Plăcerea condusului electric cu Peugeot e-208

Weekend-ul trecut, împreună cu Dan și cu Andreea, am pornit de la Timișoara spre Păltiniș pentru a ne bucura de două zile de respirat aer curat de munte. Bineînțeles că blogul nostru nu este destinat călătoriilor, așa că nu vă voi povesti despre excursie, ci despre mașinile electrice care ne-au însoțit pe drum.

Ioniq, e-208 și Kona la Arena Platoș – Păltiniș

Despre testele paralele între Hyundai Ioniq 2018 (pe care deja îl cunoașteți) și Peugeot e-208 (electro-leul) pe care le-am realizat la diferite viteze, pe diferite categorii de drumuri a scris Dan în urmă cu două zile, iar rezultatele testelor le găsiți în articolul respectiv. Pe scurt, Peugeot-ul consumă cam cu 30% mai mulți electroni decât etalonul eficienței, Hyundai Ioniq.

Eu vreau să împart cu voi experiența condusului la volanul mașinii anului 2020 în Europa (Peugeot e-208). Bineînțeles că drumul pe autostradă până la Sibiu sau cei 16 km de drum național între Margina și Holdea nu oferă posibilitatea de a te bucura de caracteristicile dinamice a unei mașini, orice tip de propulsie ar avea ea, dar odată ajunși pe drumurile din preajma Sibiului și pe urcarea spre Păltiniș, începi să te bucuri de experiența condusului.

Cuplul livrat instant la apăsarea accelerației și faptul că nu trebuie să aștepți ca transmisia să selecteze treapta de viteză potrivită, fac din conducerea oricărui vehicul electric pe drumuri de munte o experiență pe care fiecare persoană ar trebui sa o trăiască. Este o încântare atât pentru conducătorii sportivi, cât și pentru cei care văd mașina doar ca pe o unealtă care facilitează nevoia zilnică de deplasare.

e-208 la Păltiniș

Având suspensia mai rigidă, mișcarea de ruliu este mai redusă în cazul Peugeot-ului decât la Hyundai Ioniq, ceea ce oferă mai multă încredere în a te avânta în viraje de tip ac de păr. Așa cum a punctat și Dan după urcarea spre Păltiniș la volanul lui e-208, diametrul mic al volanului face echipă bună cu setarea direcției și îți oferă încrederea că roțile directoare vor urmări exact linia pe care tu o dorești.

Două observații aș avea în schimb, una sesizată pe drumul de coborâre, iar cealaltă pe autostradă. Atunci când folosești frânarea regenerativă ridicând piciorul de pe accelerație, nu se aprind stopurile de frână decât la apăsarea pedalei de frână. Pe autostradă, cu pilotul automat adaptiv activat, la trecerea peste denivelări, stopurile de frână se aprind, aparent fără vreun motiv.

La drumul de întoarcere am fost însoțiți de o vreme „minunată”. A plouat și a bătut vântul de la plecarea din Păltiniș până la coborârea de pe autostradă de la Holdea, ceea ce a dus la un consum de energie mai ridicat. Plictisiți de mersul pe autostradă, după încărcarea de la Făget, am hotărât sa ne continuăm drumul spre Timișoara pe drumul vechi, care trece prin Lugoj și pe centura Buziașului.

Drumul liber și multitudinea de viraje m-au îndemnat la un condus mai sportiv, cu accelerări mai bruște și câteva depășiri care mi-au amintit de sportivitatea fostei mele mașini, Seat Leon FR. Am fost din nou surprins cât de stabilă este mașina chiar și în virajele atacate cu o viteză ceva mai mare decât în mod normal, iar încântarea accelerațiilor la ieșirea din viraje sau în depășiri mă făcea să zâmbesc încontinuu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.