by Prima lună cu un EV
Avem o lună împreună și pot trage primele concluzii despre viața cu o mașina electrică. Sunt super mulțumit de alegerea mea, ”Minty” răspunzându-mi tuturor nevoilor mele de deplasare zilnică.
Nu ar fi stricat să am varianta 80X, pentru motorul adițional de pe puntea față, sau vRS, pentru cei 91 CP în plus, însă pentru mine 204 CP de pe varianta 80 sunt suficienți. În plus încă am ICE-ul ca a doua mașină a familiei (detalii mai jos) pentru când e iarna iarnă cu nămeți și troiene.
Design-ul atât interior cât și exterior al Enyaq-ului ne-a plăcut foarte mult mie și familiei, dotările sunt mult peste orice am avut până acum și viața de zi cu zi în Minty este un vis. Ne înțelegem foarte bine, dar încă ne mai învățăm unul cu celălalt.
Opțiunile unui consumator informat: ICE, Hybrid, PHEV sau BEV?
Am menționat asta și în articolul meu precedent, dar aș intra un pic în detaliu în procesul cognitiv: De ce am decis să iau un EV?
Pornim de la nevoia de bază: Am două mașini, ambele îmbătrânesc și era timpul să înlocuiesc una dintre ele, ideal pe cea mai veche, cu una semnificativ mai nouă.
Apoi definim etalonul: ”Bella” – o Honda CR-V 2.2 i-DTEC M/T Lifestyle 4WD – mașina mea de bază din ultimii 5 ani, cu care am făcut în acest timp peste 130.000 km și care sub talpa mea, nu foarte ușoară, are un consum mixt de 6.6 l/100km. Orice mașină nouă o vom compara cu ea.
Următorul pas – definirea cerințelor: un SUV clasa C, cu minim 150 CP, preferabil AWD, de maxim 4 ani vechime, cu portbagaj mare, cu kilometri puțini, pe care să-l pot ține cel puțin 100.000km, fiabil, economic și, dacă e posibil electric sau plug-in hybrid, că să folosesc surplusul de la panourile fotovoltaice și ca să reduc costurile cu naveta.
Astfel am început sa caut ce opțiuni am și ce mi se potrivește:
Orice mașina pe benzină sau micro-hibrid benzină din clasa aceasta nu ar fi mai bună la specificații și mai ales la costuri decat CR-V-ul. Ar fi fost pentru mine un downgrade semnificativ. Doar că e (mai) nouă nu justifică costul. În plus nu am găsit o ofertă de nerefuzat pentru pachetul total: aspect, consum, preț imbatabil etc.
Un hibrid simplu, gen Honda ZR-V sau CR-V venea la pachet cu un consum mai mic în București (de 6.5 l/100km, față de 10 l/100km cu CR-V) dar trăgând linie, media de consum ar fi fost cam aceeași cu cea de pe mașina curentă. Altfel aș fi platit o sumă deloc neglijabilă doar pentru câțiva ani, respectiv kilometri mai puțini.
În plus, ZR-V-ul era prea mic în spate, CR-V-ul nou mult prea scump de nou iar second hand (generația precedentă) era nerealist ca preț (30.000 Euro pentru o mașina de 3-5 ani cu 50.000+ km, care nouă a fost 35.000-40.000 Euro).
Ultima oprire din zona combustibililor fosili: un PHEV. Noi sunt la fel de scumpe ca un EV din aceeași clasă, așa că din nou m-am orientat spre ceva de 4-5 ani vechime. La ce modele m-am oprit?
Opțiunea 1: Volvo XC60 T8 Recharge – 303 CP pe benzină turbo & supercharged + ~90 CP electrici. O mașină foarte draguță, cu interior frumos, dar cu un sistem infotainment cam dezamăgitor. Suprinzător Volvo-ul XC60 din generația asta este foarte apreciat de români. La o plimbare prin Bucureși sau DN1 se vede foarte des, o mare parte fiind aduse second hand de afară, mai exact mașini care au fost folosite în leasing operațional în Italia, Germania, Franța etc. Motorul ar fi fenomenal ca specificații, însă nu știu care e fiabilitatea lui în timp și nici nu am ajuns să conduc una, cele din parcurile auto fiind neînmatriculate.
