by Mă numesc Iasmin și probabil sunt unul dintre cei mai tineri proprietari de Tesla din țară, născut după începuturile secolului 21.
Mașinuța mea este exact cea pe care mi-am dorit-o încă de pe configurator, un Model 3 2024 cu nume de cod ”highland”. Livrarea a avut loc de Crăciun, în 22 decembrie 2023, comanda fiind plasată în noiembrie 2023 prin programul rabla aferent. Este un Model 3 cu interior alb și baterie LFP (litiu fier fosfat).
Am luat masina asta ca pe un ”proiect”, modificând destul de multe la ea și am în plan să o mai modific, după gustul și nevoile mele. Dar despre modificări urmează mai multe detalii în altă postare.
Astăzi, în debutul meu pe blogul electromobiliștilor, doresc să vă împărtășesc experiența de 6 zile în inima Balcanilor cu o masina electrică. Mai concret, din Timisoara până la granița cu Bosnia și Muntenegru.
Partea interesantă? Cinci persoane la bord, ambele portbagaje pline cu hainele de o săptămână pentru fiecare dintre cei cinci!
Prima zi
Ziua 1 începe cu o încărcare acasă până 100%, urmând să plecam din Timișoara spre Superchargerul Tesla din Belgrad, unde mașina estima că vom ajunge cu 41% SoC.
M-am decis să aleg ruta Timișoara-Jimbolia-Zrenjanin, un mic ocol pentru a face un test de consum pe autostradă până la nodul rutier de la Novi Sad, unde am intrat pe autostrada și am condus cu 130-140 km/h pentru 107 km, până la Supercharger-ul de la Ikea Belgrad.
După o oprire scurtă în Zrenjanin pentru un sim card prepaid, deoarece internetul Tesla nu funcționează în Serbia, am utilizat un al alt telefon pe post de router WiFi și a funcționat perfect.
Ajuns la Supercharger Belgrad, am făcut o poză cu puterea/viteza maximă de încărcare, după precondiționarea făcută, ca la carte.
Teoretic trebuia să nu stau prea mult la Supercharger, dar acolo există un restaurant “Restoran Balkan” unde se mănâncă foarte foarte bine (am atașat si poza :), pe care-l recomand. Intre timp mașina încărcase 100%… am mutat-o de la stație ca să nu ocup locurile de incarcare, observând că sunt branșamente pentru încă multe alte stații.
Am plecat spre orașul Cacak pe autostrada Milos Veliki, iar pe drum am oprit la o stație Gazprom să ne întindem picioarele și să probez o stație care se pornește cu aplicația charge&go. Nu este nevoie de cont, pur și simplu se face un depozit de 85 lei de pe un card în momentul în care dai start încărcării, care mai apoi (aprox. 3 zile) i-am vazut înapoi în contul revolut (creditul nefolosit).
A urmat un drum mai greu, prin munți, cu peisaje frumoase, până în stațiunea Zlatibor. Am ajuns acolo cu o rezervă considerabilă de baterie, care a fost suficientă cât să ne plimbăm tot sejurul, după un consum impresionant.
Sejurul montan
Următoarele trei zile au trecut prea repede, cu plimbări scurte în zonă. În Zlatibor este o stație la centrul turistic de informare type 2 gratuit, dar și la un Lidl este o mufă CCS, cu o putere maximă de 20 kW, limitată din cauza branșamentului. Din nou gratuit, fără a fi nevoie de vreo aplicație, doar mufați și dați start.
Țin să menționez că de fiecare dată prindeam stația liberă, puneam mașina pe AC type 2 la încărcat, ca să fiu asigurat că am destulă energie să ajung cam oriunde, dacă intervine ceva.
Ultima zi, a cincea
Ziua a cincea începe cu o ultimă încărcare dimineața până la 93% de unde am plecat direct spre Belgrad. Același drum de retur, dar de data asta cu multa coborâre, ceea ce a ajutat la consum prin recuperare de energie.
De aici nu am ce să mai detaliez, pentru că a fost la fel ca drumul de dus, doar că nu am mai făcut ocolul până la Novi Sad. Aceeași oprire, aceeași încărcare la Supercharger, aceeași masă bună la “Balkan” și într-un final am ajuns acasă.
Cu un total de 1153 km parcurși și 158 kWh consumați, media de consum a fost de 13.7 kWh/100 km, un consum foarte bun pentru condițiile de mers: 5 persoane + bagaje, mers în limitele legale, cu câte un plus ocazional.
