by Primul episod al călătoriei spre Berlin, de la Fălticeni la Viena:
Viena – Berlin, cu Dacia Spring
La ultima oprire am avut inspirație să încarc până la 95% și veți vedea în rândurile următoarele de ce.
Desigur că ne-am bucurat de un Hot Dog XXL ”a la Mol” și un ”Americano” specific, alături de un curcubeu frumos apărut după ploaia ce a creat un decor interesant alături cu soarele strălucitor apunând dinspre Vest… Șoferii de pe M1 știu la ce mă refer.
Am lipit vignieta de Austria valabilă 10 zile în colțul stânga sus al mașinii. Înainte de a pleca, venise un BMW i3S cu numere de Austria din care iese o siluetă feminină de la care mă așteptam să zică ”Hello…”, dar a zis: ”Bună seara, cât mai stați?”. ”Tocmai ce plecăm…”, de unde a început un scurt chit-chat pe baza autonomiei mici de la BMW vs. Dacia Spring. Români peste tot… Un milion de copii români născuți în diasporă…
Fiind parcarea OMV în zonă cu TESLA Supercharger, nu puteam rata o mini-incursiune fotografică. Poate… cine știe, are nărav Spring-ul și iese ceva…
21:51 Viena, Messe Wien Berlin (4452 km)
Mersul constant cu 100-110 km/h ne-a adus la Viena cu un range de 38 km și 20% SoC. Deși am întrebat de dimineață la recepția hotelului dacă putem încărca mașina electrică și răspunsul a fost ”Of course, sir!”, plănuisem un scurt evening city break în Viena pe lângă Prater și împrejurimi. Dar, cum proverbul ”Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”, foarte aplicabilă aventurilor cu mașinile electrice, și mai ales cu Dacia Spring, am fost precauți și după cazare am dorit să parcăm mașina la garaj pentru a o pune la încărcat. În garaj, ce să vezi, era un fel de priză pe care n-am mai văzut-o până acum, exact ca priza de menținere caldă pentru automotorul ”Săgeata Albastră”. Ei și de aici aventură…
01.00, 19.09.2022
Viena. Ora 01.00. Aștept să se termine sesiunea de încărcare de 180 de minute, atât cât se poate încărca pe aplicația web bazată pe QR Code (funcțională!!!) de la A1 Group / Austria. ”Range anxiety” acut la 11% SoC la 11 noaptea după vreo cinci stații încercate prin capitala Austriei, cu un hotel care îți promite la telefon și ulterior față în față, încărcare (gratuită) și afli la momentul întâlnirii cu priza din parcare că are mufă specială de automotor Desiro Siemens 220V (care nu se potrivește cu Spring, evident…); scoți mașina din parcare, hălăduiești noaptea către alte stații ”Tanke Wien Energie”, aplicație cu care deblochezi robotul de încărcare, Google Play îți zice cu roșu că ”Isn`t available in your country” / ”Nu este disponibil în țara ta!” (<<țara ta de glorii, țara ta de dor…>>, să îmi permiteți alterarea eminesciană), parcurgi zeci de kilometri între stații verzi și portocalii pe ”PlugShare”… e noapte, ți-e foame… îți apar tot felul de mesaje în bord…
Dar da, am reușit să găsim o stație căreia să i se transforme inelul cu LED-uri din ”verde” în ”roșu” și cu un țipăt din interiorul Spring-ului: ”ÎNCARCĂ!!!”. În sesiunea aceasta de 180 de minute se încarcă maximum 10.63 kWh (Type2), deci nici măcar jumătate din bateria Spring-ului. Dar nu mai contează asta… am reușit!
Pentru asigurarea autonomiei de măcar 170-180 km până la o stație (sperăm noi, funcțională) de la MOL de pe teritoriul Cehiei, cu care ne-am înțeles extraordinar de bine în Ungaria, unde eram pe principiul Windows 95, Plug&Play, cafea și XXL Hot Dog, realocăm în Viena încă un credit pentru încă 180 de minute pentru încă vreo 11 kWh, cât să ne ajungă pentru Brno, unde vom avea stații MOL sau CEZ. În Cehia, sunt și stații ”e-on.cz”, dar, la fel… aplicația ”isn`t available in your country” / ”nu este disponibil în țara ta!”
