by 
Anul trecut, cam tot în această perioadă, am sosit în țară pentru a petrece puțin timp cu părinții si prietenii. La momentul respectiv am documentat călătoria din Elveția în România urmărind traseul și costurile aferente deplasării într-un articol pe blog:
Fiindcă am refăcut aproximativ același traseu și de data aceasta, voiam să trec revistă o comparație față de anul trecut, având în vedere scumpirea energiei electrice pe tot continentul, insistând mai mult pe costuri decât timpi de deplasare și procentaje ale bateriei.
În principiu planul a fost să opresc la încărcări cu bateria la un nivel de 10-15% și să încarc suficient cât să-mi ajungă până la următoarea stație, cu pauze de 40-45 minute la fiecare oprire, cu excepții în Ungaria și România.
Plecarea din Elveția și prima oprire, în Germania
Aproape la fel ca data trecută, am încercat să ne punem în mișcare în jurul orei 04:30. Iar dacă atunci ne-a reușit, de data aceasta am întârziat 15 minute, după ce ne-am mai adus aminte de câte un lucru. Comparativ cu vara trecută am reușit să încărcăm bateria mașinii până la 100%, ceea ce ne-a permis să facem prima oprire substanțial mai departe față de Lechwiesen Süd în Germania, o locație foarte bine cunoscută de noi. Evident, în drumul nostru tot ne-am oprit acolo pentru a merge la toaletă, iar cum vara trecută, cafeaua nu a fost cea mai grozavă, am zis „Pas” de data aceasta și ne-am continuat drumul. Deși nu pare mult, acele 10 procente suplimentare la plecare ne-au permis să mergem mai departe cu aproape 50 km!
În calculul inițial ne așteptam să ajungem după ora 09:00 fiindcă am planificat o oprire de 30 de minute la o benzinărie din Austria, de unde să ne cumpărăm vinieta. Locația respectivă, din Germering, cu stațiile EnBW este situată, de fapt, în parcarea unui magazin de bricolaj, care are o cafenea. Planul era să stăm să ne bem cafeaua cât timp mașina se încarcă până la 80%. Însă socoteala de acasă nu s-a pupat cu aceea de la… stație.
Deși am făcut totuși un popas de ~10 minute la Lechwiesen Süd, vinieta austriacă am cumparat-o online cu cel puțin 18 zile înainte de călătorie. E un sistem destul de ciudat, însă ne-a permis să evităm cozile de la benzinăria din Lustenau, iar în Germering am ajuns cu mult înaintea orei de deschidere a magazinului, cu bateria la 16%. Totuși, am ajutat o doamnă în vârstă să-i arăt cum să găsească literele cu umlaut din limba germană pe navigația mașinii sale, iar până să mergem să ne luăm cafeaua, mașina a și terminat de încărcat.
- durată încărcare: 40 minute
- cost: 24.93€
- energie încărcată: 43.8 kWh
Servus, Österreich!
Deși titlul este optimist, avem cu toții reticențe în privința Austriei, iar eu fac parte din acea mulțime de oameni care critică Austria pentru tot felul de comportamente, fiindcă nu sunt îndreptate doar împotriva românilor, ci împotriva oricărei persoane care nu e austriacă. Zic asta fiindcă următoarea oprire a fost planificată în aceeași locație în care, în Februarie, un austriac în tranzit a aflat că o Kona are portul de încărcare în față.
Da, este vorba despre stațiile EnBW de la OMV Blindermarkt! Cu bateria încărcată la 80%, m-am uitat cu bucurie la autonomia afișată de 361 km. Până la destinație aveam 315 km și totul arăta perfect. Fiindcă stația de 300 kW de la Germering a încălzit bine bateria, iar sistemul de răcire a bateriei a intrat în acțiune de mi-a ras 55 km din start. Știam că urmează centura München-ului, tot timpul în reparații, iar apoi, în apropierea graniței dintre Germania și Austria există o porțiune de aproximativ 40-50 km de Bundestraβe (drum național) unde oricum se merge cu viteze de 100 km/h, așa că aveam suficientă baterie până la destinație!
Și așa a fost! Am ajuns la destinație la 12:44, cu bateria la 11%, am mers la baie, am servit o cafea și un sandwich și am lăsat mașina să-și facă de cap la stație. Când am terminat, mașina deja ajunsese la 81%, după 44 de minute, suficient cât să merg mai tare pe autostradă. Zic mai tare fiindcă de obicei merg cu 120 km/h pe cruise-ul adaptiv.
