ID.3, Megane și Leaf – încărcarea la locul de muncă și în rețele publice

Sperăm că ați petrecut cu bine sărbătorile!

Noi suntem din plin pe baricade și încercăm să vă ținem la curent cu toate informațiile despre mașinile electrice și experiențele personale.

Zilele trecute am participat la un seminar online despre implicarea autorităților locale în dezvoltarea infrastructurii electrice (stații de încărcare), dar în America. Cu interes am ascultat poveștile super interesante ale celor care s-au ocupat de întregul proces de instalare a stațiilor, pe care le găsiți la link-ul alăturat.

Aparent ați putea să spuneți că așa e în America, iar la noi e mai simplu. Ei bine, nu, și la noi e la fel. Din fericire suntem în strânsă legătură cu o parte din operatorii de servicii de încărcare și aflăm toate provocările cu care se înfruntă.

Dezavantajul unei administrații locale în instalarea stațiilor de încărcare e dată de faptul că pe lângă toate bătăile de cap pe care le au și operatorii de servicii de încărcare, mai au și provocarea de a găsi resursele financiare pentru achiziția echipamentelor.

Cu toate acestea, cunoaștem multe locuri unde s-au făcut investiții în dezvoltarea rețelei de încărcare.
Până nu punem un preț pe aerul pe care îl respirăm, nu vom vedea implicarea pe care ne-o dorim cu toții.

Exemple de initiațive pentru încărcare la locul de muncă abundă în echipa noastră. Pornind de la memorii scrise pe adresa conducerii, urmate de o discuție cu directorul general al unei companii multinaționale, sau insistențe repetate, condimentate cu un test drive convingător, majoritatea demersurilor s-au încheiat pozitiv. Cu multă răbdare, colegii noștri au reușit să-și convingă angajatorii că posibilitatea de încărcare la locul de muncă este un puternic catalizator al adoptării mobilității electrice, oferind o sursă sigură de energie electrică celor ce nu au posibilitatea să încarce acasă.

Și pentru că aud des că mașinile nu poluează, în București este estimat că peste 60% din poluarea aerului provine de la vehicule echipate cu motoare termice, în timp ce industria și ce a mai rămas din ea, este responsabilă de aproximativ 25% din poluarea aerului. Deci…poluează mașinile sau nu?

În curând, vor fi disponibile în România mai multe modele electrice la prețuri mai acceptabile decât în prezent (includ aici și cele rulate), iar astfel, puțin câte puțin, vom îmbunătăți aerul fără un efort direct, înlocuind rable vechi, cu alte patru roți mai noi, tăcute și fără fum la eșapament. Sună bine, nu?

Îi rog pe cei care se ocupă sau s-au ocupat în trecut de instalarea stațiilor de încărcare la nivelul unei administrații locale, să ne prezinte povestea lor. Astfel, vom cunoaște mai bine locațiile prietenoase cu mașinile electrice.

Datele de la colegi

În săptămâna 16 vedem un trend general de scădere a consumului, în ciuda unei primăveri foarte călduroase, când am trecut direct de la încălzire și precondiționare la AC pornit în timpul zilei.

Ionuț, Pitești nu a folosit MG4 în ultimele două săptămâni.

Andreea și Silviu – Renault Megane, Arad

Pentru săptămâna 14 aprilie – 20 aprilie avem următoarele date statistice:

Distanță: 362 km
Încărcări: 55 kWh
Costuri de încărcare: 45.6 RON (Hidroelectrica)
Consum: 11.8 kWh/100km
SOC la începutul săptămânii: 73%
SOC la sfârșitul săptămânii: 67%

Mircea – Nissan Leaf, București

În săptămâna premergătoare sărbătorilor, Leaf-ul s-a deplasat puțin, până miercuri mai exact. Am parcurs 124.5 km, cu un consum de 14.4 kWh/100km.

Alexandru – VW ID.3, București

În săptămâna 14-20 aprilie am parcurs 362 km cu un consum mediu de 16.5 kWh/100km.

Distanța am parcurs-o 50/50, oraș/drum lung.

Am pus și eu umărul la echilibrarea rețelei în duminica de Paște, reducând inițial la 3kW și apoi la 1kW producția, aruncând din când în când o privire pe statistica națională de energie. Sper să fi fost o lecție pentru noi, că avem nevoie masivă de stocare.

În paralel, am consumat cât de multă energie la părinții soției, în ideea de a nu atinge din plin un minim istoric care ar fi adus niște probleme.