Ce am învățat după un an de încărcări? Între mituri și realitate, între frică și predictibilitate

Odată cu venirea Koniței, am început să centralizez mai atent datele de consum și costurile mașinii. Această inițiativă nu a fost una legată de electromobilitate ci, mai degrabă, a venit ca o etapă a vieții în care, sătul de hormonii tinereții și copleșit fiind de aspectele unei stabilități/predictibilități financiare pe termen lung, încerci să înțelegi cu adevărat economia vieții. Unii ar zice că e o etapă mai rațională a vieții, forțată de împrejurări, eu aș zice mai degrabă că e o etapă în care încerci să-ți iei cât mai multe jucării din bunăstarea de care dispui, ceea ce impune o anumită raționalizare.

În acest articol mă adresez celor dispuși să analizeze niște cifre – la rece, nicidecum celor care nici bine n-au deschis articolul și deja vin cu concluzia că electrica e mai scumpă ca dieselul sau că nu poți folosi o electrică prin România. Pentru persoanele astea, dați scroll direct la sfârșitul articolului.

Scriu cu experiența celor 80.000 km electrici făcuți în ultimele 13 luni și 2 săptămâni. Și mai fac o mențiune importantă: costurile prezentate sunt cele aplicate la locul încărcării, neluând în calcul dacă aceste costuri au fost deduse fiscal sau nu (decontare / cheltuieli curente / alte deduceri fiscale).

Mit 1: încărcarea este scumpă și greu accesibilă

Toată lumea se uită la costurile încărcării strict prin prisma prețurilor practicate de Renovațio și strict prin prisma disponibilității punctelor de încărcare cu o capacitate de cel puțin 40 KW/priză (în continuare o să îi spunem fast-charger).

Ce pot să spun e că piața actuală de servicii de încărcare îți acordă foarte multe opțiuni acomodând toate tipurile de consumatori: de la cei naivi până la cei raționali, de la cei habotnici până la cei cumpătați. Așa că îți poți calibra costurile după nevoi. Știu oameni care în 30.000 de km nu au plătit niciun leu pe încărcare. Asta nu înseamnă că au avut alte costuri pe alte paliere.

În tot acest parcurs al meu, cu multe drumuri peste autonomia mașinii, disponibilitatea punctelor de încărcare nu a fost o problemă. Sincer, nici nu prea am alergat după ele. În cele mai dezavantajoase condiții poate am avut nevoie de o încărcare de 30-40 de minute la un fast-charger.

Cât despre disponibilitatea punctelor de încărcare, stăm ca așa:

1. Orice priză casnică, de 220V. Indiferent de mașină, imposibil ca peste noapte să nu încarci suficientă energie cu care să mergi minim 100km. La mașina mea, în 10h de încărcare am energie pentru minim 170 km… Toate mașinile vin cu încărcător pentru priza casnică.
2. Orice priză industrială de 380V. La astea poți încărca doar dacă ai o stație mobilă potrivită
3. Multe puncte de încărcare cu prize type2. În caz că nu ai Renault Zoe sau Tesla Model S, de aici ai să tragi cu maxim 11KW, ceea ce înseamnă că într-o oră de încărcare ai suficientă energie pentru măcar 50 km. Iar indiferent de mașină, cam în 10h ”îi faci plinul”. Sunt și cele mai sub-utilizate stații de încărcare. Puține sunt zonele în care, pe traseu direct, în 50 de km nu dai de o stație Type2. Cu excepția nordului județului Botoșani, eu nu știu vreuna. Dacă vii de la Horodiștea, următoarea priză e la Siret / Botoșani. Dar alternativa la aceste stații sunt prizele menționate la punctul 1 și 2
4. În orice municipiu peste 50.000 de locuitori avem stație rapidă. În 50 de km imposibil să nu dai de o stație de încărcare. Asta dacă mai ai nevoie de ea…

Ah… și numărul crește, dezvoltarea infrastructurii este ușor scalabilă și poate fi distribuită după nevoi, nu necesită avize speciale de protecție. Pe când un peco… la nivel de infrastructură, avem cam maximul posibil. Să nu mai zic că în ultimii 10 ani am închis o treime din benzinării pentru că nu mai erau sustenabile economic.

