by Pe data de 4 iulie 2026 am participat pentru prima dată la evenimentul #RO1000 Challenge, ajuns la cea de-a VII-a ediție.
Au trecut aproape 50 de zile de atunci. Din motive personale, nu am reușit să transform mai repede această experiență într-un articol. Paradoxal însă, fiecare zi care a trecut nu a făcut decât să-mi amplifice dorința de a povesti ceea ce am trăit: aventura celor 1.000 de kilometri parcurși cu o mașină electrică într-o singură zi sau, mai bine spus, într-o jumătate de zi… și ceva.
RO1000 Challenge nu este o competiție și nici o cursă în adevăratul sens al cuvântului. Este, mai degrabă, o zi petrecută pe drum, alături de alți colegi cu mașini electrice, în care fiecare echipaj își arată atât calitățile, cât și limitele, în condiții reale de trafic.
Despre rezultatele acestei ediții s-au scris deja multe rânduri. S-au făcut clasamente, comparații între mașini, tehnologii și soluții de încărcare. Eu voi aborda însă această experiență dintr-o perspectivă diferită: cea a șoferului, la volanul propriei mele mașini, o Hyundai Kona EV cu acumulator de 64 kWh, fabricată în 2021.
#RO1000 la prima participare
Aventura a început în București, din parcarea IKEA Pallady, undeva în jurul orei 5:00 dimineața. Era încă întuneric, iar atmosfera avea acel aer specific începuturilor de aventură: participanți care soseau pe rând, saluturi rapide, mașini electrice aliniate și, bineînțeles, nelipsita discuție despre baterii, autonomie și strategia de încărcare.
Locul de întâlnire beneficiază de stații de încărcare, așa că, în timp ce i-am salutat pe ceilalți participanți și am luat parte la ședința tehnică, am profitat de ocazie pentru un ultim top-up al bateriei, pe care am dus-o până la 93% SOC.
De aici urma să înceapă aventura. 1.000 de kilometri. O singură zi. O singură mașină electrică și o întrebare care avea să-și găsească răspunsul pe parcursul zilei: cum se va comporta Kona mea atunci când nu mai vorbim despre autonomie teoretică, ci despre kilometri reali, trafic real și un ritm impus de drum?
Am bifat plecarea din parcarea IKEA Pallady la ora 05:09, cu direcția Ovidiu, primul checkpoint al zilei, aflat la capătul autostrăzii A4. Urma să parcurg aproximativ 218 kilometri, aproape exclusiv pe autostradă.
Mi-am propus să mențin o viteză de 125 km/h indicată pe bord. Ploaia și traficul destul de aglomerat de pe autostradă au fost două motive pentru care nu am vrut să forțez ritmul. În același timp, aveam și un obiectiv foarte clar: să ajung la primul punct de control cu un consum cât mai redus și, implicit, să păstrez cât mai multă energie în baterie pentru kilometrii care urmau.
Era, practic, primul test al zilei pentru Kona mea. 218 de kilometri de autostradă, ploaie, trafic și o baterie pe care trebuia să o gestionez atent încă de la început.
Opririle pentru încărcarea bateriei le-am planificat astfel încât să apară la aproximativ 2–3 ore de condus, sincronizate cu pauzele necesare pentru toaletă, odihnă și puțină reîmprospătare. Nu voiam ca opririle să fie dictate exclusiv de procentul bateriei, ci să fac parte firesc din ritmul unei zile în care urma să petrec foarte multe ore la volan.
Prima oprire am făcut-o pe A2, la benzinăria MOL de la Murfatlar, după aproximativ 185 km parcurși și 1 oră și 38 de minute de condus.
Am ajuns la stația de încărcare cu un SoC de 35%. Am conectat Kona la stație și, în cele 27 de minute petrecute aici, am ridicat nivelul bateriei până la 73%.
A fost exact genul de oprire pe care mi-l propusesem: suficient timp pentru o pauză scurtă și pentru încărcarea necesară, fără să pierd inutil minute prețioase așteptând ca bateria să ajungă la un procent foarte ridicat.