- durată încărcare: 44 minute
- cost: 23.29€
- energie încărcată: 47.5 kWh
Ungaria și întâlnirile cu „ai noștri”
Atunci când treci de Sankt Pölten, îți dai seama că te apropii de Viena și de granița cu Ungaria. Cum? După condusul haotic al mașinilor înmatriculate în Germania și ale căror plăcuțe de înmatriculare încep cu B (Berlin), MM (Memmingen), MN (Mindelheim – vecinătatea MM), MH (Mülheim, dar nu numai, ci toată zona Duisburg – Dortmund) și L (Leipzig). Sunt fie dragii noștri concetățeni – care cred că vor prinde liber în vamă la Nădlac, iar în realitate devin vedete în materialele de știri de la ora 19:00, fie dragii noștri vecini care știu că mai au puțin până acasă. Se remarcă prin schimbările de bandă fără să se asigure și fără să semnalizeze. Sau mersul lor haotic este rezultatul morilor de vânt ultra-moderne ale Austriecilor, de la parcul eolian al Parndorf-ului?… nu vom afla niciodată.
Lăsând la o parte nemulțumirile generate de ”piloții” de pe drumurile publice deocamdată, peisajul splendid creat de către parcurile eoliene de la granița austro-ungară se transformă o dată cu pășirea în tărâmul ungar. Sigur, au și ei un mic părculeț în apropiere, însă nu la fel impunător.
După scăldarea ochilor în lanul morilor moderne de vânt, ajungem destul de rapid la Győr, la 16:05, cu 16% baterie, la o stație aflată într-o zonă destul de ciudată, la scurtă distanță față de M1. Chiar în fața stației, după gardul care delimitează zona, există un Motel cu bar și, probabil, restaurant. Zona aceea nu mi s-a părut foarte primitoare, fiind localizată între câteva parcări de TIR și ale unor business-uri / parcuri auto, unde patronii veneau să-și ia în primire mașinile aduse pe trailere într-un Audi „tunat” cu tot felul de repere și etichete tipic cocălărești – mașina tot stock – semn că au și vecinii noștri pasionații lor de aparențe și șmechereală ieftină.
Fiind prima dată când ajung la această stație, pot observa două avantaje care, să zicem, compensează peisajul descurajant: stația e foarte aproape de autostradă, iar prețul e destul de avantajos, în comparație cu restul competiției, Mobiliti și MOL.
Sesiunea de încărcare a decurs bine, fără surprize legate de încălzirea prematură a bateriei date fiind cele 34°C afișate în bord, iar bateria am încărcat-o până la 73%. La 16:42 am plecat din nou la drum.
- durată încărcare: 34 minute
- cost: 6.978 HUF
- energie încărcată: 38.6 kWh
Următoarea oprire aveam să o facem la OMV AllElectric Kiskunfélegyháza, o stație pe care o cunoșteam din trecut și care are aceleași avantaje precum stația de la Győr, mai puțin nesiguranța pe care ți-o oferă. Nu vreau să par negativist, locația anterioară chiar a fost foarte bună pentru oprirea în timpul zilei, însă prima impresie cântărește mult. Am ajuns la ora 18:55, cu 15% baterie și marcasem 166.660 km în bord!
Stația de la Kiskunfélegyháza este situată vis-a-vis de o benzinărie, care a fost recent (probabil) cumpărată de către OMV-ul pe care îl cunosc toți românii, însă care încă păstrează specificul fostului business, adică nu au acele cafele minunate sau varietatea de produse și sandwich-uri. În schimb, există un loc de luat masa cu niște băncuțe acoperite, care sunt grozave dacă ai oprit înainte să cumperi câte ceva de la MOL sau din alte benzinării, sau dacă ți le-ai făcut de acasă. Încărcarea la această stație nu necesită aplicații instalate, ci totul se face online, prin intermediul unui procesator de plăți, Barion.
Că tot am adus aminte de sandwich-uri, am servit două, pe care le-am cumpărat de la OMV Blindenmarkt, iar mașina s-a încărcat până la 80%:
- durată încărcare: 40 minute
- cost: 5.313 HUF
- energie încărcată: 42.5 kWh
Sosirea în România
Am lăsat în urmă Kiskunfélegyháza și ne-am îndreptat cu pași ușori către România prin vama de la Cenad. Cum? Ce? Cenad? Da! Am evitat mereu vama Nădlac, indiferent de anotimp. Pe de o parte, nu vreau să-mi pierd timpul în cozile perpetue care se formează acolo, ca mai apoi să apar vedetă pe sticlă la ProTV, precum majoritatea concetățenilor care fie nu vor, fie nu înțeleg că nu rentează așteptatul a cel puțin două ore în vamă, când în două ore ajungi la nodul rutier de la Orțișoara pe ruta Makó – Cenad.
