Am intrat în a treia lună cu Kona Electric 48 kWh și ne-am obișnuit cu ea. Fiind singura mașină electrică dintre cele două pe care le deținem, a fost, fără îndoială, utilizată la maximum, devenind rapid alegerea implicită pentru orice drum. Cealaltă mașină, o Kia pe GPL, mai face drumuri ocazionale, și asta mai mult pentru că o mai mut eu din parcare, deoarece soția a „decretat” Kona drept mașina ei preferată.
Până acum, experiența a fost foarte bună, fără nicio problemă tehnică de semnalat.
Schimbarea de mentalitate: am depășit stresul încărcării?
Unul dintre cele mai importante progrese pe care le-am constatat a fost atingerea unei zone de confort în ceea ce privește încărcarea pentru drumurile mai lungi. Dacă fostul nostru Spring era ideal pentru deplasările urbane și peri-urbane, Kona și-a asumat cu succes rolul de mașină „bună la toate”, fie că vorbim de drumuri scurte sau de călătorii mai lungi.
Am ajuns la un punct în care, pentru un drum de 200-250 km, la temperaturi rezonabile (peste 5°C), nici nu ne mai stresăm cu o încărcare completă până la 100%. Am descoperit că o baterie încărcată la 80% este mai mult decât suficientă pentru a ajunge la destinație fără emoții. Desigur, un rol important aici îl are și pompa de căldură, care contribuie la un consum eficient, oferind o liniște suplimentară și „talpa” șoferilor, din fericire bine educate de Spring.
Studiu de caz: Brașov – Călimănești, o călătorie în timp
Pentru a ilustra această schimbare, cel mai bun exemplu este o excursie recentă de la Brașov la Călimănești, un traseu familiar de aproximativ 200 km.
Acum nouă ani, făceam această deplasare cu o mașină pe GPL. Din 2021, am început să folosim și Spring-ul, iar la început, călătoria era mai cu emoții. Cu cinci masina plină cu pasageri, bagaje și cu un traseu în urcare la întoarcere (approx. 600m diferență de nivel), autonomia era la limită, chiar și cu bateria încărcată 100%. Orice oprire neplanificată sau folosirea mai intensă a încălzirii putea deveni o problemă, iar stațiile de încărcare de pe traseu erau, la acea vreme, rare.
Paradoxul progresului
În doar trei ani, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Infrastructura de încărcare s-a dezvoltat foarte bine, iar acum găsești stații rapide la tot pasul, eliminând o mare parte din anxietatea legată de autonomie.
Și aici apare paradoxul experienței noastre: exact acum, când nu mai este o problemă să găsești o stație rapidă, am schimbat mașina cu una care, pentru acest tip de drum, nici măcar nu mai are nevoie de o oprire pentru încărcare. Ca sa nu mai zic că avem versiunea cu baterie „normală”, nu cea mare de 64 kWh. La volanul Konei, am parcurs drumul dus-întors fără nicio grijă, bucurându-ne de liniște și de confort, în loc să monitorizăm constant procentajul bateriei. Dar tocmai acest progres va ajuta o parte importantă a posesorilor auto să facă tranziția către o mașină electrică!
Concluzie
Luna septembrie ne-a consolidat încrederea în Kona ca fiind o mașină completă. Este un vehicul care oferă nu doar eficiență și plăcere în condus, ci și, cel mai important, liniștea necesară pentru a te bucura de orice călătorie, indiferent de distanță. Am trecut de la planificarea meticuloasă unui drum mai lung la lejeritatea de a pleca oriunde, oricând, cu încrederea că vom ajunge la destinație fără dificultăți.
Date luna septembrie:
- Parcursul din septembrie – 1990 km
- Consumul mediu lunar – 13.3 kWh/100km
- Costul total cu încărcarea – 100 RON (5,03 RON/100km)
Confirm, trebuia să fie mașina de oraș și acuma la noi Kona a ajuns mașina principală.