Kona la plimbare prin țară – comparație cu Nissan Leaf (episodul 1)

În apropierea sărbătorilor de Paște, am decis să ies la drum pe șoselele patriei, alături de Kona, într-o deplasare „de plăcere”, fără limite, fără țeluri și fără niciun fel de presiune. Doar relaxare pură, genul acela de călătorie în care te bucuri de fiecare kilometru parcurs.

Am ales un traseu familiar, asemănător celui parcurs vara trecută cu Nissan Leaf, atunci când m-am întâlnit la Deva cu o parte dintre colegii din echipa proiectului Electromobilitate. Era un drum deja cunoscut, dar tocmai bun pentru o comparație și pentru a simți diferențele.

Am plecat din București la ora 12:15, cu un SoC de 93%. Prima parte a traseului a fost pe Autostrada A1, până aproape de Curtea de Argeș, apoi am continuat spre Sibiu, trecând prin Râmnicu Vâlcea. Pe autostradă am mers constant, cu 120 km/h setați pe pilotul automat. La finalul acestei prime etape, bateria ajunsese la 48%, iar consumul mediu era de 21,6 kWh/100 km.

Curios să văd cât de departe pot ajunge fără să încarc deloc, am decis să continui fără opriri tehnice. Totuși, după aproape 200 km și 2 ore și 50 de minute de condus efectiv, am făcut o pauză scurtă înainte de Călimănești, la o benzinărie Rompetrol. Doar 15 minute pentru toaletă și o cafea — fără încărcare, deși exista stație pentru EV-uri. A fost o oprire mai mult pentru mine decât pentru mașină.

Am ieșit din Valea Oltului după aproximativ 4 ore de la plecare și am reintrat pe A1 la Tălmaciu. Până aici parcursesem 266 km, iar consumul mediu scăzuse la 17,3 kWh/100 km — semn că traseul devenea mai favorabil.

Am continuat până la o stație Rompetrol aflată după Sibiu, unde am ajuns după 296 km și 4 ore și 26 de minute de condus efectiv, cu un SoC de 10%. Aici am făcut prima încărcare serioasă.

În timp ce mașina se încărca, am profitat de pauză pentru o ciorbă de burtă care, sincer, mi-a ridicat instant nivelul de energie. După 32 de minute, bateria urcase la 53%.

Am plecat mai departe spre Deva, unde am ajuns după 402 km, cu 27% baterie rămasă și după 5 ore și 30 de minute de condus efectiv. Consumul mediu până aici fusese de 17,8 kWh/100 km. Am pus din nou mașina la încărcat și, în stilul deja obișnuit, am făcut o pauză pentru toaletă și o cafea. După 30 de minute, SoC-ul ajunsese la 59%.

Comparație cu Leaf-ul

Vara trecută, cu Nissan Leaf, am parcurs 415 km, cu un consum de 13,7 kWh/100 km, în 6 ore și 43 de minute — o viteză medie de aproximativ 61 km/h.

Nissan LEAF – primele călătorii mai lungi (episodul 1)

Privind înapoi la cele două experiențe — una realizată vara cu Nissan Leaf și cealaltă acum, cu Kona — îmi dau seama că diferențele nu țin doar de cifre, ci mai ales de felul în care am trăit fiecare drum.

Cu Leaf-ul, totul a avut un ritm mai așezat. Am condus relaxat, fără grabă, aproape ca într-o plimbare lungă în care fiecare kilometru conta. Eram atent la consum, la traseu și, mai ales, la unde urma să opresc. Până la Deva, am făcut trei opriri pentru încărcare, ceea ce a fragmentat destul de mult drumul. Nu a fost neapărat un lucru rău — a făcut parte din experiență — dar simțeam constant că autonomia dictează ritmul. În schimb, eficiența a fost excelentă: 13,7 kWh/100 km, o valoare de care am fost foarte mulțumit.

Cu Kona, lucrurile s-au schimbat vizibil. Am simțit din start că pot merge mai lejer, fără să mă gândesc atât de mult la fiecare procent de baterie. Am ținut 120 km/h pe autostradă fără stres, iar drumul până la Deva a trecut mai repede decât mă așteptam. Practic, am câștigat peste o oră față de experiența cu Leaf-ul, iar viteza medie mai mare s-a simțit în tot parcursul.

E adevărat, am plătit acest ritm printr-un consum mai mare — 17,8 kWh/100 km — dar nu m-a deranjat. De data asta nu am mai condus pentru eficiență, ci pentru confort și fluență. Și cred că asta face diferența.

Cel mai mult am simțit schimbarea la capitolul autonomie. Cu Kona, am parcurs aproape 300 km fără încărcare și am ajuns liniștit la 10%. Asta mi-a dat o libertate pe care nu o aveam înainte. Până la Deva, am avut nevoie de o singură oprire pentru încărcare, comparativ cu cele trei făcute cu Leaf-ul. Dintr-odată, drumul nu a mai fost despre „unde trebuie să opresc”, ci despre „unde vreau să opresc”.

Și pauzele au fost diferite. Nu am mai avut senzația că stau să aștept mașina. Am mâncat, am băut o cafea, mi-am făcut treaba și, când m-am întors, mașina era gata. Totul a venit natural.

La final, pentru mine concluzia e simplă. Nissan Leaf m-a învățat să fiu eficient, atent și calculat. Kona, în schimb, m-a lăsat să mă bucur de drum, fără griji.

Dacă Leaf-ul m-a învățat cum să economisesc energie, Kona mă învățată cum să mă bucur de libertate.