Pe de altă parte, bucata de după Szeged se aglomerează cu bombardierii autohtoni, care sunt mereu în criză de timp și care fac jaloane și manevre riscante pe drumurile publice, indiferent de țara în care se află.
Da, am așteptat și noi după un microbuz cu studenți vreo 15 minute la Cenad, pentru prima dată după cele două treceri de 1-2 minute. I’ll take that all day long.
La ora 23:57, ora României, am ajuns la cazare cu 13%, iar până ne-am dus bagajele și ne-am făcut duș, a ajuns, la vreo 30 de minute distanță, o familie de genul prezentat mai sus, cu jaloanele, lipsa răbdării, dar mai ales a greșelii de a intra în România pe la Nădlac. Legenda spune că asta se numește Karma, dar eu prefer să-i spun prostie.
Astfel, avem rezumatul primei zile:
- distanță parcursă: 1395.6 km
- consum: 15.2 kWh/100km
- timp de condus: 15 ore și 17 minute (91.3 km/h)
- durată totală: 18 ore și 12 minute (76.7 km/h)
- număr de încărcări: 4
- durată încărcări: 158 minute (2 ore și 38 minute)
- idle time: 17 minute (căutări stații și alți timpi morți)
- energie încărcată: 172.4 kWh
- cost estimativ: 394.96 RON (28.3 RON / 100km)
Ziua a doua – Eldrive: înger și demon
Dimineața următoare ne-am trezit cu bateriile încărcate pentru restul de puțin peste 500 km rămași din drumul către București. Iar cum, la cazare, micul dejun începea de la ora 9, noi am zis pas de la 08:30, fiindcă aveam un OMV în apropiere, care au tot felul de variante de mic dejun, dar mai important aveau stații de încărcare!
Experiența de la OMV Margina a fost similară cu experiența încărcărilor din străinătate: patru prize babane de 300 kW! Deși există un terminal de plată dedicat, unde poți plăti cu ajutorul unui card, totul se petrece intuitiv, fără bătăi de cap și reprezintă un model pentru restul leneșilor din România, care au împânzit țara cu tot felul de aplicații redundante, pline de bătăi de cap sau proceduri demne de Red District din Amsterdam, unde plătești înainte, prin portofele virtuale.
Dar, hei, se laudă în profituri și îi doare-n cot de feedback-ul clienților? Normal! Că trăim în România, iar aici e permis orice! Singurul minus îl reprezintă prețul, 2.99 RON/kWh, care deși este mai mare decât alți provideri din străinătate, tot este mai ieftin decât la MOL România, de departe cel mai scump și „leneș” dintre cei leneși.
Ajunși cu 11%, am pus mașina la încărcat, am luat micul dejun și o cafea și ne-am făcut planul de drum, unde am observat că pe Valea Plângerii 2 Oltului e aglomerat din cauza lucrărilor și al unui accident, astfel că bateria încărcată până la 80% ne va prinde bine, cel puțin până la Râmnicu-Vâlcea. Accidentul nu era prevăzut în plan, iar noi oricum ne-am orientat către traseul Deva – Hațeg – Defileul Jiului – Horezu. Iar mulțumită Waze-ului, traseul pe care ne-a dus… nu a fost cel planificat.
- durată încărcare: 45 minute
- cost: 139.48 RON
- energie încărcată: 46.7 kWh
Am avut câteva abateri de la drumurile naționale, prin tot felul de sate uitate de lume și încremenite-n timp, pe drumuri atât de proaste că am zis că-mi rămâne suspensia în vreo groapă sau sare din vreo denivelare. În tot acest timp, flăcăii autohtoni, zburau pe lângă noi în tot felul de mașini fumegânde sau ruginite, aducându-ne îndoieli mari despre procesul de inspecție tehnică periodică a acelor autoturisme.
După ce am terminat și ne-am văzut aproape de Râmnicu-Vâlcea, am zis, pe de o parte, să utilizez funcționalitatea de Autocharge a celor de la Eldrive, pe de altă parte, reprezenta o ocazie bună să-și șteargă pata neagră căpătată anul acesta, în Februarie, când ne-am întors în Elveția.
