by 
După un episod de încălzire despre achiziția Konei și primele călătorii electrice, Radu ne-a delectat cu povestea drumului prin Serbia și Croația (episodul 2), apoi am poposit la Veneția și în Dolomiți (episodul 3).
Stelvio Pass
Ziua 7-a a început dis de dimineață cu un mic dejun copios și doar 7-8º C și aveam în plan să ajungem la trei obiective: Stelvio Pass, Innsbruck și Salzburg.
La ora 9:52 ne-am pus în mișcare spre Stelvio Pass. Prima „problemă” a apărut odată cu coborârea de la Sulden Solda de la 1846m altitudine la 1273m, la baza pasului Stelvio fapt care a dus la supraîncărcarea bateriei (inclusiv a bufferului superior) având ca și consecință anularea frânării regenerative, cu toate că aveam clima setată la 25º C iar afară erau 7-8º C. Aceasta s-a tradus prin încălzirea bateriei la o temperatură care a permis o regenerare foarte eficientă pe coborâri și implicit un consum foarte bun!
O altă problemă întâmpinată a fost “răul de mașină al pasagerilor”.
Cred că a fost un efect psihologic al hărții afișate pe navigație dar și al faptului că la primele ore ale dimineții poți să mergi mai cu aplomb pentru că lipsesc bicicliștii și sunt doar câțiva motocicliști, temperaturile scăzute și umiditatea mai mare fiind principala explicație !
La coborâre, deja s-a mai animat drumul, au apărut și fotografii de la „Kanyarfoto” in celebra curbă 10, dar a fost super ok față de ce cozi poți vedea pe Transfăgărășan!
sursa: https://youtu.be/3OxHcWkS8_I?is=Sn6DO1t1tzTxSScy … la minutul 44:45 … la coborâre!
Dacă la urcare am ajuns în vârf cu 85% SoC baterie la o altitudine de 2750m, cu un consum de 36,8 kWh/100 km pentru o deplasare de 33 km, dar cu o diferență de nivel de circa +1000m față de punctul de plecare, la coborâre am regenerat până la 93% în același punct unde la urcare aveam 100% baterie, numai că bateria a continuat să urce în procente până la un maxim 95% la o altitudine de 886 m.
Drumul spre Innsbruck și o plimbare prin centru
Pe drumul spre Innsbruck, în cei 184 km dar și -2000m altitudine am avut un consum general de doar 4,9 kWh/100 km, ajungând în Innsbruck cu 74% baterie!
Din păcate, în Austria pe autostrăzi limita de viteză pentru termice este în mare măsură 100 km/h. Chiar dacă avem număr verde, fiind scutiți de această limită, nu putem merge cu mai mult de 110 km/h din cauza aglomerației.
Am făcut o pauză de câteva ore în centrul Innsbruckului, care din păcate a fost afectat de popoarele migratoare ale secolului XXI. Nu mai este perfecțiunea și curățenia exemplară de la începutul anilor 2000! Dar zona centrală tot impunătoare rămâne!
Spre Salzburg
Am continuat drumul spre Salzburg, traversând o zonă din sudul Germaniei, ocazie cu care a crescut și viteza medie de deplasare până aproape de Salzburg unde am nimerit într-un “Stau” nemțesc în toată regula! Cu toate acestea, cei 189 km de la Innsbruck la Salzburg i-am parcurs în 2 ore și 38 min, cu un consum de 13,5 kWh/100km.
La destinație, Hotel Heffterhof aveam 34-35% baterie. Hotelul are în parcarea din spate o stație de încărcare type2 fără cablu, înrolată în aplicația Salzburg AG. Am încărcat până la 83% baterie, 35,89 kWh pentru care am achitat 17,95 Euro. A fost ciudat faptul că nu am avut nevoie de card bancar ci de codul IBAN iar la sfârșit de lună am primit factura pe care am achitat-o din contul folosit la înregistrarea în aplicație.
Consumul mediu al zilei a 7-a distanța parcursă și timpul la volan în această zi.
Salzburg
Ziua a 8-a a fost rezervată orașului Salzburg unde am avut parte de 36º C!
După micul dejun am făcut check-out-ul, am lăsat mașina în parcarea hotelului și am luat troleibuzul fix din fața hotelului câteva stații până în centru, având bilete nominale pentru transportul public în comun de la recepție. Nu puteam rata:
- grădinile Mirabelle pe ale cărei alei răsunau fragmente din celebrul clasic “Sunetul muzicii” interpretate de ghizii diverselor grupuri;
- casa memoriala Mozart
- Getreidegasse
- Residenzplatz
După-amiază, în jurul orei 15:15 ne-am îndreptat spre mașină și mai apoi spre ultima cazare rezervată din timp: Hotel Dorfkrug din Kaprun. Cei 98 km i-am parcurs în o ora și jumătate cu un consum mediu de 11,5 kWh/100 km, la destinație având 66% baterie!
