1850 kilometri de vacanță electrică cu Renault ZOE


JURNAL DE BORD: 10.210 km

În vacanță, electric

Și uite-așa, pe nesimțite, am depășit borna primilor 10 mii de kilometri electrici, cu o vacanță în care am brăzdat sudul țării mai întâi spre est, apoi spre vest, în două drumuri de vacanță, risipind astfel și ultima urmă de îndoială că o mașină electrică nu ar putea sa fie folositoare și la astfel de experiențe.

Recunosc cu sinceritate că înainte să fac asta eram ușor temător în a pleca la drumuri de genul 300+ km, mai ales că primul urma să fie preponderent pe autostradă, primul inamic al mașinii electrice.

Bineînțeles, am calculat mai multe variante de traseu, apoi am ales unul, apoi am pregătit planul B, incluzând aici și eventuale stații de încărcare, că deh, nu știam ce îmi rezervă viitorul…

De la bun început, pentru a prezerva cât mai bine autonomia, mi-am propus sa merg doar în modul Eco, pe autostradă să nu depășesc viteza de 92-93 km/h, pe tempomat, iar pe celelalte tipuri de drumuri să merg puțin sub limita legală, fie ea 90 sau 100 km/h, fără să am vreo opreliște la folosirea aerului condiționat.

Dar realitatea s-a dovedit mai apoi o surpriză foarte plăcută, cam din toate punctele de vedere.

Așadar într-o frumoasă dimineață de sfârșit de august, cu bateria încărcată la 100%, am plecat pentru câteva zile la malul mării, la Neptun, un drum de aproximativ 300 km până la locul de cazare. Drumul urma sa fie parcurs cam 250 km pe autostrada A3 și A2, cu legătură pe Centura Capitalei (DNCB) și apoi pe DN39, Agigea-Neptun.

Cu o pauză tehnica de 15 minute pentru cafea, toaletă și destindere lângă Fetești și fără încărcare sau îngrijorare, am ajuns cu bine la destinație.

Datele tehnice sunt cam așa:
Traseu: Crivina(PH)-Gruiu(IF)-A3-DNCB-A2-Agigea-Neptun,
Autonomie la plecare afișată la 100%: 380 km
Parcurs: 299 km,
Timp: 4H 10 min,
Viteza medie: 73.8 km/h,
Consum mediu: 14.2 kWh/100 km
Autonomie rămasă la sosire: 13%, 55 km

La locul de cazare am avut posibilitatea de încărcare casnică la o priză Shuko, realizată în prima noapte, 42 kWh în aproape 14 ore. Autonomia afișată la 100% după încărcare era de 360 km. Dar voi mai vorbi despre asta.

Drumul întors acasă a fost fix pe același traseu, dar după-amiaza și tot cu o pauză tehnica de revigorare undeva pe A2, astfel:

Traseu: Neptun-Agigea-A2-DNCB-A3-Gruiu-Crivina,
Autonomie la plecare afișată la 100%: 360 km
Parcurs: 295 km
Timp: 3 H 45 min
Viteza medie: 75.4 km/h
Consum mediu: 12.3 kWh/100 km
Autonomie rămasă la sosire: 23%, 95 km
Am parcurs spre est în total : 592 km


Încurajat de această experiență foarte reușită, am încărcat peste noapte acasă la stația mea, iar dimineața, am pus cap compas pe Dubova, lângă Orșova, intre Cazanele Mici și Cazanele Mari ale Dunării și am plecat mai departe în aventura electrică.

Iată și datele de drum:
Traseu: Crivina-Pitești-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Orșova-Dubova,
Autonomie la plecare afișată la 100%: 380 km
Parcurs: 408 km
Timp total: 11 H 5min
Pauze/încărcare:
La Pitești, 20 min/5.2 kWh, Benzinaria Ceely
La Ișalnița, 20 min /5.2 kWh, Rompetrol
La Severin, 60 min/ 15.6 kWh (Taverna Sârbului, pauza de masă)
Viteza medie: 57.1 km/h
Consum mediu: 11.8 kWh/100 km
Autonomie rămasă la sosire: 70%


Aici e de spus că am plecat de acasă cu autonomie afișată de 380 km, adaptată probabil după parcursul anterior, autonomie care teoretic cred că mi-ar fi ajuns pentru întreg parcursul, dar am preferat să fac acele încărcări parțiale la Pitești și la Ișalnița, pentru siguranță, dar și pentru a verifica acest mod de călătorie cu încărcări mici și dese, corelate cu pauzele fiziologice normale.