Primul check point
Am ajuns la primul checkpoint, la Ovidiu, după 1 oră și 58 de minute de condus, cu bateria la un SoC de 67%. Pe acest prim segment, Kona a înregistrat un consum mediu de 20,9 kWh/100 km.
De aici începea pentru mine o porțiune de drum complet nouă. Era pentru prima dată când parcurgeam acest traseu în direcția Brăila și, cum nu știam exact ce mă așteaptă în continuare, am preferat să adopt un ritm cât mai constant și să nu forțez inutil.
Traficul, drumul și autonomia trebuiau să fie permanent în echilibru. În același timp, atenția mea era deja îndreptată către următorul obiectiv al zilei: checkpoint-ul de la Brăila.
Aventura continua, iar cei 1.000 de kilometri începeau să capete, kilometru după kilometru, o cu totul altă dimensiune.
Al doilea segment al aventurii a fost unul interesant și, mai ales, mult mai eficient din punct de vedere al consumului. Am parcurs cei 163 de kilometri în 2 ore și 5 minute, cu un consum mediu de doar 15,1 kWh/100 km.
Am plecat de la Ovidiu și, după 2:05 ore de condus, am ajuns în Brăila cu bateria la un SoC de 29%. Consumul mult mai mic față de primul segment arăta deja cât de mult poate influența ritmul de deplasare, traficul și profilul traseului eficiența unei mașini electrice.
Check point 2
La Brăila am oprit la stația de încărcare din OMV, unde urma să-mi pregătesc Kona pentru următoarea etapă a drumului. Aici însă aveam să întâmpin o situație pe care nu o anticipasem…
Am încercat să încarc la stația OMV, însă lucrurile nu au mers chiar așa cum îmi planificasem. Încărcarea a pornit, așa că am lăsat Kona la stație și am mers până la toaletă. Când m-am întors, am primit pe telefon notificarea pe care niciun șofer de mașină electrică nu vrea să o vadă în mijlocul unui astfel de drum: încărcarea se oprise.
Am mai încercat o dată să pornesc sesiunea, însă fără succes. Nu aveam timp de pierdut și nici chef să transform o simplă oprire într-o problemă, așa că am mutat mașina câțiva metri mai încolo, la o stație Voltrelli.
De data aceasta, lucrurile au mers fără probleme. Am stat aici 27 de minute, timp în care SoC a crescut de la 29% la 72%.
Oprirea nu a fost chiar conform planului inițial, dar, până la urmă, partea bună a fost că am rezolvat rapid situația și am continuat drumul fără o întârziere semnificativă.
Am pornit mai departe către checkpoint-ul 3, la Adjud, aflat la capătul sectorului de autostradă A7. Aventura continua să mă poarte prin locuri pe care nu le mai străbătusem niciodată, iar traseul începea să devină tot mai interesant.
Urma o combinație de drumuri: mai întâi un sector de drum județean, apoi revenirea pe autostradă. Doar că, de această dată, ritmul de deplasare avea să fie dictat nu doar de condițiile de drum, ci și de un convoi militar pe care l-am întâlnit pe traseu.
Restricțiile de viteză impuse de acesta au schimbat puțin ritmul de deplasare, dar, pentru mine, fiecare astfel de situație făcea parte din experiența reală a unei călătorii de 1.000 de kilometri cu o mașină electrică. Nu era o cursă, iar scopul era tocmai să vedem cum se descurcă mașinile în condiții cât mai apropiate de cele ale unei călătorii obișnuite.
Chek point 3
Am ajuns la Adjud cu un SoC de 37%, după încă 140 de kilometri parcurși în aproximativ 1 oră și 40 de minute. Consumul mediu pe tronsonul Brăila–Adjud a fost de 18,8 kWh/100 km.
Între timp, se făcuse deja ora 12:00. Eram pe drum de mai bine de 7 ore, iar oboseala începea să-și facă simțită prezența. Simțeam că aveam nevoie nu doar de câțiva electroni în baterie, ci și de o pauză adevărată, în care să mă relaxez puțin și să-mi trag sufletul.
