by In primul episod am trecut în revistă obiectivul, echipajele și datele furnizate de participanții la a 5-a ediție a maratonului electric #RO1000Challenge ediția de vară, desfășurat pe traseul de vest.
#RO1000 Challenge s-a ”întâmplat”… din nou!
Alături de cele două reportaje video realizate de participanți, care conțin impresii la cald culese de la majoritatea celor ce și-au petrecut ziua caniculară de 5 iulie la volan, găsiți în continuare feedback-ul acestora organizat în două episoade.
Ne bucurăm când tot mai mulți voluntari din lumea mobilității electrice ni se alătură în efortul de a prezenta obiectiv cât mai multe aspecte legate viața cu o mașină electrică.
Astfel, din numărul mare de participanți, diversitatea modelelor și opiniile celor ce au parcurs aproape 1000 km 100% electrici tăcuți și fără fum la eșapament într-o zi, să vă formați o idee mai concretă, în caz că mai aveți dubii să achiziționați un model electric.
Un eveniment nu spune totul și nu se încheie odată ajuns la Finish. Noi, echipa proiectului Electromobilitate, vom continua, așa cum v-am obișnuit începând din 2018, cu date și detalii din călătoriile și experiențele noastre de zi cu zi.
Am lansat la finalul evenimentului câteva întrebări participanților și răspunsurile au sosit rapid, cu mult entuziasm.
Publicarea lor a demarat cu Daniel (Zoe 40, Bucuresti) aflat la prima participare, foarte potrivit denumit de un coleg vlogger ”eroul ediției” după participarea cu un Renault Zoe, un model la fel de bine denumit ”cenușăreasă participantelor” la #RO1000Challenge2025 ediția de vară.
Întrebările adresate pentru feedback-ul la a 5-a ediție:
- De ce ați participat la acest eveniment?
- Cu ce așteptări ați pornit la drum?
- Câtă planificare ați făcut pentru traseu?
- S-au aliniat așteptările cu rezultatul?
- Feedback pentru comunitatea electromobilistică din experiența proprie.
După noi au rămas doar amintirile pe traseu și datele pe care vi le punem la dispoziție. Fără zgomot, fără fum!
Dinu – Tesla Model 3 SR, Brașov
Asociația T.H.O.R, a doua a participare
1. De când am auzit de astfel de evenimente, îmi doream să particip, pentru cunoștințele mele proprii la cel puțin unul. Îmi făcusem damblaua în versiunea de iarnă (februarie 2025), și acum doream un termen de comparație.
2. Doar comparative față de valorile anterioare. Știam că vor fi mai bune, dar cu cât?
In iarnă am avut 4 încărcări, acum 2!
3. Câta planificare am făcut pentru traseu? Nu a fost nevoie, s-au ocupat colegii. Pe traseu mi-am ajustat aferent încărcările.
4. S-au aliniat așteptările cu rezultatul traseului? Da.
5. Nu trebuie privit ca un ”challenge”, desi cuvântul e inclus în nume, ci ca o statistică proprie despre tine, cum te-ai simți la un drum așa de lung și ce marje poți adăuga când e să o faci în mod relaxat, de concediu, sau mai energic, dacă e vorba de o urgență. Mașinile sunt diferite, șoferii asemenea.
Liviu – Tesla Model Y rwd SR, București, prima participare
Cum a fost #Ro1000
Challenge pentru mine – Liviu Dumitrachi
Urmăresc #Ro1000Challenge de la prima ediție, ca un copil pe după perdea: îi vedeam live pe Glympse, îi invidiam și mă tot gândeam „când o să fiu și eu acolo?”. Anul ăsta am zis: gata, e momentul! M-am urcat în Tesla, am luat un prieten copilot (pentru că 1000 km fără un partener de glume și energizare ar fi fost o provocare și pentru baterie și pentru moral), și-am pornit spre Sebeș… la 11 noaptea.
După o noapte de condus și un somn pe minus, am ajuns la start cu o oră și jumătate înainte – exact cât să încarc mașina și să cunosc alți „curajoși” care, ca și mine, s-au hotărât să conducă aproape 1000 km prin România cu prizele-n minte.
Planul meu a fost simplu: ajung la stații cu sub 10%, stau 15–20 minute și plec. Sună bine, nu? Doar că:
- la prima stație am împărțit curentul,
- la a doua m-a ținut pe loc un sandwich și-un suc,
- iar la a treia… am zis „lasă, încarc doar cât să ajung cu 6% și gata”.
Pe parcurs am filmat totul pentru vlogul meu de pe YouTube. Am vorbit sincer despre traseu, dar cel mai tare mi-a plăcut că am luat fiecare participant la întrebări – fiecare mașină avea o poveste, iar fiecare om avea un zâmbet care spunea: „Da, chiar ne place ce facem aici!”.
A fost o experiență super-tare. Am râs, am condus, am încărcat, am cunoscut oameni mișto și m-am simțit parte dintr-o comunitate faină, vie, care trage în aceeași direcție: viitorul electric. Dacă mă mai cheamă cineva și la anul, promit că vin – dar poate iau un sandwich la pachet, să nu mai pierd vremea prin benzinării.