Opțiunea 2: Volvo XC90 T8 Recharge – sincer doar prețul sensibil în afara bugetului nu a făcut-o să fie opțiunea principală. Altfel, mă uitam cu jind la XC90 de 2-3 ani, niciodată cu gând serios de achiziție până recent. Ar fi trebuit să fac compromis din nou la kilometraj și la vârstă, dar tot ar fi fost la limita superioară a bugetului.
Ultima opțiune PHEV: Hyundai Tucson PHEV, care tocmai a primit un mid-life facelift. De asemenea, faptul că e o mașină destul de des văzută pe străzi, interiorul un pic învechit și frica de un motor Hyundai, cu care nu sunt familiar din punct de vedere al fiabilității, m-au tras înapoi.
Avantajul major: găseam în buget mașini de 15-20 mii de kilometri de 1-2 ani vechime – probabil vândute de proprietari care așteptau minuni de la un PHEV și l-au condus ca pe un hybrid obișnuit. În mod excepțional, puteam găsi unul nou cu facelift la Inidan un pic peste buget. Însă repet, le vezi pe străzi toată ziua, deci nu are același farmec pentru mine de mașină exclusivistă.
Argumente generale împotriva PHEV pentru nevoile mele:
- puterea mică a motorului electric, care ar fi problematică la mersul la viteze mari (a se citi 120 km/h) pe autostradă pentru naveta mea zilnică dimineața spre București, pe A3,
- range-ul exclusiv electric, care probabil nu ar fi ajuns nici până în București mergând constant cu 120 km/h pe A3,
- faptul că trebuia încărcată bateria cel puțin de 2 ori pe zi pentru a maximiza mersul economic (a se citi a se conduce un PHEV ca o mașină electrică, nu ca o benzinară hibridă),
- baterii mici (ca fapt divers, consum cu naveta de la 23 kWh pe zi în sus, iar majoritatea PHEV au doar 11 kWh utili).
Totul duce la concluzia că pur și simplu, până nu apare un PHEV cu range de 120+ km (25 kWh capacitate utilă baterie) cu motor electric de minim 80 kW, care să îmi permită să merg aproape exclusiv electric sau cu consum minim de benzina (sub 3l/100km), un PHEV din generația curentă e un compromis destul de mare pentru mine și nu reprezintă soluția ideală. Dacă adăugăm și costurile cu mentenanța, uleiuri, filtre si eventuale defecte la sistemul turbo sau supercharger… mai bine nu.
Așadar am ales o Skoda Enyaq 80 ecoSuite, prima mea mașină 100% electrică! După ceva documentare pe net și pe YouTube am concluzionat că ni se potrivește foarte bine, iar micile neajunsuri nu erau destul de grave pentru a mă face să renunț. Și într-adevăr, așa cum am văzut și online, Enyaq-ul este o mașină cu o eficiență bună, raportată la mărimea ei.
Cost savings
Ce nu luasem în calcul pe lângă tot ce am menționat anterior? Posibilitatea să încarc AC 11 kW la birou în fiecare zi – am aflat de asta după ce am luat mașina. Astfel, trăgând linie, economia pe care o fac este semnificativă.
Dacă adaug că mai pot încărca la ElDrive și mai am la Ploiești, la socrii mei, varianta să încarc ultra rapid la LedMax, la un cost apropiat de cel de acasă (din rețea), range anxiety-ul a scăzut dramatic pentru mine.
De ce rămân totuși cu 2 mașini?
