by In Ianuarie am parcurs 1161 km, din care o buna parte reprezintă un drum de „iarna” la Călimănești.
Consumul mașinii se situează în zona de 18.3 kWh/100km în bord, dar în această perioadă valoarea nu are de-a face cu realitatea, care cuprinde atât precondiționările, cât și pierderile de energie la încărcare.
Costurile totale luna în ianuarie au fost 293.39 lei, din care 116.7 lei sunt costul încărcărilor acasă, iar 176.69 lei sunt la stații rapide și o stație de 22 kWh la Călimănești.
Mașina în general s-a comportat exemplar, însă este greu să faci un calcul de eficiență, întrucât diferențele dintre consumul/range-ul arătat în bord și range-ul efectiv sunt uluitoare și foarte greu de prezis. Informațiile legate de drumul de Călimănești sunt probabil mai de interes pentru cei care se gândesc la achiziția unui ID3 de generație nouă în viitorul apropiat.
Drumul la dus
De la noi până la locație sunt 273 km, din care mai bine de 80% sunt pe autostradă (Vlaha – Boița). La retur drumul a fost mai lung cu 9 km, pentru că am intrat la Eldrive Turda să alimentez.
Am menținut viteza de 110 km/h pe bord, pentru ca era ghețuș și în anumite zone ceață densă pe autostradă. Noroc că a fost „liniște”.
Înspre Calimanesti am alimentat la OMV, pe A1 la Miercurea Sibiului, 18.6 kWh la un preț de 2.99 lei/kWh. Afara erau 2 grade cu „feeling” de -5 și vânt din față de 70 km/h, ceea ce a îngreunat deplasarea.
Odată ajunși la destinație a apărut soarele și afara termometrele arătau 5 grade. Practic era primăvară.
La hotel am alimentat 22 kWh la un cost de 44 lei până la 100%. Astfel drumul de la Vlaha la Călimănești ne-a costat 99.61 lei (40.6kWh, adică 2.45lei/kWh) întrucât am plecat cu 100% de acasă și am umplut „rezervorul” la destinație.
In aceste condiții (temperaturi de plus), putem spune că 273 km cu 40.6kWh = 14.9 kWh/100km = 99.61 lei, care cu Kodiaq-ul ar fi costat 16.9 l de motorina, 6.2 l/100km, 143.87 lei. Grosso modo = 50% mai ieftin cu ID.3
Drumul de întoarcere
Drumul de retur a fost însă diferit. Am pornit la -1.5 grade și am ajuns la -2 grade acasă. Pe drum am prins o porțiune unde erau -3.5 grade. Pornirea fiind la ora 11, mi-am zis că încerc să văd cât de mult putem merge fără să încărcăm.
De la Sebeș, mașina a început să ”plângă” că o chinui și nu vom ajunge la destinație. A adăugat un punct de încărcare la „trip”… minciună gogonată de altfel, nu a adăugat nimic – altă traducere de 2 bani.
Văzând că în bord îmi scădea distanța rămasă vertiginos, m-am pus pe calculat și am ajuns la concluzia că la 110 km/h voi ajunge la Eldrive cu ceva rezervă. Am ajuns. De fapt mai puteam merge 45 km, mașina arătând 16% SoC. Parcursesem 221 km în acel moment fără încărcare.
Asta înseamnă că la viteza de 110 km/h, de la 100% SoC la 5% probabil s-ar putea parcurge 240 km în condiții de iarnă „blândă” pe autostradă.
Alimentarea a ținut cam 30 de minute. Inițial cardul de încărcare nu a fost recunoscut și a trebuit să scot din priză mașina. La a doua încercare a pornit fără probleme și am alimentat 35.85 kWh la un cost de 77 lei. Acasă am mai alimentat 22 kWh la un cost de 18.26 lei (HidroElectrica) pana la 100%. Astfel, la drumul de întoarcere, 282 km au fost parcurși cu 95.3 lei (57.85 kWh, adică 1.65 lei/kWh), din nou, plecat cu 100% și „rezervorul” umplut.
In aceste conditii (temperaturi negative) putem spune ca 282 km cu 57.85 kWh = 20.51 kWh/100km = 95.34 lei, care cu Kodiaq-ul ar fi costat 17.5 l de motorina, 6.2 l/100km, 148.75lei. Grosso modo = 50% mai ieftin.
Concluzii
Din aceste statistici se pot trage niște concluzii pertinente în ceea ce privește alegerea unei electrice pentru drumuri mai lungi sau ca unică mașină de familie.
Din punctul meu de vedere, comparând ID3 cu un dieselul nostru, KODIAQ 2.0TDI SCR, DSG, 4×4, Style, ambele au avut un cost de achiziție identic (de noi costau 47.000 EURO, iar eu le-am luat la 29.000 EURO).
Costul de întreținere (service, consumabile) e practic inexistent la ID.3, iar energia electrică, în condiții defavorabile, este cu 5-50% mai ieftină. Achiziția unei electrice din această categorie este recomandată. Cum zice Matt de la carwow, „Should you shortlist it, or buy it? – Go ahead and buy it.”
In special, dacă se pune în discuție de a cumpăra second-hand VS. nou, cu atenția acordată unor detalii importante, cum ar fi baterie, stil de utilizare, garanție, sunt ferm convins că se poate cumpăra o electrică care este mult mai bună și rezistentă în timp decât un diesel.
Evident, se pune problema de utilizare preponderentă (în oraș electrica este imbatabilă), de câte persoane se deplasează în mașină (SUV-ul câștigă cu brio la 4 persoane) și de timpul alocat/acceptat de către proprietar pentru alimentarea cu energia electrică la stațiile rapide.
Noi, de exemplu, nu am apucat să ne bem cafeaua și să ne ducem la baie la OMV, iar în KIK Turda am intrat, am luat 4 umerașe și 2 caiete și când am ajuns la casa de marcat era deja gata încărcarea).
Mi se pare la fel de importantă și dorința viitorului proprietar de a nu polua, de a trăi un picuț mai verde. Până la urmă, mai sus au fost enumerate câteva avantaje clare pentru proprietar, fără să ținem cont de efectul social pozitiv al achiziționării unui automobil electric.
