Un sezon rece prolific pentru #koniță 🚙⚡️❄️

Trecem în aceste zile prin tranziția de la sezonul rece la cel cald, de la iarnă la primăvară. Care iarnă? Un sezon rece prolific am zis, includ în cele ce urmează parcursul, consumul, costurile și o experiență mai rar relatată, tot din acest sezon. Al 4-lea sezon rece pentru #konița noastră.

Un sezon rece cu peste 8.000 km

Peste 8.000 km pentru perioada decembrie 2024 – februarie 2025. Acest parcurs include și drumuri lungi, nu doar drumuri de navetă. Drumuri lungi spre Sibiu, Timisoara, Șinteu și #RO1000Challenge – ediția de vest, despre ultima am scris articolul:

• #RO1000Challenge prin ochii unei prime participări electrizante 🏁🚙⚡️

Imaginea îmi amintește de evenimentul care a unit, cum am zis și acum o lună, oameni curioși. Un eveniment care ne oferă concluzii legate de infrastructură și cam cum stăm fiecare din punct de vedere al anduranței la drum lung.

Am preluat datele celor trei luni într-un tabel ușor de înțeles. Un parcurs de 8.137 km, aproape dublu față de sezonul ’23-’24, când am parcurs doar 4.300 km. Mai mare și față de parcursul sezonului ’22-’23 când drumurile noastre au însumat 5.100 km.

Consumul de energie a fost evident mai mare, iar cei 1.6 MWh au însumat surse diferite, după cum se vede. Cei 115 kWh aport solar au fost încărcați în garaj, ca de altfel și acel peste 1 MWh din rețeaua națională. Fără efort din parte noastră și fără drumuri la pompa de combustibil.

Încărcările DC și AC s-au efectuat în deplasările lungi spre Sibiu, Timișoara și #RO1000Challenge, excepție făcând 9.7 kWh încărcați la stațiile primăriei Cluj-Napoca, când am avut o zi de birou în finalul lui decembrie 2024.

Borna de 100.000 km

În 20 ianuarie #konița a atins borna de 100.000 km parcurși. După trei ani si opt luni în care ne-a purtat în special pe drumurile de navetă. Voi continua să spun că există falsa impresie că mașina electrică e destinată doar orașului sau zonelor metropolitane. Drumurile lungi făcute în destinațiile noastre de vacanță sunt de găsit pe blog și stau mărturie alături de experiențelor majorității colegilor.

Primii 100.000 km electrici au fost parcurși mânați de energia bună livrată din acumulator și de liniștea oferită de mașina electrică. Ne lipsește eternul murmur produs de motoarele termice? Nu ne lipsește, ba căutăm soluții să scăpăm de Polo pentru o navetă cu două mașini electrice din toamna acestui an. Nu mai vrea niciunul din membrul familiei să mai folosim o mașină cu motor termic.

Motivele sunt multe și diferite, în funcție de cine răspunde. Un motiv este expus de fiecare dintre noi: confortul acelei liniști de care vorbeam mai sus. Nu ajungi obosit la destinație. După aproape 1.000 km parcurși în cadrul #RO1000Challenge nu am simțit acea distanță parcursă sau acel timp necesar în spatele volanului. Poate să fie de la pauzele pentru încărcare? Cu siguranță cântăresc și aceste pauze la 250-300 km de mers pe autostradă. Și nu doar pentru șofer!

Am capturat la acest odometru informațiile oferite de mașină pe portul OBD. Mai jos în articol aceste informații vor fi importante, la acel moment aniversar doream să văd care e starea celulelor.

Totul arăta excelent, după cum bine se vede. Peste 20 MWh de energie trecută prin acumulator, iar tensiunea din celule este identică și pe grafic și conform parametrilor care indică voltajul minim și cel maxim.

Navetă vs. drumuri lungi

5.244 km cu 0 (zero) emisii de eșapament într-o zonă în care AQI, indicatorul de calitate a aerului, ne spune să ne abținem de la activități afară. Toată România are această problemă, am scris aici despre subiect.

Dar hai să nu ne plictisim cu salvarea planetei, e un non-subiect zilele acestea 🙃

10 … 20 … 30 … #konița pe platformă 🙈

Graba strică treaba! Un proverb care ar trebui să ne amintească de multe ori să facem un pas în spate și să privim treaba care generează graba. Poate imaginea de ansamblu ne duce la alte decizii.

Un drum urgent Jucu – Timișoara de la începutul lui februarie ne-a făcut să ajungem pe platformă. Dar să nu ne grăbim și să o luăm cu începutul. Am plecat de acasă cu ~50% SoC afișat și cu destinația setată la Trans Iviniș pentru încărcare. Vorbim de 124 km în acest moment de făcut cu jumătate de baterie.

O pauză pe drum, înainte de Alba, m-a făcut să schimb destinația și ne propuneam să ajungem la Rompetrol Orăștie, stație tot în rețeaua e-Charge. Adăugam astfel 28 km față de destinația inițială. La plecarea de la această oprire bateria era suficientă, nu aveam emoții în privința autonomiei.

Doar că… michiduță pândește! Și-și bagă coada când nu te aștepți. Graba, o mașină cu ITP luat pe șpagă m-au făcut să apăs prea insistent accelerația. Asta înseamnă consum, iar electronii din acumulator dispar repede. La trecerea de pe A10 pe A1 eram calm, știam că mă pot baza pe #koniță.

