Călătorie cu Renault ZOE – Slovenia, la pas (episodul 3)

Ziua 4, vizita în Ljubljana

Ziua a inceput cu achiziția unui card de transport public în oraș, aceasta fiind o opțiune mult mai bună decât mersul cu
mașina. A continuat cu achizitia online de bilete la peștera Postojna pentru ziua următoare.

Ljubljana este cu adevărat o capitala europeană modernă, un oraș curat, construit și amenajat aerisit și cu arhitectura ce combina noul și tradiționalul, cu trafic de mașini mici și medii în majoritate, decent și bine organizat, transport public bine structurat și eficient (cu card de transport 1.3 € o călătorie sau cu abonament lunar sau anual), multe biciclete pe piste dedicate, ceva mașini electrice, trotinete și stații de încărcare în parcări. Nu am văzut numere verzi ca în Ungaria sau România.

Un centru istoric foarte bogat în obiective turistice și ușor de atins, ne-a încântat deopotrivă cu mâncarea tradiționala, berea foarte bună, fructe proaspete de tot felul din piața centrală, iar pe finalul plimbării am degustat o delicioasa înghețată cu ingrediente naturale.

Ziua 5, deplasare Ljubljana-Postojna și retur, estimat 110 km

Postojna, cu a sa peșteră renumită, este cu adevărat o destinație de neratat într-o vizita a Sloveniei. Un drum de mai puțin de o oră pe autostrada ce duce spre Italia, ne-a adus în frumosul complex turistic al cărei vedetă este peștera.

Mai multe parcări structurate pe categorii, turisme, motociclete, auto-rulote, autocare sunt la dispoziția turiștilor, cu tarif unic pe o zi, în cazul nostru 6€. Acces facil la peștera, vivarium și alte facilități, plus un hotel foarte elegant pentru cei ce vor să înnopteze, sunt disponibile.

Noi am ajuns mai devreme decât ora planificată de acces prin biletele online, așa că am dat o tură locului și parcului ce înconjoară intrarea în peșteră, numai bine cât s-a pregătit o ploaie cu furtună ce ne-a udat destul de bine înainte de intrare.

Odată intrați însă, nimic nu a mai contat decât acest extraordinar spectacol al naturii din subteran, cu formele și arhitectura naturală aflate în nesfârșite combinații încântătoare. De la intrare se pleacă cu un trenuleț electric prin tunele și cavități uluitoare preț de vreo 10 min și cam 2 km.

Apoi ne-am dat jos în inima muntelui și am parcurs în subteran pe jos prin diverse săli săpate și construite de apă în stâncă cam 1.5 km, după care am revenit la trenulețul care ne-a adus înapoi la intrare/ieșire. Se vizitează doar cam 3.5 km din cei 24 km cunoscuți, iar speologii cercetează în continuare să documenteze alte părți încă necunoscute.

Adâncimea la care am fost este de cam 120 m față de intrare și la 180 m de vârful muntelui sub care am intrat. Temperatura medie se păstrează în peșteră la 10 grade C, cu excepția unei părți a subteranului traversată la suprafața de un râu, care vara face ca în acea porțiune să fie până la 15 grade C.

Am revenit în Ljubljana în puțin peste 2 ore, pe un trafic infernal pe partea de 20 km de autostradă din apropierea orașului, deși navigația ne-a scos inițial, la plecarea din Postojna pe un drum național paralel cu autostrada, liber, cu mici serpentine și peisaje cu munte și păduri încântătoare, însă mai apoi ne-a scos înapoi în autostradă și a trebuit să înfruntăm aglomerația.
Ne-am recuperat la cazare cu o masă bună cu specific local și ne-am pregătit pentru ziua următoare.

Ziua 6, deplasare Ljubliana-Koper-Piran și retur, estimat 250 km

O zi care a început prost, cu un fundal de rafale nesfârșite de ploi torențiale ce durau de aproape 24 de ore, cu căderi de apă impresionante, și intensitate foarte mare și mare.

Pe acest fond, am găsit dimineața mașina fără pic de curent în circuitul de accesorii și abia am putut să o deschid, deși bateria mare de tracțiune era 100%, încărcată peste noapte la cazare.
Long short story, am sunat vocea clientului în țară, pe garanție au trimis platforma de la un partener sloven, s-a diagnosticat la fața locului lipsa curent în bateria de 12V, a fost pus starter și am pornit, apoi am fost trimis pentru investigație la service Renault Ljubljana. Acolo s-a constatat necesitatea înlocuirii bateriei, după care, cu baterie nouă în jurul prânzului am plecat conform programatorului spre Piran.