Repornirea încărcării la A1 se realizează prin aplicație… fără să fie nevoie prezența utilizatorului la mașina electrică. E un mare plus, nu trebuie să mă schimb de pijamale la 1 noaptea…
Suntem mulți supărați că în țara noastră nu avem acces la stații / nu funcționează stațiile / sunt ocupate / au program limitat, dar când ești la mai mult de 1.000 km de casă și PlugShare-ul e doar un punct de reper (n-am văzut un Check-In la vest de Vama Borș în 48 de ore de cineva care stătea pe stație și încărca, ocupând stația…), te uiți la mașina ta electrică și…
08:16 Viena, Stromtankstelle A1 ”has to go” (4466 km)
După vreo 14 km căutând stații prin Viena, am făcut o poză alături de Spring, bucuros că e la 100% după o încărcare pe Type2 de 25.7 kWh și 18.89 EUR. Somnul nostru s-a potrivit cu cele 425 de minute cât mașina s-a încărcat lent. Cafeaua bună de la Ibis a făcut pornirea în forță către Berlin! Cele 10 grade Celsius de afară au necesitat realizarea de ”foc” în interiorul Spring-ului prin manipularea potențiometrului la 2 liniuțe roșii. Intenționam să încărcăm la MOL în Cehia și să evităm experiența austriacă cu încărcarea la stațiile ”Tanke Wien Energie”… care nu-ți dau voie să instalezi aplicația specifică încărcării.
Trecem Dunărea pe lângă Hotelul Lenas Donau, locație unde am stat cu 11 ani în urmă, într-un alt periplu european organizat de Universitatea Politehnica București.
Intrăm pe autostradă, vântul bate puternic, centralele eoliene produc curent din belșug. Spring-ul se ține bine. Începe și ploaia pe A5, mărim puterea consumată de rezistența pentru încălzire.
10:20 Mol Bítešská Brno (4599 km)
Ajungem la Brno după două ore de mers și 133 km cu SoC 30%. Stația cu ecran Touch de la Siemens Simatic HMI încarcă cu ~31.8 kW. Harta stațiilor MOL te îndeamnă la călătorie și la încrederea în autonomia mașinii, astfel că ne putem programa, din nou, încărcări mai rare decât cele programate de dimineață. Având niște mail-uri de dat și probleme de rezolvat, m-am luat cu treaba și am încărcat până la 95% contra a 47.35 lei. Autonomie rămasă: 173 km. Relieful interesant între Brno și Praga, precum și viteza sporită cu care se circula pe autostradă, a condus la un consum constant de 13-14 kWh/100 km.
12:17 MOL D1 Mikulášov (4695 km)
După 98 km eram la 615 m altitudine și încărcam de la 38% la 90%. Pornirea încărcării a fost puțin întârziată din cauza lipsei de semnal / lipsei de comunicație cu stația. Deși mașina încărca, aplicația era în stand-by, nu indica că portul CCS ar fi fost ocupat. Dar nu era problemă, până la finalul încărcării aplicația s-a sincronizat, 15,7 kWh au plecat și banii s-au luat – 40.02 lei.
Era o vreme câinoasă, lângă noi un Hyundai Kona de un albastru sidef se chinuia să încarce pe Type2. Renunță după vreo 10 minute de încercări și demarează în trombă. Plecăm și noi, dar nu în trombă, după 38 minute cu 90% spre Praga.
14:21 MOL Praga Kbelska (4806 km)
După suișuri cu ”Econometrul” pe Power și coborâșuri cu regenerare cu 3 linii albastre, ajungem la o stație Mol de lângă Praga unde încărcăm de la 34% la 100% contra a 48.92 lei. Cu ocazia opririi ne-am încărcat spațiul intern ocupat cu HCl cu un meniu McDonald`s, timp în care mașina a tras 18.6 kWh. Urma să părăsim Cehia în următoarele ore, programasem o încărcare chiar la graniță tot la o stație MOL. După aia, Dumnezeu cu mila!
Niște peisaje superbe de la Praga la Dresda, din nou rampe, pante, tuneluri lungi, 80 km/h viteză maximă, radare. Nu e panică pentru șoferul de Spring când e vorba de radare…
16:20 MOL D8 Varvažov (4893 km)
Am oprit la ultima stație MOL unde am încărcat de la 51% la 90% cu 27.61 lei. Un soare care încărca și el cu toate vitaminele necesare la altiudinea de 291 m. Urma să urcăm până la 630 m și apoi să coborâm la Dresda la aprox. 110 m. Autonomia de 174 km estimam să ne ajungă să încărcăm la o stația Aral din Dresda.
În dreptul traversării Elbei, am intrat într-o furtună cu grindină destul de urâtă care se auzea ca un bombardament.
