by 
Săptămâna 1, drumul la dus
Așa cum scriam în ultimul raport săptămânal dinainte de vacanță, am început săptămâna cu deplasarea spre Grecia.
Pentru că nu am vrut să ajungem obosiți pe plajă, am împărțit drumul în trei zile, un pic mai mult decât sunt învățat, dar și învățul are dezvăț.
Prima încărcare la Petroșani, la o stație iHunt, ieșirea din țară pe la Calafat, iar peste noapte am oprit la un hotel în Montana, Bulgaria. Ca să vă dați seama cât de tare s-au dezvoltat rețelele de încărcare, trebuie să precizez că nu am căutat cazare cu încărcare, la filtre, dar Hotelul Valor avea o stație cu 2 porturi de încărcare type 2. Singurul inconvenient era faptul că limita de staționare la încărcare este de 8 ore, așa că nu am lăsat mașina la încărcat toată noaptea ci am preferat să o mut și să pornesc din nou încărcarea cât am luat micul dejun.
O ultimă încărcare la granița cu Grecia la o stație Fines, apoi cazarea în Salonic, unde am parcat mașina peste noapte într-o parcare plătită aflată în apropiere, unde am mai lăsat-o la încărcat cât timp ne-am plimbat prin oraș.
A doua zi dimineață a urmat deplasarea spre Lefkada, cea mai mare parte a drumului fiind făcută pe autostradă, unde m-am surprins singur. Viteza de deplasare a fost cea legală, iar consumul nu a fost ceva de speriat și am căpătat încredere în mașină.
O nouă oprire pentru încărcare pe la mijlocul distanței, apoi încă una în apropierea insulei, pentru a avea suficiente procente în baterie atunci când ajungeam la cazare.
Pot părea multe aceste încărcări, 4 la număr, dar ca și timp acestea au totalizat 88 de minute, cea mai lungă încărcare fiind de 26 de minute, timp pe care l-am petrecut în cea mai mare parte pentru dezmorțire/masă.
De ce socotesc doar 4? Pentru că la toate încărcările pe type 2 nu am stat după mașină ci am vizitat orașele în care eram cazați.
Așadar am ajuns la cazare cu următoarele date:
De aici încolo am pornit în explorarea insulei, care este plină de drumuri cu suișuri și coborâșuri, care în prima fază m-au făcut să cred că vor impacta vizibil consumul.
Se poate vedea cum în 4 km am reușit să urc aproximativ 370 de m în altitudine, cu un consum de peste 66 kWh/100 km.
Am mai reușit să facem alte câteva încărcări la stații type 2, cât am fost la plajă/masă/vizitat orașele, astfel încât datele de consum și financiare ale săptămânii sunt următoarele:
- 267,36 kWh încărcați
- 553,32 lei cheltuiți cu încărcările
Consumul mediu a scăzut, la fel și viteza medie, drumurile foarte înguste fiind principalul factor.
Așadar 1614 km parcurși cu un cost de 553 de lei, ceea ce reprezintă un cost de 34,26 lei/100 km, cu majoritatea cheltuielilor făcute într-o țară unde prețul minim al kWh este în concordanță cu prețul mare al benzinei, 2,2 euro/litru.
Săptămâna 2, drumul de întoarcere
Ca să începem bine și această săptămână, am plecat luni pe la prânz, după o ultimă baie în mare, cu destinația Meteora.
Drumul ales a fost paralel cu autostrada ce leagă Salonic de Ioannina, printr-un parc natural extrem de frumos și foarte liber, cale de vreo 60 de km nu am întâlnit nici o mașină din contrasens.
Cazare la poalele Meteorei, cu o încărcare peste noapte la hotel, o vizită rapidă în vârf, plecarea cam pe la 10.30 spre Katerini unde am făcut prima încărcare a zilei.
Cam de pe aici a început nebunia, ploaie torențială și autostrada care se aglomera văzând cu ochii.
Ploaia s-a oprit în apropiere de Salonic, dar aglomerația a devenit și mai mare, totul culminând cu o coadă de vreo 6 km înainte de granița cu Bulgaria, pe care Maps ne spunea că ar fi accident.
Coada era la stația de taxare, care deși avea deschise 5 porți pentru plată, nu au fost suficiente pentru mulțimea de mașini, cam 80% dintre ele cu numere bulgărești.
Singura noastră explicație a fost că, văzând schimbarea bruscă a vremii, majoritatea turiștilor au ales să plece spre casă. Dar căutând mai amănunțit am descoperit că 22 septembrie este ziua independenței în Bulgaria și a fost făcută punte cu luni, astfel încât au avut la dispoziție 4 zile libere.
Pe autostrada bulgărească am dat de altă problemă, scăpați de cozi, bulgarii au ales să se deplaseze cu viteze mari, croșetând printre mașinile care se deplasau doar cu 120-130 km/h. Asta până la terminarea autostrăzii unde a urmat un alt ambuteiaj. Timpul pierdut a fost cam de 1 ora și 30 de minute în total.
Altă încărcare la Blagoevgrad, la o stație care pe lângă că era ocupată, nici nu livra puterea specificată, așa încât am stat mai mult decât era planificat.
După Sofia traficul s-a rarefiat astfel încât am ajuns la cazare la orele 20.00, la același hotel ca la dus.
O nouă încărcare peste noapte până la 89%, apoi drumul a fost fără peripeții până acasă, cu o încărcare intermediară la Hațeg.
Valorile de consum și cheltuieli pentru drumul de întoarcere au fost:
- 224 kWh încărcați;
- 468,8 lei cheltuiți;
- 29,55 lei/100 km parcurși.
Mai ieftin ca la dus, deoarece am încărcat mai mult în Bulgaria și România unde este mai ieftin.
Datele finale sunt:
- 3200 km parcurși;
- 1021,8 lei cheltuiți pentru încărcări;
- 31,93 lei/100 km parcurși.
E mult, e puțin? Cârcotașii or să spună că pentru ei timpul este bani și că ar fi făcut acest drum într-o zi, dar oamenii realiști or să înceapă să își pună semne de întrebare: Este Grecia chiar așa departe pentru o mașină electrică?
