Sejur transilvan de august cu ZOE

La început de august am făcut o timida încercare de aliniere a astrelor și astfel am reușit să planific și să realizez pentru prima oară cu ZOE, o ieșire de câteva zile peste munți, de aici din partea de sud, în Transilvania.

Traseul aparent ușor, în jur de 200 km dus și încă pe atât la întors, plus câteva drumuri scurte în imprejurul locului de destinație, localitatea Racoș (BV), au însumat aproape 600 km, pe care i-am făcut în 4 zile de excursie.

Destinația aleasă, Racoș și împrejurimi, o aveam mai demult în vedere, dar vara asta, mirosul de vacanță, aventura și dorința de evadare trebuiau cumva aliniate.

După rezervarea cazării, prima dar nu și ultima provocare, a fost să alegem ora de plecare de acasă, din apropiere de Ploiești, pentru a minimaliza riscul de aglomerație și așteptare inutilă pe Valea Prahovei spre Brașov.

Ziua 1: Drumul dus

Și am pornit la drum! Zi de duminică, ora 16.00.
Totul a decurs bine până la ieșirea din Sinaia spre Bușteni, unde se petrece acel fenomen imposibil de înțeles, care duce la formarea unei cozi care avansează exasperant de lent, atunci când nu se oprește complet preț de 1-3 min….

Deși este anunțată de la începutul verii, lucrarea de la podul de intrare în Azuga, care urmează parcurgerii cu viteză de melc prin Poiana Țapului – Bușteni, în mod surprinzător nu a creat o întârziere de mai mare de 3-5 min, spre deosebire de blocajul “Bușteni” unde se pierde de regulă între 30-50 min, indiferent din ce direcție vrei să traversezi localitatea.

In sfârșit, odată depășit obstacolul de care ne temeam cel mai mult, drumul a curs lin, liniștit și fără alte probleme până la Brașov, apoi pe formidabila șosea de centură a acestui oraș și apoi pe drumul spre Sighișoara, din care am făcut vreo 50 km până pe la Hoghiz.

Între timp, la ieșirea de pe centura Brașovului spre Sighișoara, am poposit pentru o pauză de etapă (o apă rece, o cafea, un croissant, o toaletă și o încărcare de 10% timp de 15-20 minunte) la o benzinărie din rețeaua SOCAR, o surpriză foarte plăcută, curată, elegantă, cu stație de încărcare cu 2 porturi pe 22 kW gratis.

O remarcă legată de parcurgerea drumului pe serpentine de urcare și coborâre: am constatat că mașină stă foarte bine pe viraje, nu se înclină sesizabil și scaunele sunt bine configurate pentru susținerea pasagerilor.
De asemena, frâna electrică regenerativă iși face foarte bine treaba, nefiind practic nevoie aproape de loc de frână de serviciu.

Racoș, la vreo 12 km în dreapta față de DN13, a apărut ca o localitatea tipic ardeleană, cu case tradiționale tip săsesc cu garduri și porți înalte, în spatele cărora nu vezi mai nimic din ceea ce se întâmplă acolo.

Exact așa ne aștepta și locul nostru de cazare, “The House of Dreams”, o casă săsească veche, dar renovată și restaurată, transformată de proprietari într-o frumoasă casă de vacanță, curată, simplă dar elegantă, cu camere mari și spațioase, mobilate cu gust, având toate facilitățile și utilitățile necesare.

Ca date tehnice, am parcurs cu viteză legală, sau cât a permis traficul, 197 km, consumând baterie 80-40%, incluzând aici și cei 10% încărcați pe drum.

Proprietarii mi-au permis să încarc de la o priză casnică de 220V cu încărcătorul meu, ceea ce am și făcut în două sesiuni însumând 52 kWh, pentru care le-am achitat separat 42 lei (0,8 lei/kWh).

Ziua 2: Excursie în împrejurimile Racoș

Obiectivele-vedetă ale excursiei se aflau acolo, grupate în apropierea taberei noastre, respectiv castelul Sukosd-Bethlen aflat chiar în Racoș, apoi Complexul Geologic din marginea localității.

Interesant este că pentru toate obiectivele din Racoș se poate cumpăra un singur bilet de acces de 15 lei, valabil la toate, inclusiv parcarea în preajma acestora.

Castelul, un vestigiu din perioada feudală, este scos la lumină și conservat destul de bine, deși probabil în alte părți ale lumii, un asemenea obiectiv ar fi fost mult mai bine restaurat și pus în valoare. Am remarcat însă trăinicia cu care se construia altădată.

Apoi am mers cu ZOE pe un drum neasfaltat la câțiva kilometri în marginea localității intr-o parcare amenajată, de la care erau accesibile celelalte obiective, practic niște comori turistice ascunse printre dealurile locului.

