Satisfacția eficienței. Tranziția Benzina-GPL-Electric.

Salutări tuturor!

Au trecut mai bine de 6 luni de când urmăresc articolele postate pe blog și am hotărât să împărtășesc și eu experiențele cu al meu partener zilnic de călătorii, care are număr de înmatriculare verde.

Sunt pasionat de domeniul auto din totdeauna. In copilărie, toate cadourile și activitățile care îmi făceau plăcere trebuiau să includă patru roți. Imediat după ce am devenit conducător auto, am condus trei ani o mașină cu motor aspirat pe benzină, pe care o mai iau la plimbare cu mare drag și în ziua de astăzi, când mi se face dor de acele vremuri.

Înainte de pandemie am avut de ales un nou partener de drum, care să-mi fie alături zilnic. Contrar preferințelor specifice vârstei unui tânăr de 21 de ani, am optat pentru un model echipat standard și cu instalație GPL, des întâlnit și astăzi atât în Romania, cât și în Europa, cu o putere similară mașinii anterioare. De atunci am început să realizez că naveta către munca, drumurile scurte prin oraș și excursiile lungi sunt mai satisfăcătoare dacă aloci mai puțin buget pe combustibil, în condițiile în care te bucuri de același confort al mașinii tale.

Primul meu contact cu o mașină electrică a fost anul trecut, în 2023. Am avut ocazia să conduc de două ori o Tesla Model S, doar prin oraș. Ce-i drept, nu m-am bucurat prea mult de toate caracteristicile sale, deoarece am fost mult prea stresat de faptul ca eram la volanul unei mașini mari și scumpe, în aglomerație urbană. Dar a fost suficient cât să îmi fac o părere despre experiența de a conduce un automobil fără țeava de eșapament.

Câteva luni mai tarziu, mă aflam cu mașina la o revizie de rutină, împreuna cu tatăl meu. Consilierul de vânzări ne-a oferit ocazia de-a merge la un test drive cu mașinile pe care le avea disponibile, cât timp așteptam să se încheie revizia. Tatăl meu a fost curios de cum se conduce un Spring, ediția Extreme 2023, de 65 CP. Eu nu am fost deloc interesat de test-drive, chiar îmi amintesc că am motivat refuzul de a participa și eu la test prin faptul că : “am condus Tesla, știu cum e”. Cam pueril, nu-i așa?

Ce-i drept, îmi doream de ceva vreme un model cu transmisie automată, mai ușor de manevrat în mediul urban decât ce conduceam eu, dar am tot renunțat la idee, susținând ca nu există pe piață ceva la fel de economic, nefiind dispus să plătesc mai mult pe combustibil. Toate acestea până înainte cu câteva zile de Crăciun, când ne-am trezit cu un Pinguin de 65 CP în curte (denumire venită parțial de la numele modelului, dar și datorită combinației de culori de pe mașină).

Primul drum a fost în sine o “provocare”, având de parcurs aproximativ 120 km până acasă, la o temperatură exterioară sub 0 grade Celsius, cu o mașină electrică despre care știam doar informațiile declarate de producător și câte ceva din mediul online.

Însă sentimentul de “range anxiety” s-a diminuat rapid, după ce am ajuns acasă cu peste o treime din baterie. Câteva zile mai târziu am avut parte de prima ninsoare mai serioasă din sezon, în noaptea de 23 spre 24 decembrie. Zăpadă în Ajun, yaaay!

Chiar dacă era aproape de miezul nopții, împreună cu fratele meu, nu ne-am putut abține să ieșim cu mașinile pe drumurile de munte din apropiere și să ne bucurăm de zăpada proaspăt depusă, mai ales de cea de pe șosea. Nu m-a descurajat nici faptul că mașina nu era încărcată complet și nici că avea 4 zile și vreo 200 km la bord. Ulterior mi-am dat seama cât de mult te ajută frânarea regenerativă în condiții de iarnă. In love with it!

Ca să mai prelungesc puțin spiritul sărbătorilor, prima încărcare rapidă folosind CCS a avut loc în noaptea dintre ani, cu câteva ore înainte de artificii, când am hotărât că aș vrea să văd cum este să iți încarci mașina la o stație publică rapidă.

Recunosc, mi-am prins puțin urechile prima dată când a trebuit să folosesc o aplicație de pe telefon pentru a porni stația de încărcare, dar momentan mă consider “utilizator avansat” în folosirea celor minim 10 aplicații  utilizate pentru a porni stațiile publice din zonele unde doresc să încarc. După câteva zeci de minute de încărcare, am ajuns la concluzia că pot folosi Spring-ul și pentru drumuri în afara orașului. Nu m-aș fi gândit vreo secunda la toate locurile în care urma să mă însoțească mașinuța câteva luni mai târziu.

