Transcarpatica II și lupta VW ID.4 cu natura și electronii

Acest articol o să îl încep cu sfârșitul, așadar, în ultima săptămână din septembrie, plus primele două zile din octombrie am adunat la kilometraj 792 km, majoritatea făcuți pe traseul raidului montan 100% electric Transcarpatica ediția a doua.

Ziua 1

Sâmbătă dimineața am plecat de acasă cu bateria la 100 %, prima încărcare fiind făcută la locul de întâlnire cu restul participanților, la Kaufland Sebeș, unde am adăugat încă 7,7 kWh, de la 72% până la 82 %.

Deplasarea în coloană până pe vârful Transalpinei, a fost pe traseul care arăta ca în imaginea alăturată, pentru cei ce nu au avut încă ocazia sa-l parcurgă.

După o scurtă pauză în vârf, scurtă din cauza vântului, am pornit coborârea spre Novaci și mai apoi spre Râmnicu Vâlcea.

Pentru a evita orice interpretări trebuie să vă spun că ce se vede în poză nu este fumul de la evacuarea mașinii mele sau de la Springul lui Cristi 🙂

Coborârea a fost făcută pe o vreme mai bună, după Novaci fiecare având liber să se deplaseze cum crede de cuviință, spre Râmnicu Vâlcea, pentru a nu ne aglomera la stațiile, multe de altfel, din localitate.

Prima bătălie, a electronilor.

La stația de la Nurvil Audi, o stație care știe să furnizeze electroni cu o putere de 300 kW, am ajuns primul, dar până am încercat să o pornesc, cu o altă aplicație decât cea proprietară ( nu vreau să îi fac reclamă, nici măcar proastă, pentru că nu a funcționat), a sosit Tudor cu IONIQ 5 și Cristian cu Skoda Enyaq, un fel de reuniune a colegilor din Grupa Mare a proiectului Electromobilitate.

Deși eram conștienți că nu avem șanse mari să ne luptăm cu viteza de încărcare cu IONIQ 5, de fapt nu aveam nici măcar o șansă, am zis să vedem dacă update-ul la versiunea de soft 2.4 la mine și 3.0 la Cristian a adus ceva îmbunătățiri.

Vă las pe voi să încercați să ghiciți care este IONIQ 5, în prima poză, iar în cea de a doua sunt cele două mașini pe platforma MEB, cu puteri diferite și datorită faptului că aveau procente diferite de încărcare.

Dezamăgirea a fost cruntă, pentru că în teorie mașinile noastre ar fi trebuit să încarce cu puteri apropiate de 125 kW, așa că au început gândurile: oare softul să fi adus viteze mai mici?

Asta pentru că de la VW, ne-am învățat să ne așteptăm la orice,  chiar și lucrurile prost făcute necesitând timp mare de așteptare.

Așa ca supărare personală: doamnelor și domnilor de la VW, când vă gândiți să vă respectați foaia de parcurs cu implementarea softului 3.0? Care nici după un an de când ar fi trebuit să fie pe mașină, nu este, dar cei de la Skoda au reușit, chiar dacă nu OTA.

Am plecat de la stație cu suficienți electroni pentru etapa de a doua zi, 85%, iar prima zi s-a încheiat la Curtea de Argeș, unde am ajuns cu un consum de 16 kWh/100 km, iar bateria la 77 %.

Ziua 2

Plecarea spre Transfăgărășan, unde știam deja că în vârf vremea va fi foarte urâtă, cu o oprire scurtă de poze lângă barajul Vidraru.

Apoi continuarea urcării pe un drum mai rău decât îl știam de anul trecut.

M-am mai plâns de calitatea drumurilor din județul Argeș și în alte articole, dar pur și simplu mi se pare inacceptabil ca drumuri ca Transfăgărășanul și drumurile naționale dintre Rm. Vâlcea și Curtea de Argeș, precum și cel din culoarul Rucăr-Bran să fie în asemenea stare de degradare. Oare șefii celor de la DN Argeș nu merg pe aceste drumuri?

Sosirea în vârf a fost cu un consum de 25,3 kWh/100 km, nu foarte diferit față de cel de anul trecut, mai ales că acum a fost mai puțin aglomerat, așadar viteza medie pe traseu mai mare.

În vârf am avut o autonomie estimată la bord de 152 km, iar la sosirea la locul de întâlnire, la Păstrăvăria Albota, aveam 249 km, iar bateria a urcat de la 44% la 48 % și consumul mediu a scăzut.

Pentru cârcotașii care se pare că în ultimul timp despică firul în patru și probabil vor reacționa la poza de mai sus, ia uite mă cum merge la 18 grade să nu consume baterie, următoarea poză sper că este suficientă pentru a vedea temperatura din mașină.

După o pauză binemeritată și pentru noi și pentru mașină, am plecat spre casă cu 67% și cu gândul că nu va mai trebui să încarc, dar fără să știu că va urma.

Bătălia cu natura

Deși vremea era frumoasă la plecare, odată cu coborârea spre Sibiu, dar mai ales după intrarea pe autostradă, vântul a început să bată cu rafale de până la 55 km/h, după cum spuneau aplicațiile meteo. Și mai rău, bătea din față, așa că mașina s-a chinuit să opună cât de multă rezistență.

Am început curajos, 130 km/h, apoi scăzând continuu din viteză, ultima porțiune fiind făcută cu 95 km/h.

La intrarea în Turda am văzut pentru prima dată de când conduc, indicatorul de baterie colorat în roșu, adică 10 %.

Așa că am circulat regulamentar tot drumul până la Cluj, la începutul coborârii din Feleac indicatoarele și aplicațiile arătând următoarele:

Sper să nu apară comentatori care să spună că mașinile electrice nu sunt bune, uitați-vă la el cum s-a chinuit, și cum scade viteza atunci când bate vântul. Am mai spus și nu odată, condițiile meteo sunt la fel pentru toate mașnile și le afectează mai mult sau mai puțin, iar această alegere de a nu încărca pe drum și a ajunge cu cât mai puțină bateria la Cluj, a fost făcută voluntar pentru că urma:

A doua bătălie a electronilor

Coborârea Feleacului a mai pus ceva electroni în baterie, și am ajuns cu mai mult de 5% la o stație unde am mai încărcat și în trecut, cea de la Autoworld, Audi. Asta pentru a verifica dacă întâmplarea din ziua anterioară, chiar este o problemă de soft sau o problema a stațiilor din Rm. Vâlcea.

Surpriză sau nu prea?

Se pare așadar că stațiile Audi din Vâlcea nu se înțeleg prea bine cu mașinile VW. Să fie oare o râcă internă :)?

Este posibil să fie altfel făcute setările, la stație?

Cheltuielile totale în această săptămână, 99.2 lei, ceea ce duce cheltuielile totale cu încărcările, la 269 de lei, pentru aproape 29500 km.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.