Pentru cei care nu știu, în Februarie am avut „plăcerea” de a face cunoștință cu stația de la Petrom Cornești, unde deși în aplicația lor apare ca fiind o stație ca sutele de alte stații de 50 kW din țară, puterea livrată era de doar 27-30 kW. După ce am sunat la ei, am aflat că stației îi lipsesc câteva module și că nu va fi reparată prea curând, încheind dialogul într-o manieră în care ar fi trebuit să fiu mulțumit că măcar există acea stație și că sunt destul de norocos. Da, trebuia să-mi dau seama că o stație care clar nu arată a nou este cel mai probabil un rebut vândut de unii, la un preț destul de atractiv pentru alții, suficient pentru o afacere. Ghinion? Probabil! Poate fi mai rău de atât? Bineînțeles că da!
Ajunși la OMV Râmnicu-Vâlcea, în jurul prânzului cu 20% baterie, am considerat ca fiind de bun augur să servim masa aici în timp ce mașina se încarcă. Așa că am conectat mașina la priză și am văzut în acțiune Autocharge-ul. Foarte util și comod. Dar… vedeți voi, noi am uitat că suntem în județul Vâlcea, unul din bastioanele baro$anilor și un punct roșu pe harta șmecherelii, iar zona din jurul stației de încărcare ne-a adus repede cu picioarele pe Pământ:
Mai țineți minte ce scriam mai sus de Duisburg – Dortmund? Ei bine, Hagen (HA) tot pe-acolo e și întărește acel statement: imaginea baro$anului venit acas’ în vacanță, făcând ceva ce acolo, la el, în Hagen nici măcar nu-i trece prin minte, că-i saltă 3.0 TDI-ul de baro$an și nu mai are cum să-l lase așa când ajunge în țară, blocând și o pompă și stația de încărcare. Pe lânga asta, drumul care trece prin fața Konei formează o mică intersecție cu ieșirea din benzinărie (în dreapta pozei – care nu se vede). Doar acolo erau să se petreacă 3-4 accidente – pentru că mulți vâlceni nu cunosc nici ce înseamnă indicatorul „obligatoriu stânga”?… nici ce înseamnă indicatorul STOP de deasupra?… cât am stat lângă mașină să caut alternative la mirifica stație Eldrive de la OMV.
De ce? Pentru că Eldrive lovește din nou!
Măcar funcționalitatea Autocharge a mers! Vorba aceea: Frate, Merci Mult! Încă un episod marca Cornești, în stilul caracteristic Eldrive: stație de 50 kW, cel mai probabil un rebut cu module lipsă, unde am încărcat până la 39%.
- durată încărcare: 26 minute
- cost: 33.9 RON
- energie încărcată: 13.77 kWh
Acum, lăsând criticile deoparte și acceptând faptul că doar eu am avut ghinionul acesta, colegul meu, Andrei, care preferă Eldrive tocmai din prisma ușurinței folosirii date de autocharge, a avut doar experiențe pozitive la stațiile lor. Funcționalitatea respectivă care poate fi folosită și cu stațiile mai vechi reprezintă un alt exemplu de așa da, punând în lumină, din nou, neputința celorlalți, mai mari.
Probabil 3rd time is a charm?
Cu încărcarea de la Râmnicu-Vâlcea am ajuns lejer la Penny Bascov, unde nu am avut nici autocharge și m-am simțit ca-n Red District cu „suta” dată înainte, sâc. Fiindcă e Penny și Dedeman aproape, poți face o pauză ca oricare alta, dezavantajul fiind că trebuie să traversezi parcarea de la Penny pentru a ajunge în magazin, iar dacă vrei la toaletă, ai doar opțiunea Dedeman, care se află într-o curte separată, unde poți merge lejer pe jos. Not bad, not terrible.
- durată încărcare: 16 minute
- cost: 31.44 RON
- energie încărcată: 12.6 kWh
Am încarcat mașina până la 46% și am ajuns în București cu 18% la ora 18:48, unde bateria s-a bucurat de Type2-ul de la bloc.
