Ford si Mazda, doi fosti parteneri, pe cai diferite spre electromobilitate

Spre finalul secolului trecut, Ford si GM cumparau tot ce le iesea in cale in industria auto. Va mai amintiti cand Jaguar, Aston Martin, Land Rover, Volvo, Lincoln si Mercury au fost comasate in PAG (Premier Automotive Group) de catre Ford, iar Saab a fost practic lichidat de GM ?

Mai putin cunoscut este faptul ca Ford si Mazda au avut o indelungata colaborare incepand din 1974 si pana in 2015, cand micul producator japonez (aproximativ 1.5 milioane auto pe an) si-a regasit independenta, dupa ce Ford a redus participarea de la peste 33% in 1995, la mai putin de 3% in 2014.

Cu un grup de clienti foarte dedicati, Mazda a reusit sa se mentina permanent in atentia pasionatilor auto cu generatii de automobile echipate cu motoare cu ardere interna rotative, Wankel, dar si prin exceptionalul cupeu sport Miata. Cu ajutorul talentatului designer Franz von Holzhausen (fost VW, GM si actual Tesla), Mazda a renascut in secolul XXI cu o serie de automobile si variante crossover extrem de atractive, economice si fiabile, ultimele doua calitati fiind de asteptat de la orice automobil japonez.

In plan electromobilistic, Mazda s-a aliniat la atitudinea reticenta afisata de producatorii japonezi, cu exceptia Nissan. Poate tocmai exemplul Nissan, care desi a dominat vanzarilor globale cu Leaf, pana la aparitia mezinei Tesla, Model 3, dar nu a atins prognozele optimiste pe care s-a bazat planul de afaceri grandios, a inhibat producatorii mici japonezi, Honda, Subaru, Suzuki si Mazda.

Facandu-si vocea auzita mai degraba cu declaratii controversate, destinate sa justifice intarzierea pe calea mobilitatii electrice, echipa de conducere de la Mazda s-a vazut constransa, incepand din 2020, fie sa produca variante electrice, fie sa plateasca amenzi usturatoare pentru neindeplinirea cotei de 12% NEV (new energy vehicles) in China sau a emisiilor de CO2 pentru flota vanduta in Europa.

Alegerea unui crossover electric denumit MX 30 este pe deplin justificata de preferinta actuala a publicului pentru acest gen de caroserie, iar cea a unui acumulator mic cu autonomie potrivita pentru naveta zilnica, este adecvata pentru mai mult de 90% din cazurile de utilizare a unui automobil personal.

Desi am sustinut acest punct de vedere in numeroase articole si am demonstrat participantilor la testele paralele organizate in cadrul proiectului Electromobilitate, practicalitatea unui automobil electric cu acumulator mic si incarcare rapida, utilizand un Hyundai Ioniq si o Tesla Model 3 long range, realitatea este ca publicul doreste automobile electrice cu autonomie cat mai mare, pe cat posibil apropiata de cea a automobilelor echipate cu motoare cu ardere interna.

Dincolo de popularitatea diferitelor modele Tesla Long range, datele publicate de Ford, dupa o luna de la prezentarea modelului Mustang Mach-E, confirma optiunea publicului pentru varianta electrica oferita cu cea mai mare autonomie, tractiune integrala si performanta maxima:

• Mai mult de 80% din clientii americani au optat pentru varianta extended range
• Aproximativ 55% au ales varianta cu tractiune integrala
• Aproape 30% au rezervat varianta GT
• 25% din rezervari au fost facute din California

Obtinuta prin instalarea celui mai mare acumulator in spatiul oferit de caroserie, autonomia mare, desi este rar utilizata de cei mai multi electromobilisti, se obtine cu un pret mare si o masa suplimentara taraita zilnica prin oras in circulatie bara la bara, ceea ce diminueaza eficienta unui automobil electric.

Fara sa fim de acord cu afirmatiile si comparatiile facute de reprezentantii Mazda intre variantele diesel si electrice pentru acleasi model, axate doar pe emisiile de CO2, dar care ignora total emisiile de NOx si particule ale motoarelor diesel, asteptam sa vedem cand va oferi Mazda autonomia solicitata de clienti cu ajutorul unui „range extender” rotativ.

In cele din urma doar publicul va decide daca propunerea Ford sau Mazda va castiga cei mai multi adepti incepand din 2020. Noi le dorim mult succes !