Plăcut impresionat de participarea dealerilor din Bulgaria la recentul eveniment organizat de Eldrive, am întrebat un insider al branșei de ce în România reprezentații diferitelor mărci nu manifesta interes pentru evenimentele de promovare a mobilității electrice?
De la realități obiective, cum ar fi îngrijorarea pentru pierderea afacerii lucrative cu schimbul de ulei și întreținerea periodică, până la introspecții filozofice, despre obligația fiecăruia pentru următoarele generații, dialogul a luat o formă mai amplă ce s-a întins pe mai multe zile.
Analizând mai profund discuția, am ajuns la concluzii asemănătoare ca după fiecare vizită la unul din dealerii din zona Motor City, unde bunăstarea se clădește de mai bine de un secol pe spinarea nevoii individuale de deplasare din punctul A în punctul B.
Mii de firme implicate în tot ce înseamnă proiectare, prototipuri, testare și producție a fiecărei piese dintr-un automobil au sediul în zona metropolitană Detroit, pe drept cuvânt denumit Motor City. Meseriile și pasiunea legată de automobile se transmite din generație în generație, de multe ori automobilul devenind miezul în jurul căruia gravitează dialogul social.
După un lung proces – de la concepție, trecând prin fazele de testare, omologare și producție – noile automobile ajung în curtea dealerilor în așteptarea celor ce se decid pentru un model nou. De foarte mulți ani acești clienți sunt în număr mai mic decât cei ce preferă unul rulat, într-o stare rezonabilă pentru bugetul disponibil.
Activitatea susținută, perioadele de succes și altele de declin, înființarea unor noi dealeri și achiziția sau falimentul celor mai puțin norocoși sau inspirați, se derulează în ritm susținut de mai bine de un secol, cu aceeași normalitate ca trecerea anotimpurilor. Până când…?
Șocul Tesla
Până când a apărut Tesla, care nu doar că amenință afacerea producătorilor de componente și accesorii necesare funcționării motoarelor termice, dar a intuit corect că dealerii ar putea deveni o piedică în calea tranziției spre electrificarea transportului rutier de mărfuri și persoane.
„Neobrăzarea” de a demonstra că vânzarea de automobile se poate desfășura și fără intermediari, a stârnit cele mai brutale instincte de conservare. Mașinăria politică, bine unsă de contribuțiile la campaniile aleșilor noștri, de la nivel local până la cel federal, a devenit principalul instrument de blocare a vânzărilor directe către consumatorul final.
In cazul nostru, am ales să achiziționăm în 2018 un Model 3 din statul vecin (Ohio), fiindcă în Michigan Tesla a fost blocată pentru o lungă perioadă de timp să vândă direct publicului, așa cum mai este cazul și astăzi în câteva state nord-americane.
Alternative
Veterana noastră TM 3 (LR rwd, 2018) este la un pas de aniversarea de șapte ani și afișează respectabila cifră de 180.000 km la bord. Este firesc să căutăm alternative, să vizităm diferiți dealeri, să mergem în test drive și să condensăm lista potențialelor modele înlocuitoare.
Chiar dacă nu mai suntem tratați cu priviri lungi și afirmații de genul „Dar știți cât sunt de scumpe?” așa cum am pățit în Timișoara în vara anului 2018, concluzia finală la mărcile tradiționale este aceeași încercare enervantă de a te ghida spre un model cu motor termic, turuind toate prejudecățile anti-EV ce bântuie în media socială.
În acest context, mi se pare mult mai cinstită afirmația unui șef de service, tot din Timișoara, care mi-a spus verde în față: „Voi, ăștia cu electricele, ne luați pâinea de la gură!”
Mai elevat exprimat, absența întreținerii periodice, chiar dacă mărcile tradiționale le forțează prin revizii anuale, sau la un anumit număr de kilometri, pentru menținerea garanției, a creat o teamă în lumea service-urilor.
Există studii care explică de ce teama nu este justificată. Încasările se pot menține și în universul mobilității electrice, dar cu alt gen de activități de service, care presupun școlarizări și echipamente mai sofisticate decât cele utilizate în prezent (de exemplu: calibrarea senzorilor după un accident, intervenții la acumulatori și partea electronică, etc).