Așadar, rezumatul celei de-a doua zi:
- distanță parcursă: 499.8 km
- consum: 12.9 kWh/100km
- timp de condus: 8 ore și 16 minute (60.5 km/h)
- durată totală: 10 ore și 18 minute (48.5 km/h)
- număr de încărcări: 3
- durată încărcări: 87 minute (1 oră și 27 minute)
- idle time: 35 minute (căutări stații și alți timpi morți)
- energie încărcată: 73 kWh
- cost estimativ: 204.8 RON (41 RON / 100km)
Comparații și concluzii
Față de anul trecut, costul energiei electrice al provider-ului pe care îl utilizez cel mai des, în zona DACH (Germania – Austria – Elveția), EnBW, a crescut substanțial, de la 0.40€/kWh la 0.57€/kWh (+42.5%), însă costul deplasării din Elveția către România a crescut cu doar 35%. Așadar:
- distanţă parcursă: 1895.4 km
- consum (ponderat): 14.6 kWh/100km
- timp de condus: 23 ore și 33 minute (80.5 km/h)
- durata totală a călătoriei: 28 ore și 22 minute (66.8 km/h)
- număr de încărcări: 7
- durată încărcări: 245 minute (4 ore și 5 minute)
- energie încărcată: 245.4 kWh
- cost total: 599.76 RON (31.63 RON / 100 km)
Dacă anul trecut același traseu l-am efectuat cu 444.43 RON, anul acesta m-a costat 599.76 RON, cu tote că distanța a fost mai mică. Diferențele vin din trei arii mari:
Cursul de schimb – impact negativ
Fiindcă locuiesc în Elveția, chiar dacă folosesc moneda Euro în EnBW, eu plătesc în Franci Elvețieni, pe care îi convertesc la cursul BNR din ziua respectivă, iar cum Francul Elvețian s-a apreciat în ultimul an atât față de Euro cât și de Leul nostru drag, era de așteptat ca deplasarea să coste mai mult.
Optimizarea rutei – impact pozitiv
Diferența dată de cursul de schimb a fost temperată însă de optimizarea traseului. Anul trecut opririle la stațiile de încărcarea le-am făcut cu o marjă de 20% de baterie rămasă și nu mi-a permis să mă bucur de unele stații mai avantajoase ca preț, precum cea de la Győr, cu toată ciudățenia sa.
Cazarea cu încărcare – impact negativ când nu există
Marea diferență a venit de la cazarea cu încărcare – destination charger – care anul trecut m-a scutit de încărcarea pe care anul acesta am efectuat-o la OMV Margina. Este de departe cea mai bună variantă de a optimiza atât timpul tău cât și costul pe care îl ai într-o călătorie mai lungă cu o mașină electrică.
Este scumpă deplasarea cu mașina electrică la drum lung?
Privind costul pe tot traseul, clar nu, chiar și în cazul legendarului 5l/100km consum de diesel, puțin probabil la o mașină de dimensiuni și performanțe asemănătoare. Deși costul de deplasare a crescut, costul combustibililor fosili nu a stagnat, ci au urmat un trend asemănător, ceea ce pune o oarecare egalitate între măririle de preț înregistrate de energia electrică și cel al combustibililor. Cu siguranță că va exista un cost sporit al timpului pentru un proaspăt posesor de EV. Iar acest cost ridică mereu, la fileu, întrebarea legată de timpului petrecut la stația de încărcare.
Pe de o parte este nevoie de acea pauză pentru a ajunge în siguranță acasă.
Pe de altă parte, costul timpului petrecut la stația de încărcare se apropie de zero dacă planifici și alte activități în acel timp, precum servirea mesei, mersul la toaletă sau servirea unei cafele, chiar și în varianta To Go.
Iar în final, deplasările pe distanțe mari cu o mașină trebuie să reprezinte un echilibru dintre costul de deplasare și costul timpului petrecut în timpul deplasării. Mașina pe combustie oferă un cost mai bun al timpului personal sacrificând atenția și introducând oboseala la volan, o cauză majoră a accidentelor care au loc în România, cu precădere.
Povestea mersului 8 ore la drum întins a devenit, mai degrabă, mit, așa cum am trăit-o pe pielea mea de fiecare dată când am avut de tranzitat Carpații până la granița cu Ungaria. A fost foarte dificil să parcurg acei 500 km rămași în cea de-a doua zi. Sigur, lipsa infrastructurii rutiere o putem numi o cauză, dar cel mai mare obstacol în deplasarea pe drumurile României rămâne lipsa de educație rutieră prezentă în subconștientul multor șoferi, care fie sunt prea grăbiți, fie prea nesimțiți pe covorul negru.