Ah… și când v-ați putut face un abonament la un peco? când ați găsit un peco care avea un alt preț decât media pieței +/- 5%?

Dacă aveți undeva o țeavă cu care puteați alimenta cu 3l de combustibil pe oră, dar să fi cumpărat acel combustibil la un preț semnificativ mai mic (o treime din preț), unde erați mai dispuși să alimentați? Cu 6 lei la peco sau cu 2 lei acasă? Cât din „comfortul” alimentării cu combustibil ați fi dispuși să îl cedați în favoarea prețului? Prin acestă prismă trebuie să judecați și infrastructura de încărcare.

Morala: unde există electricitate, există și un punct de încărcare. Mai lasă placebo-ul la o parte, că nu te încălzește cu nimic faptul că ai stat o oră să încarci mașina pe CCS doar ca să stea parcată „plină”. Iar dacă stai numai în casă, nu-ți lua mașină! Ieși mult mai ieftin cu transportul public, fie el în comun sau privat!

Mit 2: încărcarea este gratuită

Cu siguranță auziți destul de multe persoane care spun: ia-ți electrică că nu te costă curentul! Sau, mai rău, cum era să fac și eu prostia când am început să mă aventurez în ale electromobilității, să pleci la drum cu prezumpția că energia este gratuită. Greșit! Prin definiția ei, energia se poate consuma doar prin potențarea sa, ceea ce presupune o investiție, fie ea și financiară.

Nu contest că sunt mulți operatori care încă oferă energie fără costuri financiare, cum ar fi (lanțuri hoteliere, pensiuni, lanțuri de supermarket, instituții publice, etc.). Dar fiți fermi convinși că această gratuite este transferată în

• Disponibilitatea stației de încărcare. Aceste stații sunt mai mereu ocupate, de obicei prinzi și ceva coadă, la drum lung rar te poți baza pe ele. „Rezervarea” stației la 03:00 AM în PlugShare este deja celebră…
• Fiabilitatea stației… multe stații gratuite sunt indisponibile din motive de mentenanță. Unele sunt indisponibile de aproape un an…
• Timpul necesar alocat încărcării. Rar aceste stații gratuite sunt în proximitatea reședinței sau locului unde avem treabă, ceea ce presupune un timp extra de deplasare, timp de așteptare până la inițierea sesiunii de încărcare, timp necesar pentru sesiunea de încărcare. Mai știu persoane care se duc și lasă mașina peste noapte la o stație gratuită Type2, dar pleacă de acolo și întorc cu servicii de ride-sharing. Bineînțeles, ei consideră că au încărcat gratuit… Și timpul vostru personal costă, depinde de voi cum vi-l prețuiți!

Deasemenea, mai auziții unii care spun că încarcă gratis de la panourile solare. Păi… presupun că și sistemul ăla a costat ceva bani, deci cel puțin o valoare de amortizare per Kwh tot are…

Morala e că nimic nu e gratuit, orice are un cost. Indiferent că e un cost financiar sau de altă natură.

Mit 3: s-a scumpit foarte mult electricitatea, e mai ieftin cu diesel….

Nici combustibilul nu a rămas la același preț… a bubuit și el.

E cert că am mers la școli diferite, dar mă leg de universalitatea operațiilor de bază definite pe mulțimea numerelor reale.

Traseu: din Piața Unirii de la Cluj la Portul Turistic din Constanța, pe autostradă, respectând limitele legale de viteză. Sunt 700Km.

