VW ID.4 -> 1600 km de la diesel la electric

Salut!

Mă numesc Robert și mă bucur să mă alătur comunității Electromobilitate. Spre deosebire de mulți colegi de aici care merg pe variante cumparate cu 0 km, noi am ales să cumpărăm o mașină electrică second-hand.

Să fim sinceri de la început: nu m-am trezit peste noapte vrând să salvez planeta, ci pur și simplu am vrut să scad costurile de utilizare și întreținere față de mașina pe care o foloseam zilnic, o Kia Sportage SL CRDi (2013) de 184 CP.

Declanșatorul schimbării a fost mutarea noastră din Cluj în Satu Mare. Am realizat rapid că majoritatea deplasărilor noastre zilnice deveniseră extrem de scurte. De pildă, drumul dus-întors până la grădinița fiicei noastre are doar vreo 2 km. Pentru un motor diesel, regimul ăsta de mers înseamnă uzură inutilă și moarte curată pentru filtrul de particule.

Căutările și compromisul din familie

Aveam nevoie de o alternativă: o mașină economică pentru oraș, dar care să poată face fără emoții și drumurile lungi înapoi spre Cluj (pe care le parcurgem la fiecare 2-3 săptămâni), plus excursiile spontane de weekend.

Pe lista scurtă au rămas:

• VW ID.4,
• Škoda Enyaq,
• Ford Mustang Mach-E,
• Tesla Model Y,
• Tesla Model 3.

După ceva research pe YouTube și comparații cu ajutorul ChatGPT, am realizat că ID.4 și Enyaq se potriveau cel mai bine pe nevoile noastre.

De ce nu Tesla? În primul rând, o Tesla Model Y (singura care ne oferea spațiul necesar)
ne depășea bugetul. În al doilea rând, soția a pus veto din start: n-a vrut Tesla Model 3 sub
nicio formă („că ecranul e nu știu cum, că e prea joasă, bla bla”).

Așa că am făcut următorul compromis: un VW ID.4 Pro Performance (bateria de 82 kWh).
Condiția mea de la care nu am negociat sub nicio formă? Să aibă farurile Matrix LED. Deh,
am o vârstă, „faza lungă” de altădată nu mai e ce-a fost și aveam nevoie să văd perfect
noaptea.

Direcția Germania: Dortmund, avem o mașină de ridicat!

Fix în perioada în care începuse criza prețurilor la carburanți și aveam senzația că piața de electrice SH urma să explodeze, am găsit mașina potrivită în Germania. Era un ID.4 din 2022, cu 150k km la bord, dar cu un certificat SOH (State of Health) al bateriei excelent: 95%.

Mi-a plăcut ce am văzut în poze și video, așa că am luat avionul din Cluj cu destinația Dortmund. Vânzătorul mă aștepta la aeroport, m-a dus la sediul lui, mi-a întins cheile și mi-a zis relaxat: „Du-te, plimbă-te cu ea și vezi dacă-ți place”.

Zis și făcut. Iau cheile… și de aici a început adevărata aventură.

Prima impresie: Liniște totală și panică la încărcare

Noroc că văzusem pe YouTube că te urci în ea, învârți de un „robinet” și mașina pleacă.

Venit de pe Kia și obișnuit cu sunetul de diesel, am rămas fascinat: Niciun scârțâit, nicio dramă sub capotă când accelerezi.

Sistemele mașinii îl țineau pe „prostu’ de mine” pe drum să nu sar în șanț în timp ce eu
butonam ecranele de pe bord.

După 30 de minute de test, mă întorc, plătesc, iau actele și îi dau bice spre casă. Habar n-aveam cum se încarcă, cât ține bateria, nimic. Scot telefonul, leg aplicația ABRP (văzusem pe youtube că e ok și oarecum funcționează ca navigația Tesla), pun preferință pe stațiile Ionity și pornesc spre România. Fiind trezit de la 3 dimineața, decid să dorm prima noapte la Passau care s-a scurtat defapt la Regensburg, deja simțeam oboseala așa ca am decis sa nu fac pe zmeul.

Pățania de la prima încărcare (de râsul curcilor)

Mă bag la stație relaxat, convins că durează vreo oră. Intru în benzinărie, îmi iau un sendviș și un suc, mă așez la masă și… nici n-apuc să mușc bine că mașina mă notifică pe telefon că e gata de drum! WTF?!

Ajung la mașină, opresc încărcarea și trag ca tutul de cablu. Nimic. Semnal slab la telefon, nu puteam căuta pe YouTube, așa că de panică trag de șnurul de eliberare de urgență din portbagaj.

Am crezut că e defectă! Ulterior am aflat: trebuia doar să apas de două ori consecutiv pe butonul de deblocare de pe cheie ca să elibereze mufa. De fapt, o pagina din ghidul „cum să pornești la drum fără temele făcute”.

Drumul spre casă, în cifre (Dortmund -> Satu Mare)

A doua zi am ajuns acasă, târziu în noapte. Totul a mers ceas, aplicația și mașina au estimat perfect bateria de la o oprire la alta. Confortul? Net superior față de mașinile tradiționale cu care am fost!!! (nu compar cu S-Class sau A8, ci cu Passat,Focus, Mondeo, Golf, Kia, Sportage etc).

Iată exact cum a arătat roadtrip-ul de aproape 1610 km:
● Total conduși: 1610 km
● Timp total la volan: 18 ore și 28 de minute
● Sesiuni de încărcare: 8 opriri (Timp total: 3 ore și 25 min)
● Energie adăugată: ~304 kWh aprox. 230 EUR (dacă îmi făceam abonament la IONITY atunci costa aprox, 150, dar nu am apucat eram prea excitat sa pornesc la drum).

Realitatea după 5 luni și 8.000 km: Nu-i totul doar lapte și miere

Nu vin aici să ridic în slăvi mașina electrică și să spun că e perfectă. Am avut și neșansa unei defecțiuni destul de costisitoare:

• Am schimbat 2 module destul de importante (Modulul Gateway + Modulul de Confort) -> 2.000 EUR + anvelopele față încă 400EUR.

M-aș mai întoarce la termică? Niciodată. Dacă aș schimba-o? Doar cu o Tesla Model Y (chiar dacă nu am condus-o), pur pentru eficiență și o siguranță mai mare pe partea tehnică.

Dacă nu mai cedează nimic pe ea, am de gând să țin ID.4-ul cel puțin încă 7 ani de-acum încolo (asta dacă nu pușcă bateria sau motorul). Nu sunt interesat de revânzare sau chestii de genul acesta, nici nu știu care și dacă ar mai avea valoare de revânzare pe atunci.

Capitolul costuri

În fiecare lună câștig cam 150 de euro din economia de carburant. Nu pare o avere, dar adunată pe o perioadă lungă, contează. Și asta în condițiile în care încă nu încarc de la soare (nu am panouri).

Este doar experiența mea sinceră. Pentru nevoile mele și ale familiei mele, în momentul de
față, ID4-u e ce trebuie!

P.S. Chiar sper sa nu mai cedeze vreun modul extrem de costisitor.