Fără să știu prea multe despre zona în care ajunsesem, aveam să descopăr, aproape întâmplător, ceea ce avea să fie, pentru mine, cea mai frumoasă stație de încărcare de pe traseul RO1000 din această ediție: Plugpoint DN2 Adjud.
După ore bune petrecute la volan, locul acesta a venit exact la momentul potrivit. Nu era doar o simplă oprire pentru încărcarea mașinii, ci o adevărată pauză în aventura mea electrică.
Aici am staționat 15 minute, timp în care Kona s-a încărcat de la 37% la 57% SoC. Eu, în schimb, aveam nevoie de o altă formă de „încărcare”. Am fugit rapid „la bar”, unde mi-am luat un smoothie de fructe de pădure, în speranța că puțină energie în plus mă va ajuta să continui aventura.
Următoarea destinație era checkpoint-ul 4, la intrarea în Brașov, aflat la aproximativ 165 de kilometri distanță. Navigația estima însă aproape 3 ore de condus, ceea ce însemna că urma unul dintre cele mai solicitante segmente ale întregii zile.
Și, într-adevăr, acesta avea să fie tronsonul pe care am resimțit cel mai puternic oboseala. Pe lângă faptul că mă aflam pe un traseu complet necunoscut, am avut parte de porțiuni cu urcări și coborâri, serpentine, trafic aglomerat și numeroase schimbări ale limitelor de viteză.
Iar aici a apărut și unul dintre micile „efecte secundare” ale mersului în condiții reale de trafic. Încercând să țin pasul cu ceilalți participanți la trafic, am ajuns să acumulez foarte multe puncte de penalizare în aplicația folosită la eveniment. Până la urmă, „mersul cu traficul” nu s-a dovedit chiar cea mai bună strategie dacă voiai să eviți penalizările.
Dar, dincolo de punctele pierdute, acest segment mi-a arătat ceva important: într-o zi de 1.000 de kilometri, nu doar bateria mașinii se consumă. Și șoferul are nevoie de reîncărcare.
În ceea ce privește aplicația folosită în cadrul evenimentului, am înțeles pe deplin rolul și scopul ei. Totuși, în cazul meu, restricțiile impuse în ceea ce privește viteza de deplasare nu au reprezentat un obiectiv important în această călătorie.
Nu sunt de acord cu ideea de a îngrădi în mod artificial stilul de condus într-un astfel de eveniment. Fiind singur în mașină, mi-ar fi fost foarte dificil să urmăresc permanent nu doar viteza, ci și toate punctele în care apăreau modificări ale limitelor de viteză.
Pentru mine, RO1000 Challenge a fost, înainte de toate, o experiență despre mașină, drum, consum, încărcare și rezistența șoferului într-o călătorie foarte lungă. Am preferat să conduc cât mai natural și să mă adaptez traficului și condițiilor reale de drum, chiar dacă acest lucru a însemnat acumularea unor puncte de penalizare în aplicație.
Până la urmă, nu urmăream un trofeu și nici un clasament. Voiam să văd cum se comportă Kona mea într-o zi în care urma să-i cer, probabil, mai mult decât îi cerusem vreodată.
Din cauza oboselii, am fost nevoit să fac o oprire neplanificată la Târgu Secuiesc, la un magazin Penny, unde exista și o stație de încărcare PPC. În acel moment, bateria nu era singurul lucru care avea nevoie de „încărcare”. Aveam nevoie, în primul rând, de o pauză.
Am ajuns aici cu un SoC de 34% și am profitat de oprire pentru a combina odihna cu o încărcare rapidă. În cele 29 de minute petrecute la stație, energia din baterie a crescut până la 73% SoC.
Pentru mine, această oprire a fost mai importantă decât ar putea părea la prima vedere. După ore bune de condus, acea jumătate de oră de pauză mi-a permis să mă relaxez, să-mi recapăt concentrarea și să continui drumul în condiții mai bune.