Caz 1: Vara, 30 grade celsius

În astfel de condiții, Kona mea consumă 16,5 KWh/100 km pe autostradă, în jur de 13-14 pe sectoarele de DN. Singurele sectoare fără autostradă sunt Sibiu-Pitești și traversarea Bucureștiului. Per general, pe tot traseul, consumul mediu e de 16,1 KWh/100 Km. Drumul ăsta l-am făcut dus-întors de 3 ori în 2021, cred că o singură dată am făcut mai mult de 9h, dar atunci m-a taxat Bucureștiul, că l-am prins la ora 16 iar opțiunile de ocolire erau fie pe la Targoviste-Ploiesti-Sloboza, fie pe la Crevedia-Călugăreni-Comana-Călărași, ceea ce…..

Mai jos e consumul pe traseul Piața Unirii din Cluj-Gilău-A3-A10-A1-Valea Oltului-A1-Kaufland Valea Cascadelor (București). Timpul afișat include și o pauză de 20 de minute la Rompetrol Gura Văii. Pauză impusă de vezica personală, nu de mașină.

În aceleași condiții, un diesel cu cel puțin 150cp, în aceleași condiții de mers, va avea un consum de minim 7l/100km. Hai să luăm minim…

Dacă aș fi făcut traseul cu prețurile de acum, cele mai mari din piață (2,49 ron/kwh la Renovațio), aș plăti 284 RON pentru acest drum.

Dacă aș fi făcut acest traseu cu o mașină diesel, la un consum de 7%, cu motorină de la OMV (6,74 ron/vl), aș plăti 330 RON.

Nu e așa mare diferența, nu? Nu. Cu excepția faptului că în Cluj-Napoca pot încărca și gratuit, iar pe traseu nu încarc de la Renovațio, că nu am mâncat cuie și voi alimenta la EnelX, unde am abonament ce îmi reduce costul la 1,16 Ron/KWh. Și pot rezerva stația la ei, deci nu se pune problema de disponibilitate. Și probabil că o să mai încarc un maxim 40 kw pe traseu, deci merg la mare cu 50 de lei strict pe energie…. asta dacă vreau să dau vreun leu, că pot ajunge și gratuit.

Ori, vedeți voi… la combustibil nu am luxul ăsta de a alege cu ce bani vreau să ajung la mare. Nici dacă luați motorină de contrabandă. ceea ce ne conduce la următorul punct:

Caz 2, iarna: Voi avea un consum mai mare cu maxim 3 KWh/100 Km, la diesel sari de 8. Teoretic, ajungi la paritate de costuri. Practic, ai opțiuni.

Realitate: Spre deosebire de combustibil, la electricitate ai opțiuni

În caz că nu apelăm la surse ilegale de combustibil (la „economie” sau „la coleguțu’”) sau în cazul în care nu , serviciul de alimentare cu combustibil este același peste tot: alimentăm la stații de combustibil, de unde alimentăm de la o pompă auditată de autorități, cu debit fix, plătim un preț per cantitatea alimentată (volum-litru, nu litri „normali”) – preț ce include toate taxele și accizele impuse prin reglementarea națională.

La alimentarea cu energie electrică, avem practic două categorii mari:

1. Încărcarea rezidențială, la costurile rezidențiale, cu plată la perioada de facturare. În funcție de preferințe, pot fi incluse costuri pentru echipamente de încărcare dedicate sau spor de putere
2. Încărcarea comercială, unde găsim stații de diverse capacități, care cu costuri transferate utilizatorilor, care cu costuri redistribuite în alte activități comerciale.

Această diversitate îți dă posibilitatea să alegi ce cost ești dispus să aloci energiei electrice și în ce mod îl distribui, bazat pe prioritățile tale: ești grăbit, te bagi la prima stație liberă, indiferent de costuri (E posibil să fie și gratuită). Ai mai mult timp liber, dar dorești să îți transferi costul economic în costul timpului tău personal, ai această libertate!.

Asta nu înțeleg mulți când vorbesc maselor, despre electromobilitate! Cu atât de multă liberate este greu să asignezi un cost. De exemplu eu am costuri mai mari pentru că e mai ieftin costul încărcării acasă, decât costul alocat timpului necesar să alerg după stații gratuite. Dar asta este prioritatea mea, nu bag mâna în foc că e universal valabil.