Obișnuiesc să încarc mașina preponderent acasă, la o priză obișnuită, care are pământare, cu încărcătorul original, care consuma sub 3 kW într-o oră, încărcând cam 7-8% din capacitatea bateriei în 60 de minute. De obicei o pun la încărcat peste noapte, urmărind ca dimineața să fie în jur de 80% încărcată. Optez să o încarc complet (100) doar în situațiile în care plec la un drum mai lung. Deși orașul în care locuiesc este destul de mic (Aiud, jud. Alba), momentan există o locație în care sunt 2 stații CCS, care îmi sunt de folos când am nevoie de mai mult curent în baterie decât am reușit să “pun la pachet” de acasă.

Mă folosesc zilnic de ”Pinguin” pentru navetă la locul de muncă, plus drumurile scurte din interiorul orașului, însumând undeva la 30 km zilnic. Odată cu venirea primăverii, crescând temperatura exterioară și trecând la anvelopele de vară, range-ul estimat depășește 200 km pentru o încărcare completă.

Am început treptat să ies cu ea în explorare și în județele învecinate. In momentul de față, aleg să o folosesc ori de câte ori îmi doresc să mă relaxez conducând, chiar dacă distanța traseului propus depășește 500 km. Pe baza stilului meu de condus, obțin un consum în jur de 12-13 kWh/100 km, în sezonul cald. Am învățat să mă adaptez cât se poate de mult la modul în care mașina frânează regenerativ (în special pe modul ECO, când frânarea regenerativă este mai accentuată).

Dacă traficul îmi permite, folosesc foarte rar frâna mecanică, bucurându-mă la maxim de “one pedal driving experience”. Pe lângă acest lucru, accelerația și cuplul instant, dar și pornirea căldurii pe timp de iarnă, sau a aerului condiționat pe timp de vară, înainte cu câteva minute de a ajunge la mașină, din aplicația instalată pe telefonul mobil, sunt încă două argumente solide, care mă determină să utilizez cât mai mult mașina electrică în detrimentul celor cu motoare termice.

In aproape 8 luni, de când nu mai frecventez benzinăriile, am acumulat 18.000 km la bord, în mai mult de jumătate de țară: zona Ardealului cel mai frecvent, majoritatea drumurilor asfaltate din munții Apuseni, Transalpina, Transfăgărășanul, dar și județe mai îndepărtate precum Neamț, Bacău, chiar și Constanța, trecând cu această ocazie prin Capitala.

Cu toate că este printre cele mai puțin performante modele electrice, în oraș și pe drumuri naționale, conduc mai confortabil decât o mașină cu motor termic de 100 CP. Frânarea regenerativă și răspunsul instant la accelerație sunt cele mai importante argumente.

Când nu am posibilitatea să încarc acasă, dacă am minim 3-4 ore de petrecut într-un loc sau oraș străin, prefer să folosesc încărcarea lentă AC. In schimb, dacă este doar o oprire temporară, căreia nu vreau să îi aloc mai mult de 30 min, optez pentru încărcarea rapidă CCS.

La fel ca și ceilalți utilizatori de EV, am în jur de 12 aplicații de încărcare instalate pe telefon, căutând întotdeauna locația cea mai favorabilă. Nu am avut surprize neplăcute în ceea ce privește funcționalitatea stațiilor de încărcare publice, în sensul în care dacă pe aplicație figurau ca fiind disponibile, chiar erau în perfectă stare de funcționare.

Într-adevăr, pe porțiuni de autostradă mai lungi de 100-150 km, încerc să nu depășesc 110-120 km/h, pentru ca range-ul să nu scadă sub 200 km pentru o încărcare. Vara, dacă temperatura bateriei trece de pragul de 40 grade Celsius, mașina își va reduce puterea de încărcare din motive de protecție și timpul de așteptare va crește. Acesta ar fi unul dintre puținele motive care mă fac să apreciez în continuare utilizarea mașinilor cu motor termic, folosind pilotul automat pe autostradă, pe distanțe mai mari.

“Ce te faci dacă rămâi fără baterie?”

Când pornesc într-o călătorie mai lungă, pe lângă cablul de încărcare AC, iau cu mine și încărcătorul de la priza casnică, “just in case”. Însă nu am descărcat bateria sub 9%, ceea ce mă face să cred că reusesc să estimez destul de exact consumul mașinii.

Obișnuiesc să contorizez lunar (destul de sumar) atât încărcările de acasă (pentru a cunoaște partea din factura la energie care îi revine mașinii), cât și costul fiecărei încărcări publice. De când am început să țin această evidență, am monitorizat un cost de aproximativ 18 lei/100 km parcurși. Luna iulie a fost o excepție, totalizând un număr de peste 4600 km electrici, pentru care costurile s-au ridicat la 24 lei/100 km, utilizând mai mult decât de obicei încărcările CCS.

Împărtășind impresiile și opiniile din ”experiența verde” personală, mă lovesc des de comentarii precum “La acea valoare iți luai vestita marcă din 3 litere” sau orice alt model second-hand cu care “să faci impresie”.

Personal prefer să stau departe de astfel de păreri și să mă bucur de ceea ce are de oferit acest model electric de proporții mici, dar cu ambiții mari, aspirând în viitor la un frățior cu performanțe superioare, dar cu siguranță, tot cu număr verde.

Până atunci, drumuri bune și satisfăcătoare tuturor!

@Alexandru Retegan