Cu bateria încărcată și cu un plus de energie pentru mine, am pornit din nou la drum, cu destinația Brașov. Mai aveam de parcurs un segment, dar deja simțeam că fiecare kilometru devenea tot mai greu de câștigat.
Tronsonul Adjud–Brașov l-am parcurs cu un consum mediu de doar 14,4 kWh/100 km, un rezultat care m-a surprins plăcut, mai ales ținând cont de profilul traseului și de oboseala acumulată.
Chek point 4
Am bifat checkpoint-ul 4 la ora 15:30, după mai bine de 10 ore și jumătate de când începuse aventura mea în cadrul RO1000 Challenge.
Dacă pun cap la cap toate opririle de până atunci, rezultă un total de 98 de minute de pauză: 27 + 27 + 15 + 29 de minute. Practic, din cele peste 10 ore și jumătate scurse de la plecare, aproape o oră și 40 de minute au fost petrecute la stații, încărcând mașina, mergând la toaletă, mâncând sau, pur și simplu, încercând să-mi mai „încarc” și eu bateriile.
Și aici cred că este una dintre lecțiile importante ale unei astfel de călătorii: la un drum de 1.000 de kilometri cu o mașină electrică, nu doar autonomia mașinii contează. Contează enorm și cât de bine îți gestionezi propria energie.
De aici înainte, lucrurile aveau să fie ceva mai simple. Traseul îmi era deja cunoscut și, poate cel mai important, simțeam că și energia îmi revenise. Trecuse acel moment în care oboseala își făcuse simțită prezența și mă obligase să încetinesc ritmul și să-mi regândesc puțin planul.
Cu bateria mașinii încărcată și cu încrederea recâștigată, am pornit mai departe. Următoarea destinație era checkpoint-ul de la Pitești, la intrarea pe A1 dinspre Câmpulung.
După orele petrecute pe drum, începeam să simt că aventura intrase într-o nouă etapă. Traseul îmi era familiar, iar cei 1.000 de kilometri nu mai păreau o provocare atât de îndepărtată. Mai aveam însă destui kilometri de parcurs și, de această dată, urma să mă bucur ceva mai mult de drum.
Acest tronson avea să fie, poate, cel mai aglomerat de până atunci. Era deja weekend, traficul devenise mult mai intens, iar lucrările de pe traseu adăugau și ele un plus de răbdare necesară. În mai multe zone, circulația era dirijată prin semafoare instalate în sectoarele aflate în construcție, ceea ce a făcut ca ritmul de deplasare să fie și mai fragmentat.
Paradoxal însă, traficul intens s-a dovedit excelent pentru consum. Am parcurs acest penultim tronson în 2 ore și 36 de minute, cu un consum mediu de doar 10,6 kWh/100 km.
Am ajuns la intrarea pe autostradă la ora 18:06, cu bateria la 43% SoC.
Mai rămânea acum ultimul tronson. Și, după mai bine de 13 ore de la plecare, cei 1.000 de kilometri începeau să se vadă, în sfârșit, la orizont.
Ultima parte a drumului era, în sfârșit, una pe care o cunoșteam bine: autostrada A1, de la Pitești spre București, urmată de A0 până la IKEA Pallady, exact locul din care plecasem în urmă cu mai bine de 13 ore.
Înainte de ultimul sprint, am făcut însă o ultimă oprire, la km 110 pe A1, la benzinăria MOL. Am conectat Kona pentru încărcare și, în cele 11 minute petrecute acolo, am ridicat bateria de la 42% la 57% SoC.
Pauza a fost scurtă, dar binevenită. Am profitat de cele câteva minute pentru o ultimă oprire la toaletă și, bineînțeles, pentru o cafea. Aveam nevoie de acel ultim impuls de energie pentru ceea ce urma să fie „hei-rup-ul” final până la București.
Bateria era suficient de încărcată, cafeaua își făcea efectul, iar destinația finală era deja aproape. După o zi întreagă petrecută pe drum, urma să închid cercul exact în locul din care plecasem: IKEA Pallady.
