”Iubim la nebunie mașina electrică”… dar ”NU sunt o soluție pentru mulți dintre noi”

Introducere

In seria de articole ce subliniază problemele întâmpinate de electromobiliști cu încărcarea, Raul (Fiat 500e, Timișoara) adaugă o pagină despre dificultăți recente cu utilizarea rețelei actuale din țară.

Chiar dacă nu a ajuns la o decizie radicală de înlocuire a Fiat-ului, așa cum a procedat alt coleg nemulțumit de un Opel Corsa și mai ales de serviciile prestate de reprezentanță, înlocuirea unui diesel vechi cu un model pe benzină nou este un pas în direcția bună.

De ce ne-am decis s-ă înlocuim un diesel vechi cu un model nou pe benzină?

In luna Aprilie, Fiat 500e a parcurs un total de 1532 km cu un consum mediu de 17.1 kWh/100km, din care aproximativ 700 km au fost efectuați în regim extraurban.

Am încărcat in total total: 263 kWh, cu un cost de 297.65 RON, rezultând cheltuieli de 19.42 lei/100km.

A fost o lună destul de intensă, cu 95% din calatorii efectuate doar cu mașina electrică, întrucât cea veche (diesel) a început sa facă figuri si are zilele numărate. 

A fost un prilej foarte bun să ne re-evaluam opțiunile pentru înlocuirea mașinii vechi, care credeam că va fi tot electrică. Din pacate, ultimele experiențe nefericite ne-au făcut sa spunem „pas” pentru următorii 2-3-4 ani.

Deși orice posesor de „electrică”, in teorie nici nu ar mai vrea sa audă de motoare termice, trebuie sa recunoaștem că situația „din teren” e cu totul alta. Până nu vor exista reglementari si obligații clare in ceea ce privește metodele de plata, uptime garantat și informarea clara in ceea ce privește puterea reală ce poate fi furnizata de fiecare punct de incarcare, masinile electrice NU sunt o soluție pentru mulți dintre noi.

Ca sa fiu succint cu experiențele, sunt câteva notabile ce efectiv m-au lăsat cu un gust amar in ceea ce privește viitorul electrificării in România:

– locurile in care punctele de incarcare sunt instalate (langa intrarea in mall-uri / zone centrale / locuri foarte aglomerate) facilitează bizonii, care ocupă punctele de incarcare cu masini termice. Mai mult, in unele zone cheie din oraș, de foarte multe ori observ anumite masini care rămân „agățate” de un Type2 de la primele ore ale dimineții până după prânz, acestea neavând inițiate sesiuni de incarcare.

– puncte publice de incarcare instalate fara cap: in multe locuri trebuie sa încalc legea (spre exemplu întoarcere pe linie continua + blocare intersecție) pentru a-mi poziționa mașina astfel încât cablul DC sa ajungă la portul de incarcare.

– metode de plata mult prea rudimentare: trebuie sa încarc un cont cu o anumita suma minima ca sa aflu 20 min mai tarziu ca statia e defecta (fara sa-mi apară nici un mesaj in aplicație sau pe stație). Am rămas cu acea „paguba” de 100lei întrucât in orașul unde stau nu sunt puncte de incarcare de la acel furnizor. Am cerut refund: „nu se poate”. Tipic.

– Multe firme „mimează” toata aceasta „dedicare” pentru un „viitor mai verde”. IKEA Timișoara a pus la dispoziție 6 puncte de incarcare AC cu cost de aproape 4 lei/kWh. E ridicol !

– Punctele de incarcare de pe A1 (Pe porțiunea Arad – Sebeș) sunt in mare parte o gluma proastă. Majoritatea nu livrează puterea specificată în aplicații (si pe stații) iar de multe ori (probabil în unele momente ale zilei) din 3-4 puncte doar unul funcționează datorită puterii instalate, ce nu poate susține un asemenea consum. Am ajuns să încarc cu 7 kW când statia trebuia sa livreze 150 kW (dar limitat la 85 de al meu Fiat).

– In zona unde mi-am petrecut vacanța de Paște m-am bazat doar pe o stație AC de la un magazin LIDL. Inexplicabil, statiile se opresc la ora 19:00 si pornesc dimineata la 7:00. Parcarea e cu acces liber 24/7, nu au nici un motiv sa închidă statiile. As fi preferat sa plătesc preț dublu, dar sa am unde incarca.

