reglementări din industrie.
Și cred că aici Q4 mai are un atu considerabil: după câteva sute de kilometri la volan începi să nu mai stai cu ochii pe procentul bateriei. Chiar și pe autostradă, unde consumul inevitabil este mai ridicat, autonomia reală rămâne suficient de mare și poate mai important, foarte predictibilă, încât să te poți concentra pe drum și nu să te uiți panicat după următoarea stație de încărcare.
Foarte utilă mi s-a părut și funcția de V2L (vehicle to load), care îți permite să te folosești de bateria mare a mașinii pentru a alimenta ceva la 230V – fie direct în portbagaj, unde există o priză Schuko, fie printr-un adaptor care se introduce direct în portul de încărcare al mașinii. Mi se pare ceva ce n-ar trebui să lipsească de pe nicio mașină electrică, fiind foarte util atât pentru un plus de confort (poți folosi un espressor sau un uscător de păr), cât și pentru viața de zi cu zi (poți alimenta direct casa – sau obiecte din casă – în caz de pană de curent sau poți încărca o altă mașină electrică la nevoie).
În Eurocharge 2026 am condus mașina pe traseul Mannheim (DE)–Enzklosterle (DE), pe vreme perfectă de vară târzie (18–25 °C), pe un traseu compus 90% din drumuri naționale și restul din autostradă. Autonomia reală măsurată a mașinii a fost 453 km, cu un consum mediu al zilei de 17 kWh/100km.
Statisticile complete pentru cei 4.500 km parcurși în Eurocharge sunt centralizate pe Autocritica.
Prețul mașinii testate în tur este de 75.513 euro cu TVA (sau 1.043 €/lună în leasing financiar de la BT Leasing – avans 15%, valoare reziduală 15%, contract pe 5 ani, rată fără TVA).
EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Europa cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.
Susținut de: BT Leasing | ENGIE România | VARTA | Michelin | Server Config | Eldrive
Pasionat de electromobilitate din 2020, cand am facut trecerea de la diesel la electric, dupa multa cercetare pentru a gasi o masina potrivita stilului de viata (calatorit cu bagaj, biciclete, schiuri si alte echipamente care strica puternic aerodinamica masinii)