17:52 Aral Dresda (4964 km)
În cele din urmă am oprit la Aral Pulse Dresda ”has to go”, stații puternice de 300 kW. Deși vreo 15 minute nu am putut porni stația, telefonul cu 0800 nemțesc nu putea fi apelat de pe cartelă românească, un binevoitor neamț care era casier, spăla WC-ul, umplea bidonul cu apă de spălat parbrizul, operator spălătorie etc. a sunat la numărul cu 0800 și a convins operatorul să pornească stația. După vreo 20 de minute de discuții prin telefon, mașina s-a conectat la stație, a afișat SoC-ul de pe bord, semn că s-a realizat comunicația și mașina începea să primească electroni. Nota 10, respect!
Am încărcat 12.26 kWh de la 56 la 100% în 45 de minute, neștiind ce ne rezolvă traseul spre Berlin. Mai erau 188 km până la hotel, dar…
A doua încărcare gratuită în traseul Fălticeni – Berlin, la Dresda. Adevărul e că stațiile de la Dresda nu aveau POS așa cum au altele, dar important este că ne-am descurcat.
20:20 Aral Lockau (5070 km)
Se făcuse noapte în Germania, autonomia a ajuns la 45%.
”Nemulțumirea înseamnă progres”.
În Germania, am încărcat de două ori și am fost nemulțumit tot de două ori.
Am ales ARAL, mi-am adus aminte de butoaiele cu uleiuri T90 folosite pentru transmisiile hidraulice de la locomotiva pe care lucra tatăl meu acum câțiva zeci de ani.
La ARAL Dresda, parchez la una dintre cele 2 stații, fiecare cu câte trei conectori, din care 2 CCS și 1 CHaDeMO. Nu pornea cu cardul bancar, aplicația mă trimitea să introduc un card ARAL pe care bineînțeles nu-l aveam. Văzându-mă agitat, un angajat al stației ARAL Dresda, îmi zice să sun la un număr de ajutor, 08001353511. +49, evident. Apelul se închide instant. Mă reîntorc la angajat, îi explic că nu pot suna, nu vorbea o boabă engleză. My bad… I am in Germany.
Se duce să umple patru stropitori de apă pentru spălat parbrizele, mă vede din nou lângă mașină și se oprește lângă mine, vede că sunt și mai agitat, îi explic gestual că nu răspunde nimeni la număr. Sună și el. Urmează o conversație de vreo 20 de minute, conectez mașina, rând pe rând, la 3 din cele 4 porturi CCS. Nimeni, nimic. Clepsidra și martorul de încărcare clipind. Abia la a 3-a conectare, cu reprezentantul ARAL la telefon, văd că se afișează nivelul bateriei pe ecran (57%), se aud contactorii stației și ai mașinii.
Un zâmbet larg pe chipul meu și pe chipul angajatului, după vreo 25 de minute de încercări. Am apreciat mult gestul omului. Am pus stațiile pe PlugShare, nu erau afișate. După ce ajung la aproape la 100%, intru în magazin să achiziționez o bere, la care același angajat (care, apropo, spăla și la toaletă, încărca stropitori, ajuta oameni cu mașini electrice, emitea bonuri fiscale) mă întreabă, de la casă: ”Funktioniert?”
(Tot) La ARAL Pulse, Luckau, noaptea, parchez la una dintre cele 3 stații, fiecare cu câte 3 conectori, din care 2 CCS și 1 CHAdeMO. Normal că nu a funcționat ”din primele” conectări cu stația, mi-a luat câte 70 Euro (vreo 340 lei) de fiecare dată, ”depozit” pentru încărcările (eșuate). S-au returnat după vreo 8-10 minute.
Cu doar 100 km până la Berlin, căutam alte stații pe PlugShare. Înving teama și intru în magazinul stației, expunând problema unui domn de la casierie. Domnul de la casierie dă din umeri. Vorbește nemțește, eu nu știu… I-am gesticulat că sun la Hotline ARAL și nu răspunde nimeni -> +498001353511. Sună și el (la el răspunde… concluzionez -> cartelele românești nu pot suna pe numere 0800 din Germania), i se răspunde, o voce feminină încearcă să-mi înțeleagă problema, îmi cere ID-ul stației. Nu pot lua telefonul domnului cu mine până la stație. Mă duc la stație. Telefonul este al vânzătorului… i-l returnez și îi zic să nu închidă. Alerg la stație, notez ID-ul stației, alerg înapoi la vânzător. El închisese telefonul. Nu a înțeles ce l-am rugat. Turnul Babel. Îl rog să sune din nou, răspunde o voce masculină, explic în trei minute problema, operatorul repornește stația… Așteptăm 5 minute. Îmi zice ”Sir, please call back if something is not working”. Cuplez CCS a 3-a oară, aud finul sonor al contactorilor cuplați, atât la stație, cât și la Spring, se afișează SoC pe stație, 29 kW putere de încărcare. Totul verde. Mașina încarcă.