Nu mă văd renunțând la Honda CR-V, cel puțin înca o vreme. Sunt deja mult mai relaxat de ce presupune viața de zi cu zi cu o mașină electrică, însa cu CR-V-ul pot face în continuare 1000 km/zi fără opriri dese, e fiabil, robust și mai puțin asistat. Are 4×4 ce îmi permite să am încredere iarna atât într-o tracțiune bună cât și să scot din ecuație factorul frig (atât la baterii cât și la încărcătoare și în mașină, la încălzire).
Consumul mediu observat în primii 1800 km
- În București – circa 20 kWh/100km la trafic mediu spre bara-la-bara 10-20° C;
- Pe autostradă – circa 20 kWh/100km la 120 km/h pe ACC; 23 kWh/100km la 130 km/h si temperatură exterioară de 2-5° C;
- La drum lung, pe DN1 – circa 15 kWh/100km;
- Consumul pe vreme rea încă nu am apucat să-l văd decât o dată și nu am observat o variație mai mare de 10%;
- Din fericire, media curentă este de 17,6 kWh/100km
Mituri și adevăruri – părere personală
Mit 1: Se poate trăi cu o mașină electrică fără probleme dacă ai infrastructura necesară de sprijin pe lângă tine. Plauzibil sau Adevărăt. Totul depinde dacă ai:
- Posibilitatea să încarci acasă sau la muncă la Wallbox,
- Posibilitatea să încarci rapid aproape de casă și muncă la stații publice,
- Stații de încărcare suficiente pe rutele tale cele mai dese.
Mit 2: Un EV consumă mai puțin în oraș decât în afara orașului.
Fals (în cazul meu). Context: Range-ul declarat de constructori pentru mers în oraș este mai mare decat în afara lui (a se vedea Tesla mai ales). În cazul meu, în București am un consum mediu de 20+ kWh/100km, în afara lui, pe DN1, la mers normal consumul mediu e de 15 kWh/100km, iar dacă merg foarte cuminte pot atinge și 13.x kWh/100km
Mit 3: Un EV e mult mai eficient în oraș decât o mașina cu motor termic, neavând un motor permanent pornit în permanență, plus cuplu instant disponibil la 0 km/h.
Discutabil. Personal nu văd o diferență majoră față de o mașina cu motor termic, mai ales un hibrid normal, cu excepția recuperării de energie prin frânare regenerativă.
Context – la mitul 2 am menționat că am un consum de electroni cu 25% mai mic în afara orașului. Cu un CR-V Hybrid nou (se fac acum doar Hybrid sau PHEV) consumul real e în jur de 6.5 l/100km, indiferent că ești în oraș sau afară.
Mit 4: Degradarea bateriei unui Full EV este o problemă majoră.
Fals*. În majoritatea cazurilor, dacă utilizatorii nu merg preponderent cu încărcări rapide și fac încărcări cu cicluri scurte, respectă limita de 80% din capacitatea bateriei pentru încărcările normale, bateria nu are de suferit atât de mult cum se zvonea pe internet. Degradările medii sunt (să zicem) acceptabile și mai mici de 10-15% la 100.000 km, ceea ce pentru majoritatea utilizatorilor actuali este acceptabil.
* Majoritatea cazurilor cu degradări semnificative erau pe primele generații de PHEV (gen Mitsubishi Outlander sau Volvo S60) și EV (Nissan Leaf Gen1, Mitsubishi Miev, Renault Zoe Gen 1)
Mit 5: Încărcătoarele rapide sunt pline tot timpul.
Fals. Cu excepția celor câteva cazuri în care mașini Uber Black și Bolt Premium mai ocupă stații ca să încarce des, din experiența mea (ce-i drept scurtă) am găsit întotdeauna locuri libere la încărcare rapidă.
Mit 6: Rețeaua de încărcare rapida e prea mică. Ai de mers mult că să găsești stație la care să încarci mașina.
Fals. Deși pentru mine nu este o problemă, în funcție de situația fiecăruia și drumurile pe care le avem de făcut, acest mit este totuși plauzibil. Sunt zone neacoperite sau acoperite insuficient, dar rețeaua crește în continuare.