Pe scurt, ce aflăm din partea de service a dealerilor este că avantajele generate de un EV pentru buzunarul nostru, reprezintă o pierdere în al lor, ca urmare vor întârzia electrificarea cât de mult cu putință.
Responsabilități pentru viitoarele generații?
Având înființarea și managementul unui service auto dintr-o rețea globală în pedigree-ul profesional, pot înțelege pe deplin aceste temeri și odată ajunși în acest punct al dialogului, am încercat să mut macazul la responsabilitatea unui părinte sau bunic pentru viitoarele generații.
Simplu exprimat, dacă grija pentru hrană, haine și apă curată este ușor de înțeles de majoritatea celor cu care port o discuție pe această temă, de ce este atât de greu de înțeles grija pentru aer mai curat?
In acest punct, dialogul de care pomeneam la început a luat o turnura filozofică, fiindcă am subliniat că potrivit lui William MacAskill, autorul cărții What We Owe the Future, există riscuri existențiale care ar putea limita definitiv potențialul umanității:
🔥 1. Schimbările climatice
Deși sunt grave, MacAskill consideră că schimbările climatice nu vor duce probabil la extincția umanității. Totuși, ele pot provoca suferință pe termen lung și pot accentua inegalitățile dacă nu sunt gestionate responsabil.
🦠 2. Pandemii provocate de om
Progresele în biotehnologie pot permite crearea de agenți patogeni mult mai periculoși decât cei naturali. Lansarea accidentală sau intenționată a unui astfel de virus ar putea avea consecințe catastrofale.
🤖 3. Inteligența artificială
Dezvoltarea unei inteligențe artificiale generale (AGI) ar putea duce la „blocarea valorilor” — o situație în care un singur sistem de valori domină pentru secole. Mai grav, o IA nealiniată ar putea provoca daune ireversibile sau chiar extincția.
🧨 4. Totalitarism global
MacAskill avertizează asupra riscului unui regim autoritar global, susținut de supraveghere și IA. Dacă un astfel de sistem devine permanent, ar putea împiedica progresul moral pentru totdeauna.
☢️ 5. Războiul nuclear între superputeri
Deși nu este inclus printre cele patru amenințări principale, MacAskill consideră războiul nuclear un risc catastrofal major. Un conflict la scară largă ar putea provoca pierderi masive de vieți omenești, distrugeri ecologice și instabilitate globală. Totuși, el argumentează că umanitatea ar putea, în teorie, să se recupereze, spre deosebire de riscurile care blochează definitiv progresul moral sau viitorul speciei.
Aceste amenințări stau la baza filozofiei „longtermism” — ideea că protejarea viitorului umanității este o prioritate morală.
NOTA: Rezumat și traducere realizată cu ajutorul Copilot
Ce-i de făcut?
Privind la cele 5 amenințări și puterile individuale de impact (dincolo de a merge la vot și alegerea unor oameni întregi la minte – acolo unde acest lucru este posibil) am ales să contribui la diminuarea schimbărilor climatice, cu ajutorul echipei proiectului Electromobilitate.
Am observat că pe măsură ce înaintăm în vârstă ne radicalizam într-o direcție. Nu trebuie luat în sensul rău termenul! E vorba de un fel de aprofundarea anumitor inclinații, preocupări… La tine simțul datoriei ecologiste ți-a dictat alegerea.
Am luat noțiunea de „radicalizare ecologică” ca un titlu de glorie pentru responsabilitatea profundă percepută pentru viitoarele generații, deși am convenit mai târziu că „dedicare ecologică” ar fi mai potrivit.
Mulțumesc interlocutorilor mei, reali sau imaginari, pentru schimbul fascinant de idei, pornit de la o întrebare cât se poate de banală: de ce nu vor dealerii mărcilor tradiționale să vândă vehicule electrice?
My lifelong automotive career started with design and testing of ICEs, continued with service and sales, followed by 20 years of global seat design, requirements and knowledge management.
My recent passion for electric vehicles found its home at 24auto.ro and electromobilitate.