Cu mici cazne, ARAL salvează situația. BRAVO, ARAL!
Berlin e la mai puțin de 100 km!
22:28, Berlin Tegel Central Hotel (5162 km)
Am ajuns cu autonomie 31%, 64 km, 1844.9 km distanță parcursă. Însă ”obiectivul” încă nu a fost atins, urma să-l luăm în vedere a doua zi.
20.09.2022, Berlin Alexanderplatz, World Time Clock
În centrul Berlinului poți accede doar dacă ai acel cerc verde unde este scris numărul de înmatriculare ”Environmental zone sticker”. Repede ne-am informat, am întrebat la o reprezentanță Opel de lângă hotel, ofițerul de serviciu ne-a îndrumat către sediul TUV din Tegel. Totul a durat un minut, am plătit 7 EUR și am văzut discul verde aplicat pe parbriz, în dreapta jos.
Am pornit spre Alexander Platz, emoțiile creșteau în intensitate. Nu mai conta nici SoC, nici range, nici kilometraj, intrasem pe strada cu interzis, patru semne de circulație repetitive cu exclusiv zonă pietonală, interzis oprirea etc. Opresc mașina, îmi iau inima în dinți și merg la o mașină de poliție parcată ”lângă ceas”, cu vreo opt persoane, aveam harta traseului la mine și îi explic că sunt din România, dintr-un oraș unde există un ceas asemănător cu cel din Berlin. Un polițist din cei opt se uită să vadă fotografia cu ceasul din Nada Florilor.
În jur, puzderie de lume, turiști, cupluri, grupuri etc. I-am zis că doresc să mă apropii de ceas pentru a-i face poză alături de mașina electrică Dacia Spring. Mă întreabă ”Why do you want to make a photo with your car near Clock?”. Îi răspund că ”I want to promote electromobility with electric car by a 1850 km travel from Fălticeni to Berlin.” Se uită 5 secunde la mine, tremuram ca varga… ”Ok, come here with your car!”. Turiștii și polițiștii din zonă urmăreau mișcarea noastră lentă cu 2-3 km/h în apropiere de ceas, ne coborâm din mașină pentru a realiza fotografii. Misiune îndeplinită!
Plecăm din piața Alexanderplatz… era deja luni, resetăm consumul pentru proiectul Electromobilitate și plecam spre Kaufland Berlin să încărcăm. Continuarea, în episodul următor!
Concluzii
N-am văzut un Spring pe drum… deci lumea o ia doar pentru oraș. Și e firesc așa. Dar aș contrazice puțin lumea… A fost o călătorie neprogramată pe un traseu bine planificat, dar cu multe situații neprevăzute care au fost tratate ca atare. Am primit un singur blitz prin Berlin… era un X3 sau X5 care pendula printre benzi.
Deși eram obosiți după 1850 km și bucuroși că am ajuns, am consumat 260 kWh din care 50 kWh pe Type 2 și 210 kWh pe CCS, am cheltuit 532 lei, cu o medie de 2.04 lei/kWh. Timpul de încărcare efectiv: 564 minute pe CCS și 604 minute pe Type2.
Statistici…, însă dincolo de ele a fost o experiență de viață. E drept că un șofer de autocamion în Europa face aceeași distanță într-un timp mai scurt, dar am dovedit că se poate circula și pe distanțe lungi cu Dacia Spring, la fel cum face colegul Marcel (Deva).
M-am bucurat mult de călătorie, dar doream să mă întorc înapoi acasă la fetele mele. Am reușit să fac dus-întors Fălticeni – (Cristești) – Berlin și Berlin – Pașcani – Fălticeni cu Dacia Spring fără nici o frică, doar cu mult drag de aventură. Dar… despre ”întors”, în episodul următor.
Mulțumesc tatălui meu că a avut curajul să-mi dea mașina, companiei unde lucrez pentru că mi-a asigurat suportul logistic necesar – tot cu E, dar Electroputere VFU Pașcani, lui Dragoș că a acceptat să mă însoțească și familiei că m-a susținut moral pe parcursul călătoriei.
Îmi plac mașinile, trenurile, sunt pasionat de industria transporturilor, în general și de industria feroviară, în particular, călătoresc de-a lungul și de-a latul României, Europei, experimentând provocările mașinilor electrice, care mi-au demonstrat că oferă o lume mai bună, mai curată și liniștită pentru urmașii noștri! Hai la drum cu mașina electrică!
Foarte interesant articolul si povestea road-tripului si incurajator ! Felicitari !
Mulțumesc, Mike! Ne auzim / ne vedem! 🙂