Dacă mâine crește prețul energiei la priza casnică, dincolo de limita suportabilității, pun suportul de biciclete pe mașină, că și așa zace în magazie, și am un 3 stații gratuite la 15 min distanță de mers cu bicicleta. Crește și mai mult prețul, punem panouri, că nu-s chiar așa scumpe și acum te poți compensa la cantitate, nu la preț.

Important e să ai opțiuni și predictibilitate asupra lor. Iar predictibilitatea survine și din cunoaștere.

Realitate: Oricât de grăbit pari, încărcarea rezidențială/curent alternativ rămâne cea mai rapidă

Și asta pentru că timpul alocat efectiv încărcării este minim. Cât dormi, mașina se încarcă. Cât mergi cu copiii la plimbare în parc, mașina se încarcă… cât timp stai cu prietenii la mall, mașina se încarcă… cât timp vrei să faci ceva, mașina stă cuminte și se încarcă… cât stai, mașina se încarcă nu trebuie să o duci niște zeci de km la un peco.

Oficial, raportat la rețeaua națională de drumuri, distanța între peco-uri e de 40km. Dacă e să facem o statistică, distanța între două puncte de alimentare cu energie electrică, raportată la rețeaua de drumuri, scade sub 100m. Bine, vorbim statistic…

Morala: folosește infrastructura cu cap, după nevoi, nu după dorințe.

Realitate: costuri finale:

Mda… cam așa arată situația la mine din 27.11.2020 și până astăzi – 10 ianuarie 2022. Cu toate scumpirile de energie din ultima vreme.

Faptul că avem opțiuni, ne permite să ne calibrăm costurile, ceea ce nu e posibil la combustibilii fosili. Este aproape imposibilă redistribuirea de costuri asociate cu combustibilii, altele decât decontul sau deductibilitatea fiscală. Ceea ce este posibil și în cazul electricității.

Iar pentru cei care zic ”aaah… dar voi nu plătiți accize pe energie”, răspunsul meu este „încercați să citiți factura. Apoi încercați să înțelegeți și ce scrie în ea!”. Tarifele alea de injecție în rețea, certificatele verzi, redevențele, ce naiba or fi?

Vorba americanilor: în viață să fii sigur pe două lucruri: pe moarte și pe impozite!

Comparații cu combustibilii fosili

Pentru comparații cu combustibili fosili, iau în considerare date obținute de la mașini deținute anterior, atât diesel cât și pe benzină.

Cu ajutorul peco-online.ro și a unui script Selenium, am posibilitatea să calculez prețul mediu al combustibilului pe perioada monitorizării.

Ce mai fac în plus, e că pentru fiecare drum înregistrat în monitorizarea mea, am rubrici separate care calculează prețul din acea zi, cu consumul echivalent și prețul combustibilului fosil, în versiunea sa premium (la mașinile pe care le-am avut, acesta era combustibilul indicat de producător, pe ăsta l-am folosit). Prețurile de referință sunt cele de la stația de combustibil Rompetrol Comarnic, stația cu cele mai mici prețuri din țară, indiferent de operator.

Ah și am încercat să compar mașini de performanțe similare. Nu cred că e cazul să compar Sandero cu Kona ev. Chiar și așa, la costuri Sandero rămâne rău în urmă (consumul mediu e de 6,4%). Dar dacă era strict despre consum, atunci clar îmi luam Ioniq, nu Kona iar ecartamentul se mărea considerabil.

Concluzii

Eu, pentru mine și pentru cazul meu de utilizare, am tras concluziile necesare. Subliniez că pentru mine și pentru cazul meu. Las alți colegi să-și spună povestea lor.

Tu știi ce nevoi ai în materie de mobilitate? Știi să identifici corect cazul tău de utilizare și, în special, ce opțiuni ai?

Dacă ai nevoie de ajutor, spune-ne în secțiunea de comentarii.