Haideți sa ne imaginam următoarea situație: A trebuit sa plec din Timișoara (plecare neplanificata) pana la Arad. Am plecat cu SOC de aproximativ 65%. In apropiere de Arad, am intrat la un punct Renovatio pentru a-mi asigura suficienta autonomie pentru drumul de întoarcere (precizez ca la drumurile pe autostrada nu circul cu viteza redusa pentru a tine consumul sub control, merg în rând cu alte masini: 130-140 km/h fie ca e vara, fie ca e iarna).

Am întâlnit prima problema: o stație care după cateva minute de funcționare decent la 40+ kW, a scăzut la 7 kW. Am oprit incarcarea si am ajuns la Arad, la o stație nouă („evpoint”). Am pierdut mai mult de 20 minute până am făcut cont nou, am alimentat de pe card si am încercat fara succes sa pornesc statia. Am plecat înapoi spre Timișoara și am ajuns cu SOC ~12%.

Un drum care în general durează puțin peste 1h a fost prelungit cu ~45 minute, timp care efectiv ne-a fost „furat”, doar pentru ca unii nu sunt în stare sa facă un business decent.

Deși teoretic aveam suficientă baterie si pentru drumul de întoarcere (la o viteza mai redusa), fac destul de des acest tip de exercițiu. Daca as fi venit cu o Tesla din Sibiu si sa spunem ca fix in dreptul Aradului eram nevoit sa fac „un plin”, cam cat as fi așteptat la o putere de incarcare de 7 kW?

Situație identica la punctele MOL de pe A1, care în cel mai fericit caz, dacă sunt online, furnizează maxim 22 kW (posibil să se fi schimbat în timp, eu le evit).

Iubim la nebunie mașina noastră electrica, Fiat 500e! Pentru drumuri in oraș e alegerea perfectă si cred ca alta opțiune mai buna nu găseam. Mi-as fi dorit ca lângă ea sa parcăm un model Tesla, dar momentan am ales o mașină pe benzină.

3 Responses

  1. Andrei spune:

    eu cred ca si masina este limitata la incarcare. sunt mult factori care influenteaza viteza incarcarii.

  2. nepal spune:

    peste 800 de kilometri doar în oraș într-o singură lună?

    mai luați și dvs autobuzul….

  3. Cristian Bomboe spune:

    Eu detin o masina electrica, Mini Cooper SE, 184 co dar si un Ford Kuga diesel, automat de cca 200 cp.
    Percurg pe an cca 15.000 km din care cca 10.000 km in Bucuresti. Pentru deplasarile in Bucuresti folosesc exclusiv masina electrica. Incarca noaptea acasa, deci nu ma intereseaza cat dureaza incarcarea, Ma bucur in felul asta pe de o parte de agilitatea masinii electrice si pe de alta parte de diferenta de pret, cu masina electrica ma costa 100 km prin Bucuresti 12-14 lei pe cand daca as merge cu Kuga m-ar costa cca 70 lei.
    Sigura ca achizitia unei masini electrice trebuie facuta cu discernamant, in urma unei analize serioase a necesitatilor si a limitarilor in utilizare (unde incarc, cat costa, care e consumul de vara si cel de iarna, etc.). Daca cineva achizitioneaza o masina electrica numai pentru ca „e la moda” s-ar putea sa constate ca e nemultumit.
    Imediat dupa ce am achizitionat masina electrica am instalat pe telefon ABRP (A Better Route Planner) si PlugShare pentru a-mi planifica eventualele deplasari electrice dar si toate aplicatiile (peste 10 la numar) ale tuturor furnizorilor de statii de incarcare din Romania. In doar 40 min aveam tote cele de mai sus disponibile in telefon. Am facut cateva drumuri lungi cu electrica si n-am avut probleme cu identificarea locurilor ce incarcare rapida.
    Asa ca, dupa 3 ani de utilizare masina electrica, pot spune ca sunt extrem de multumit de achizitie.
    Mini Cooper SE are autonomie mica, 200 – 250 km dar asta nu ma impiedica sa o folosesc in deplasari fara incarcare de genul Ploiesti, Giurgiu, Targoviste, Piesti si multe altele.
    Concluzie … masina electrica trebuie achizitionata numai dupa documentare seriossa si numai daca va trebuie asa ceva.
    Inca o data, eu sunt super incantat de achizitia lui Mini Cooper SE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.