Când Nissan Leaf nu mai ține pasul: Rapid Gate și drumurile lungi

Un drum neplanificat cu Nissan Leaf – între provocări și limite

Mereu m-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă, dintr-odată, ar apărea necesitatea unui drum mai lung, neplanificat, cu Nissan Leaf-ul… și asta în condițiile în care mașina nu este încărcată.

Răspunsul a venit într-o după-amiază de luni, pe la ora 16:00. Am aflat că trebuie să ajungem, chiar în aceeași seară, la Baia de Fier, plecând din București. Aproximativ 250 km de parcurs, la ceas de seară, într-un ritm normal – nici economic, dar nici pe fugă.

La momentul veștii, Leaf-ul avea 47% SoC și stătuse parcat peste 24 de ore, ceea ce însemna o temperatură normală a bateriei. Afară însă, termometrul arăta 35°C. Am pornit direct către o stație din apropiere și am făcut o primă încărcare DC, prin portul CHAdeMO, de la 46% la 100% SoC.

Încărcarea a durat 62 de minute – timp suficient să fac cumpărăturile necesare și să verific presiunea în anvelope, care scăzuse în ultima perioadă.

După încărcare, am verificat temperatura bateriei cu LeafSpy. Știam că unul dintre punctele slabe ale Leaf-ului este lipsa unui management termic activ și riscul apariției fenomenului Rapid Gate atunci când temperatura bateriei crește. După prima încărcare, temperatura urcase deja la 42,3°C.

Am decis să merg pe autostradă cu o viteza de croaziera normala, 120 km/h, asumându-mi un consum mai ridicat. Drumul către Baia de Fier urcă ușor de la București spre Pitești și Curtea de Argeș, ceea ce înseamnă un consum suplimentar pentru Leaf.

După 110 km parcurși, am oprit la o benzinărie MOL – singura oprire planificată. Media de consum până aici: 16,8 kWh/100 km, un rezultat mulțumitor în condițiile date.

Rapid Gate își face apariția. Partea mai puțin plăcută: temperatura bateriei ajunsese la 47,4°C. La conectarea la portul CHAdeMO, efectul  Rapid Gate a fost imediat – puterea de încărcare a fost limitată la 27 kW, deși SoC era de 36% (în mod normal, ar fi trebuit să fie 40 kW).

Rezultatul? Încărcarea până la 80% a durat 31 de minute, în loc de 20.

După a doua încărcare DC, temperatura a urcat la aproape 53°C. De aici înainte, orice încărcare rapidă ar fi fost limitată sub 20 kW, ceea ce ar fi crescut considerabil timpii de staționare.

Am ajuns la Baia de Fier după 254 km, cu un consum mediu de 15,1 kWh/100 km și 13% SoC rămas. Timpul total de parcurs: 4 ore și 40 de minute. Aplicația de navigație estimase 3 ore și 45 de minute, deci am avut o întârziere reală de aproximativ 45 de minute (ținând cont că oricum am fi făcut o pauză de 15 minute cu altă mașină).

Chiar și pe ultima parte a drumului, fără autostradă, temperatura bateriei s-a menținut ridicată – 50,3°C la sosire – iar efectul Rapid Gate era prezent.

Concluzii

Privind în urmă la acest drum, am realizat că Rapid Gate nu este doar un detaliu tehnic, ci un factor care îți schimbă complet modul de planificare a unei călătorii cu Nissan Leaf. În momentul în care temperatura bateriei depășește un anumit prag, mașina limitează automat puterea de încărcare pentru a se proteja. Este un mecanism util pentru longevitatea acumulatorului, dar în același timp o frână în calea mobilității rapide.  

Această limitare îți impune să reconsideri viteza de deplasare, să planifici pauze mai lungi și să accepți că, deși Leaf-ul este exemplar în oraș și pe drumuri scurte, nu este conceput pentru maratoane pe autostradă. Este, în esență, un reminder că fiecare tehnologie are un context în care strălucește… și unul în care își arată limitele.