Dupa un prânz copios cu un meniu specific zonei, la care visam încă înainte de plecarea de acasă, am încercat sa ajungem la ultimul obiectiv al zilei din zonă, Cheile Dopca, pe o vale la aproximativ 20 km de Racoș.

Din păcate ultimii kilometri spre acest obiectiv au fost parcurși pe un drum neasfaltat, apoi pe unul forestier aproape impracticabil pentru o mașină ca ZOE, drum de pe care ne-am întors forțat, fără să atingem punctul de destinație, încheind astfel și traseele zilei.

Ziua 3: Rupea și Viscri

După micul dejun, am pornit voioși către Rupea, unde urma să vizitam cetatea așezată foarte spectaculos pe un deal, cu o priveliște absolut senzațională asupra orașului și nu numai.

Cetatea Rupea s-a dovedit a fi un obiectiv turistic de bună calitate, cu acces facil atât din oraș cât și de pe drumul național, care leagă Brașovul de Sighișoara, având și o parcare generoasă, pe care o plătești în cadrul biletului de acces în cetate.

Apoi, pe un drum secundar foarte bine făcut, semnalizat și marcat, am mers până în Viscri, satul făcut celebru de Prințul Charles, deși locul acela merită oricum o atenție din partea tuturor celor cărora le plac lucrurile simple, frumoase și tradiționale.

O scurtă plimbare pe jos prin sat până la biserica fortificată, apoi un prânz la o pensiune de acolo, au încheiat apoteotic vizita noastră în acest minunat colț de frumusețe.

Cele două zile de plimbări au însumat aproape 150 km, ocazie cu care am constatat cât de bine se descurcă ZOE urcând pante, megând pe tot felul de drumuri, unele neasfaltate, deși recunosc că oarecum mă urmerește amintirea SUV-ului pe care l-am avut înainte, cu care chiar nu aveam nicio grijă pe unde trebuia să merg.

De fapt, cred că diferența majoră între SUV și ZOE stă în garda la sol, diferența care poate fi compensată doar printr-o mai mare atenție la alegerea terenului sau drumului pe care dorești să mergi cu ZOE.

In sfârșit, pentru mine ZOE rămâne o mașină eminamente de asfalt, dar care ocazional poate și ceva mai mult.

Ziua 4: Drumul întors

Deși inițial planificasem o revenire acasă cu o oprire la Băile Tușnad, administratorul casei de vacanță ne-a avertizat că drumul direct și cel mai scurt (60 km) de la Racoș la Băile Tușnad este într-o stare foarte proastă și nu ne recomandă să îl parcurgem.

Așa că am considerat suficiente încercările la care l-am supus pe ZOE în zilele precedente și am decis să ne reîntoarcem pe unde venisem, spre Brașov pe DN13, apoi să facem un ocol prin Râșnov – Pârâul Rece – Predeal și apoi pe traseul clasic pe Valea Prahovei spre Ploiești.

Pe acest traseu am poposit câteva momente la Râșnov unde am vizitat celebra noastră trambulină de sărituri cu schiurile și am remarcat cât de frumos au amenajat orașul și facilitățile de trafic, apoi a urmat o pauza de prânz în Predeal, stațiune care de asemenea pare sa fie într-un benefic proces de amenajare.

Nu mai insist pe blocajul de trafic la o lucrare pe DN13, la 10 km de centura Brașovului, unde am pierdut aiurea aproape o oră, apoi binecunoscutul și în continuare inexplicabilul blocaj “Bușteni” care ne-a mai mâncat vreo 45 de min, ideea e că toate aceste mizerii în trafic, la care suntem supuși de mulți ani nu pot să ne răpească încântarea de a parcurge porțiuni de drum cu locuri și peisaje încântătoare.

Și cred că astea sunt lucrurile pe care trebuie să le reținem și cu care să ne încărcam pozitiv.

Reîntoarcerea în zona sudică a țării a însemnat și revenirea la infernul temperaturilor supărătoare de 33-36 grade Celsius, după ce firesc timp de 3 zile ne învățasem cu unele ceva mai blânde (27-29 ziua și 13-15 noaptea).

În toată această plimbare, bateria mașinii s-a comportat foarte bine, oferind autonomie și suport de drum excelente, fără “Dan Cadar moments” și având mereu o rezerva foarte confortabilă de energie.

Doar ca exemplificare, cu plecare 100% din Racoș, parcurgând aproximativ 225 km până acasă, apoi încă un drum la București și înapoi de aprox. 90 km, am ajuns la o stație de încărcare cu 27% și 132 km range afișat, toate astea calculate pe un consum mediu de 11.7 kWh/100 km.

Ca de obicei, am mers sprinten, dar legal, pe modul Brake și Eco, clima permanent pornită, două persoane și ceva bagaje.

În concluzie, nici nu pot exprima îndeajuns cât de mulțumit mă declar de aceasta nouă expeienta de drum și abia aștept sa mai urmeze și altele.

Aventura continuă!