Am ales acest hotel pentru că este partener “Zell am See & Kaprun Summer card”, carduri nominale cu care am avut acces gratuit la canionul Sigmund Thun Klamm, transport în comun, gondolele până la “Top of the Salzburg” Gipfelwelt 3029 m & ghețarul Kitzsteinhorn, plimbare cu vaporașul pe lacul Zell am See și multe alte reduceri la diverși parteneri!
Zell am See și Kaprun
Ziua 9-a și ziua 10-a au fost pentru a colinda prin zona Zell am See & Kaprun, canionul, două urcări la ghețar pentru că sâmbătă am avut parte de nori la peste 2500 m altitudine, așa că am repetat duminică dimineață această experiență; plimbare pe malul lacului Zell am See și pe străzile orașului.
Duminică după-amiază, odată coborâți de pe ghețar, am început să o luăm spre casă bateria era la 63% doar urcasem dimineață până la baza gondolei.
Aveam în plan pentru acea după-amiază să parcurgem Großglockner Hochalpenstraße care pornește de la sud de Zell am See. Numai că am avut o mare surpriză: Zell am See & Kaprun erau gazda unei etape din competiția “Iron Man” așa că drumurile erau închise și se deschideau de-abia după ora 18, și cu părere de rău Großglockner a rămas pentru o dată viitoare!
Cu chiu cu vai am reușit să ieșim din Kaprun pe tot felul de drumuri secundare și să ne îndreptăm spre Villach via “Mautstation Felbertauerntunnel” (tunel pentru care se percepe o taxa de 13,5 euro), unde am făcut o primă pauză la un hub Tesla: Villach West.
Am parcurs până acolo 203 km în 3 ore și 27 min cu un consum de 11,5 kWh/100km, iar bateria a coborât la 27%. Am încărcat până la 88%, adică 43,548 kWh, 51 min în valoare de 17,41 Euro, timp în care am reușit să rezervăm cazarea la un hotel într-o localitate din vestul Ungariei, în apropierea vămii și anume în Bükfürdő, despre care habar nu aveam ce reprezintă, știam doar că avem de condus vreo 320 km!
Așa că să-i dăm bice pentru că era deja ora 18:48. Aproape de Graz însă… “STAU”… și pentru vreo 25-30 minute ne-am târât cu câțiva km/h. Cum la oprirea de încărcare de-abia au apucat fetele să meargă la toaletă, fără să mâncăm ceva (fiind duminică, toate centrele comerciale erau închise) au început să le fie foame, așa că ne-am oprit la un McDonald’s de pe marginea drumului, în apropiere de trecerea frontierei cu Ungaria. Pană aici am parcurs de la Villach 254km în 3 ore și 5 min cu un consum mediu de 13,5 kWh/100km, bateria era la 32% iar ora era 21:50.
Bineînțeles că nu a fost o oprire chiar scurtă și de-abia la 22:45 am pornit din nou la drum. Am mai avut de parcurs 73 km pe care i-am făcut în o oră și 19 min, timp în care intră și o pauză exact în vamă pentru achitarea online a vinietei ungare, de care uitasem complet, dar mi-am reamintit exact la momentul potrivit! Si ca totul să fie mai palpitant, la 4-5 km de Buk, drumul era închis, lucru ce a însemnat un ocol de vreo 15 km la ora 23:45… în no man’s land !
Acest ultim segment de 73 km l-am parcurs cu un consum mediu de 10,7 kWh/100 km, ajungând la hotel cu 19% baterie imediat după miezul nopții. Cum hotelul Park Hotel Bükfürdő avea stație de încărcare proprie, iar recepționerul ne lăsase cardul RFID împreuna cu cartelele de la camere într-o cutie cu cifru, am pus mașina la încărcat peste noapte la stația de 11 kW. A doua zi dimineața am aflat că încărcarea este gratuită și că am fost cazați lângă un centru balneo-climateric cu ape termale, ce se întinde pe 14 hectare și are peste 30 de bazine! De încărcat, am încărcat 57,35 kWh, de la 19% la 100% baterie.
In ultimul episod urmează maratonul spre casă, o etapă de 1300 km cu noi experiențe.