În tot acest timp ploaia nu ne-a lăsat să respirăm, iar primii 50-60 km i-am făcut în vălătuci și jerbe de apa, apoi tot mergând spre vest ploaia s-a oprit, iar la destinație Marea Adriatică ne aștepta cu soare și destul de cald, cât sa facem o baie.

Zona de coastă a Sloveniei la Adriatică este un fel de mică Italie, cu plăcute bilingve, meniuri la restaurant scrise și în italiana, totul aduce impresia ca deja ai trecut granița.
Bineînțeles ca am luat un prânz de peste și fructe de mare in Portoroz/Portorosso, o superbă stațiune înainte de Piran, cu hoteluri și proprietăți de fițe, plaje generoase și tot felul de facilități, inclusiv cu stații de încărcare operate de rețeaua Petrol DD prin aplicația OneCharge.

Am poposit apoi în Piran, localitate unde există o intrare cu barieră prin care ai acces și parcare în locuri special amenajate (în care găsești stații de încărcare) facilități pe care trebuie să le plătești la ieșire. Nu știu cât ar fi fost, pentru că la plecare încasatorul, văzând mașina electrică, mi-a urat drum bun și atât…!

Piran este un oraș medieval updatat, cu clădiri vechi și mici porțiuni de plajă cu pietre, o faleză lunga și ceva hoteluri elegante, port turistic (marina), străzi înguste și magazine șic. Un loc foarte plăcut de vizitat.

La întoarcerea spre Ljubljana am oprit pentru o scurtă vizita în Koper, un oraș port la cca. 20 km de Piran, în care am făcut o plimbare în zona veche tot cu iz medieval și influență italiană, unde am văzut magazine, cafenele, terase doar italian style, toate elegante, aranjate și dichisite în acest fel.

La întoarcere am servit încă o porție de aglomerație pe ultimii 50 km înainte de Ljubljana, această bucată făcând parte din supercirculata rută de tranzit (din)spre Triest, respectiv Italia. Și pe măsura ce ne-am apropiat de punctul terminus al drumului și al zilei, am reintrat sub căciula de nori și ploaia pe care o lăsasem pe la prânz. O zi complicata însă terminată pana la urmă cu bine.

Ziua 7, deplasare Ljubliana- Bled-Planica și retur, estimat 219 km

Am plecat dimineața pe aceeași ploaie fără sfârșit spre Bled, spre nordul țării să vedem parcul, lacul și castelul, cu speranța că vom putea să vizităm obiectivul ales în condiții decente, însă n-a fost să fie. Ne-a plouat tot drumul pe autostradă, ne-a plouat cât am făcut o parte din turul lacului și orice am vrut să facem, cum ar fi poze sau încărcarea mașinii la o stație din parcarea parcului.

Uzi, dar cu ceva imagini memorabile în minte și în telefon, am mers mai departe spre munte și nord-est spre stațiunea de sporturi de iarna Kranska Gora și celebrul ansamblu de patru trambuline de sărituri cu schiurile de la Planica, având ca vedetă trambulina de zbor Letalnica, a doua din Europa, de 245m.

Aici deja ne-a surâs norocul, întrucât ploaia s-a cam oprit, cerul s-a mai luminat și am vizitat, la cca. 1000 m altitudine și cel mult 7 grade Celsius la prânz, splendorile naturii și cele făcute de mâna omului.

Toată zona aceea era împânzită de oameni care făceau marș sau alergau, mergeau cu bicicleta sau făceau drumeții, iar unii schiau într-un complex uriaș cu tunele în spirală pe 6 nivele. Absolut uimitor apetitul acestor oameni pentru sport..!

De altfel, după prânz când noi deja plecam înapoi spre Ljubliana se formaseră coloane de mașini înspre stațiune pe bucata de drum național (impecabil..!) de aprox. 20 km de la autostradă până la stațiuni, unde parcările începeau să se umple.

Noi am revenit cu mers liniștit la cazare, unde vremea începea să se îmbuneze, atât cât să facem și o plimbare pe jos înainte de asfințit.