Aș atrage atenția doritorilor de a merge pe acest drum, că bucata de la Pitești la Craiova e una foarte dificilă (în lipsa acelui drum expres…), fiind lucrări la intrarea în Slatina și un blocaj de tipul Valea Prahovei în Balș, unde am numărat peste 20 semafoare în câțiva km. Rezultat 130 kilometri în 3 ore, asta e…

De la Dubova, pentru delectare turistică și chiar gastronomică, am făcut câteva excursii, tot electrice, una la Băile Herculane și cascada Bigăr, cam 250 km.


În altă zi am fost pana la Moldova Nouă 180 km cu o pauză de masa în satul tradițional cehesc Eibenthal, unde am urcat 300 m de nivel aproape 5 km pe un drum forestier.

Bineînțeles că am reîncărcat mașina peste noapte de fiecare dată, cu încărcătorul casnic, fără nicio problemă.

Ar fi totuși de remarcat un aspect interesant, mașina nu se încarcă de la o priză care nu are împământare corectă, caz în care intră într-o eroare și nu funcționează. Trebuie neapărat ca priza și circuitul respectiv să fie corect legate la împământare și să ducă 16 A. E de verificat chestiunea asta oriunde îmi propun să ajung și să încarc casnic.

Întoarcerea a fost cam în aceleași condiții, cu o vizita scurtă la cetatea din Severin (San Severino).

O singură încărcare de parcurs și pauza de masă la benzinăria Ceely, de pe drumul de legătură de lângă Pitești spre A1, o surpriza extrem de plăcută pe ansamblu. Încărcare gratuită și nelimitată, 2 stații de 22 kWh cu cablul lor (libere și la dus și la întors), un restaurant elegant și decent la preturi.

Datele de drum:
Traseu: Dubova-Orsova-DrobetaTurnuSeverin-Craiova-Pitești-Crivina,
Autonomie afișată la 100%: 360 km
Parcurs: 412 km (doar 50 km pe autostrada)
Timp: 7 h
Pauză/încărcare Pitești-Ceely, 1h și 9 min (4.3 kWh)
Viteza medie: 59.4 km/h
Consum mediu: 12.1 kWh/100 km
Autonomie rămasă: 7%, 37 km


În total am parcurs spre vest 1250 km, iar toată plimbarea spre est și spre vest a însumat în jur de 1850 km, pe toate categoriile de drumuri, autostrăzi, drumuri naționale și județene, forestiere, asfaltate sau nu.

Concluzii de vacanta

După aceste experiențe intense din ultimele zile, as concluziona cu câteva idei:
– Acum mi se pare foarte clar că mașina electrică nu este cu nimic mai prejos decât celelalte, la drum, la confort, la ușurința și plăcerea de exploatare.
– Cifrele arătate de bordul mașinii, sau de aplicația dedicată de smartphone, în ce privește încărcarea, autonomia și nivelul (în procente) al bateriei, nu sunt precise, sunt doar orientative.

Singurele cifre certe sunt parcursul, timpul și viteza medie realizată, poate și consumul instantaneu în mers.

– Este foarte clar că orice călătorie trebuie atent planificată din punct de vedere al traseului și a posibilităților de încărcare. Și da, este nevoie de mult mai multe stații de încărcare, mai puțin prin orașe și mai mult pe drumuri, autostrăzi sau pe șoselele de centura ale orașelor, în popasuri și benzinării.

– Sunt tot mai convins că modul responsabil de a conduce pe drumurile publice, în limitele legale de viteză și respectând toate regulile de circulație este un mod de viață auto-impus, corect și obișnuit atunci când mergi cu o mașină electrică.

– Costurile de drum au fost ridicol de mici, punând la socoteală inclusiv cei 26 lei taxa de pod de la Fetești și două încărcări acasă, care însumează în jur de 60 lei.

Așadar, vă recomand tuturor, mergeți oriunde electric fără nicio frică..!
Și până la următoarea postare, drumuri bune tuturor și aventura electrică merge mai departe…!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.