La trecerea pe lângă primul MOL de pe A1 am zis că ajungem la destinație fără probleme. La 10 km de stație a apărut broscuța, eram în continuare sigur că voi ajunge. Circulam deja cu viteză redusă și consumul redus la maxim. Totuși bateria s-a consumat ca niciodată, puterea a fost limitată la scurt timp, iar pe la 1% mașina s-a oprit. Eram la ~3 km distanță de stație și pe bord 148.2 km parcurși de acasă.

Pana prostului…

…este primul lucru care mi-a trecut prin cap. Am gândit-o în timp ce căutam platformă. Trebuia să acționez pentru a scurta timpul în care stăteam pe banda de urgențe.

Am găsit repede platformă, mi-a cerut să confirm că pot comuta în N, am pornit mașina și am reușit fără probleme. Am oprit din nou și am așteptat platforma care trebuia să ajungă în ~30 minute.

Când a ajuns platforma, mașina nu a vrut să mai pornească. Bateria de 12V pare că s-a consumat între timp. Ne-a salvat jump-starterul pe care-l căram după noi fără rost de vreo 2 ani. Nu l-am folosit pentru Kona, doar am mai descărcat acumulatorul din când în când cu câte un telefon.

Urcată pe platformă mă gândeam dacă voi reuși să încarc. Îmi reveneau în minte scenarii cu diverse situații care au fost enunțate prin comentarii la articole și postări pe rețelele de socializare. Gândul îmi era la necesitatea intervenției unei persoane autorizate din partea Hyundai.

La e-Charge Rompetrol Orăștie am avut nevoie de 2-3 încercări până am reușit să pornesc o sesiune stabilă, în continuare cu bateria de 12V pe jump-starter. Nu am avut posibilitate de a mai face investigații pe OBD, telefonul era și el cu energia spre 0 și aveam nevoie de el pentru treburi mai importante. Am văzut totuși pe stație că încărcarea a pornit de la un SoC ciudat. 4x%, în loc de 1% sau 0%. Am încărcat 52.8 kWh până pe la 7x% SoC!!!

Având în vedere aceste date ciudate am decis să ne întoarcem acasă. Am considerat suficientă porția de adrenalină 🙃

Am ajuns totuși la Timișoara

A doua zi, cu mașina încărcată am pornit de dimineață spre Timișoara. De această dată cu 100% SoC afișat de mașină. Nefiind încă sigur de informațiile afișate am decis că ar fi ideal să merg singur de această dată. Drumul a fost ușor de făcut, cum ar fi trebuit să fie de la început.

Am ajuns la e-Charge Rompetrol Orăștie cu un SoC de 54%, mergând identic cu ziua precedentă. Tot drumul l-am parcurs fără alte probleme, doar cu gândul la ziua precedentă.

Poza este de pe parcursul celui de-al 2-lea drum spre Timișoara. Acest 10 20 30 mi-a amintit de jocul de-a v-ați ascunselea și mi-am dorit să marchez acest lucru.

În loc de concluzii…

Pocinogul din 1 februarie (da, iar februarie!) ar trebui să primească niște explicații. Nu demult am făcut un test de capacitate a acumulatorului, și am concluzionat că am introdus și am extras ~64 kWh. După cum bine știm Kona nu are buffer inferior. 0 (zero) e chiar zero. În cazul expus de mine pare extrem de clar că în zona aceea lucrurile nu mai stau ca în cazul altor experiențe relatate, precum în tinerețe.

Și este normal să fie așa! Degradarea e acolo și orice documentație citim găsim logica. Doar că în cazul Kona, cel puțin, producătorul alege să o mascheze. Faptul că scoatem încă 64 kWh din acumulator nu ar trebui să ne facă să lăsăm garda jos.

Dacă ne gândim la o degradare diferită pe celule efectul poate să fie unul de domino. O celulă mai degradată va duce la epuizarea mai rapidă a modului din care face parte și implicit a întregului acumulator. Discuțiile aici pot fi lungi, argumentele multe, ideal ar fi să ne extragem acele informații care ne ajută. Ar fi de preferat ca producătorii să fie forțați să expună degradarea într-un meniu ușor de accesat?

Mașina nu e la prima experiență de a ajunge spre zona aceasta de capacitate. Aveam experiențe pe care să mă bazez în ambele sezoane. Concluzia e că ar fi bine să nu mai coborâm așa jos, să ne protejăm de astfel de momente. Pe vremea când mergeam prin Europa cu termica, nu o dată am ajuns „pe vapori” la pompă. Așa că, în familie, ne-am propus să nu mai vedem SoC format dintr-o cifră! 🙃

Pe de altă parte, orice experiență este bună pentru noi sau pentru cei din jur. Personal cred că e important să fie aduse în discuție și astfel de experiențe, care pot să ne dea peste cap pe moment. Sunt convins că orice experiență ne face să fim mai vigilenți și mai conștienți de ceea ce urmează atunci când observăm o legătură între cele relatate și situația noastră de moment.

Să fim oameni!

Acest eveniment m-a adus în contact cu un migrant în minunata noastră țară. Mințit pe toată filiera de agenții Sri Lanka – România, abia așteptă să-și termine contractul pentru a putea pleca din România. I-am cerut scuze că nu vedem omul din el, ci doar ca o amenințare și că îl tratăm la modul general extrem de prost.

Sunt puse reflectoarele pe ei și ne sunt prezentați ca un pericol iminent, când de fapt pentru economie sunt greu de înlocuit. Nimeni nu mai vrea să facă slujbe pe care le fac astăzi … Nu ar strica puțină compasiune și respect din partea noastră!