Ziua 8 deplasare Ljubliana-Celjie-Maribor, estimat 139 km

Cazare și încărcări de noapte în Maribor la pensiunea Black Baron.
Drumul destul de scurt, chiar și cu oprire în Celjie, l-am făcut în prima parte a zilei, astfel că am avut timp să facem un tur rapid și în Maribor, după cel făcut în Celjie.

Celjie este al treilea oraș ca mărime din Slovenia, cu puțin sub 30.000 locuitori, în care am văzut un drăguț centru vechi amenajat pietonal și unde am băut o excelentă cafea la o terasă în plimbarea noastră.

Deși aerisit, la fel ca oriunde am fost în țara asta, străzile sunt curate și bine organizate, marcajele rutiere sunt omniprezente, am simțit totuși un iz de vremuri mai îndepărtate de tristă amintire văzând anumite imobile de locuit.

Maribor, al doilea oraș al țării, aflat într-o vale înconjurată de înălțimi, pare puțin mai dezvoltat și elevat, mai aplecat către turism, la fel de curat și bine organizat, cu un trafic decent atât în weekend, cât și în zilele de lucru ale săptămânii.

Ziua 9, vizita in Maribor

Pentru că locul de cazare a fost în marginea orașului, dar distanțele sunt mici, l-am folosit pe Zoe să facem de mai multe ori drumul de la pensiune în centru și în câteva locuri pe care le-am vizitat.
În afară de centrul vechi, cu străduțe pietruite în stil medieval, cu terase și magazine foarte cochete, o uriașă catedrală franciscană și una catolică, am mai vizitat acvariul din oraș, cu foarte multe specii de pesti, șerpi, broaște și șopârle, păianjeni și arici de mare, toate aceste specii puse foarte frumos în valoare.

Apoi am făcut pe jos o ascensiune de aprox. 200 m pe o poteca de cam 1000 m lungime până pe așa numita Piramida, de fapt un deal într-o margine a orașului, unde pe vremuri era o fortificație ale care-i urme sunt acolo bine conservate, cu un punct de observare, de unde acum se poate admira o frumoasă panoramă a orașului.

Ultimul punct de vizitat a fost pârtia de schi din altă margine a orașului, folosită în circuitul mondial de schi alpin pentru fete.

Ziua 10, deplasare la Ptuj și retur, estimat 70 km

O zi plină de imagini superbe, atât de pe traseul parcurs spre și dinspre Ptuj, cât și de la locurile vizitate din acest fain orășel.
Am ales pentru această ieșire să nu folosim autostrada pentru a ne bucura mai mult de peisajele și de locurile din partea rurală a acestei țări absolut uimitoare la toate capitolele.

Toate localitățile traversate, cu proprietăți îngrijite și arătoase, cu partea rutieră excelent marcată și semnalizată (chiar și când sunt lucrări în curs), zonele din jurul acestora cultivate cu porumb, legume sau livezi, pădurile sănătoase și viguroase, toate îți transmit o senzație de normalitate și relaxare, cum demult nu am mai experimentat. Pare că oamenii de aici nu se grăbesc deloc și se bucură de fiecare zi și de tot ce au în jurul lor.

Ptuj este un mic orășel cu o mare moștenire medievală, străbătut de răul Drava, cu un centru vechi turistic ce se învârte în jurul unui frumos castel așezat bineînțeles pe una din colinele care străjuiesc râul la trecerea prin oraș.

Un traseu pietonal foarte îngrijit prin care ajungi foarte repede la principalele atracții și te poți bucura de imagini cu biserici și clădiri vechi renovate și amenajate, cu terase, baruri cochete și magazine cu lucruri de buna calitate. Toată zona asta turistica era împânzita de grupuri de elevi însoțiți de profesori, care se mutau de la un obiectiv la altul, într-un fel de lecții deschise sau documentare.

Un alt lucru interesant a fost să vedem într-o margine a zonei turistice, la confluența cu zona modernă comercială, o bucată de stradă cu magazine chinezești, un fel de embrion de Chinatown.
Plini de senzații și imagini frumoase, am revenit la Maribor pe un alt traseu, tot rural, prin păduri si niște coclauri mai puțin călcate de turiști, dar la fel de încântătoare.

Din păcate, în pregătirea zilei următoare, intenționând sa încarc peste noapte mașina, am constatat că Zoe nu se împăca cu priza casnică pusă la dispoziție cu generozitate de pensiune, așa ca trebuit să merg la o benzinărie Mol din apropiere să “fac plinul” cu electronii de plecat la drum a doua zi.

Bye-bye Slovenia, see you soon..!