Cu suficientă energie în baterie pentru ultimul sprint, mi-am propus să abordez acest tronson într-un ritm mai alert: 139 km/h indicați de GPS.
Drumul mi-a permis să mențin această viteză pe o bună parte din autostradă și apoi pe A0, iar Kona a răspuns exact așa cum mă așteptam. După o zi întreagă în care am urmărit consumul și am încercat să menajez bateria, venise momentul să văd cât de mult se schimbă lucrurile atunci când îi cer mașinii un ritm susținut.
Am ajuns înapoi la IKEA Pallady cu un SoC de doar 7%, după ce am consumat aproximativ 50% din capacitatea bateriei pe o distanță de circa 140 de kilometri.
Prețul acestui ultim sprint a fost, evident, consumul: 22,9 kWh/100 km. Diferența față de segmentele anterioare era uriașă și reprezenta, poate, cea mai bună demonstrație a influenței vitezei asupra consumului unei mașini electrice.
După mai bine de 14 ore de la plecare, aventura se apropia de final. Kona ajunsese la destinație cu doar 7% în baterie, iar eu aveam acum răspunsul la una dintre întrebările pentru care plecasem în această zi: cum se descurcă o Kona EV de 64 kWh într-o aventură de 1.000 de kilometri?
Răspunsul avea să fie în cifrele de la final.
CONCLUZII
Așadar, am plecat din parcarea IKEA Pallady la 05:09 și am revenit în același loc la 19:28, după o buclă de 972 de kilometri. Au trecut 14 ore și 19 minute de la plecare până la sosire, dintre care cele cinci opriri pentru încărcare au însumat 109 minute, adică 1 oră și 49 de minute. În rest, aproximativ 12 ore au fost efectiv petrecute la volan.
Pentru mine, aceste cifre sunt mai mult decât simple statistici. 12 ore de condus, peste 14 ore într-o singură deplasare și aproape 1.000 de kilometri parcurși într-o zi sunt valori pe care, cel mai probabil, nu le voi atinge niciodată în viața reală, într-o călătorie obișnuită. Sunt valori extreme, pe care le-am atins în cadrul RO1000 Challenge tocmai pentru a vedea unde sunt limitele mașinii, ale infrastructurii și, mai ales, ale mele.
Iar experiența mi-a oferit un răspuns foarte clar. În 2026, cu o mașină electrică și infrastructura de încărcare disponibilă în România, să parcurgi aproximativ 1.000 de kilometri într-o singură zi este 100% realizabil. Nu mai este o provocare tehnică imposibilă și nici un exercițiu rezervat exclusiv celor cu mașini electrice de ultimă generație.
Kona mea de 64 kWh, o mașină care nu mai este deloc la începutul carierei sale, a demonstrat că poate face față unei asemenea provocări. Da, au existat opriri, încărcări, stații care au funcționat și stații care au făcut figuri, trasee necunoscute, trafic, ploaie, serpentine și viteze diferite. Dar, în final, toate acestea au făcut parte dintr-o călătorie reală.
Și poate că aceasta este concluzia cea mai importantă pe care am tras-o după această experiență: limita nu mai este mașina electrică, ci omul din spatele volanului.
Bateria poate fi încărcată. Mașina poate continua. Stațiile sunt din ce în ce mai numeroase și mai rapide. Dar șoferul nu are un port de încărcare. Are nevoie de somn, odihnă, mâncare, pauze și, mai presus de toate, de concentrare.
Pentru mine, RO1000 Challenge nu a fost despre a demonstra că o mașină electrică poate parcurge 1.000 de kilometri într-o zi. După această experiență, consider că acest lucru este deja demonstrat. A fost, mai degrabă, un experiment personal prin care am vrut să aflu cât de departe pot merge eu, împreună cu mașina mea, într-o singură zi.
Răspunsul este simplu: 972 de kilometri în 14 ore și 19 minute. Și, sincer, nu simt nevoia să încerc prea curând din nou. 😄
