by Îmi aduc aminte că pe la începutul anului nu știam aproape nimic despre mașinile electrice în afară de celebrele clișee: “Bateria te ține putin” și “Nu ai unde sa o încarci”. Zappand prin niște canale de Youtube am ajuns la Buhnici și la Dan Cadar (Zona IT), iar modul în care puneau ei problema, diametral opus de altfel, m-a făcut să mă gândesc un pic și eu.
“Ba, dar eu chiar nu știu nimic despre mașinile astea și colcăie Internetul de vloguri. Hai să văd și eu care-i șmecheria cu jucăriile astea?!”
Am văzut ca unul dintre ei își achiziționase un Tesla Model 3 Performance (și nu-mi spunea mare lucru denumirea asta lungă). Ca toți cei interesați de mașini electrice, dar care nu știu mai nimic concret, știam un singur lucru, mașină electrică = Tesla. Accidente din cauza pilotului automat = Elon Musk.
Trec de români și ajung la Bjorn cu vlogurile lui legate de Tesla, dar și despre alte mașini mai accesibile (mai târziu am înțeles la ce se referea). După câteva zeci de vloguri urmărite, mașina ridicată în slăvi, am devenit interesat de jucărie.
“Oare cât costă o Tesla? Oare mi-o pot permite? Oare am ce să fac cu ea în România?
Intru pe site la nenea Musk, selectez Europa, Romania și vad Standard Range Plus aproximativ 39.500$. Perfect, 10.000 de euro de la stat, încă 1.500 de euro de la Rabla și iese chiar preț bun. A urmat trezirea la realitate, nefiind reprezentanță în țară, deci fără 11.500 euro subvenție, la care se adaugă și un 19% TVA, deci momentan total inaccesibil pentru mine.
Dezamăgit, am lăsat total baltă 2 săptămâni, dar cumva virusul m-a cuprins (nu chinezul). Tocmai începusem perioada de muncă de acasă, marea izolare, și am avut timp să mai trag cu ochiul un pic la Youtube.
M-am interesat de ce modele electrice se pot aduce în Romania și la ce prețuri, iar cele două mașini accesibile buzunarului meu au fost Hyundai Kona și Kia E-Niro și am început cercetarea mai atentă pe la vloggeri (totul era la nivel teoretic atunci, nu plănuiam sa achiziționez una anul acesta). Până la urma m-am decis pentru Kona 64, care tocmai lansase modelul 2020.
“M-aș vedea conducând așa o mașină prin oraș. Oare aș putea merge cu ea și în vacanță?”
M-am gândit așa, eu având o Skoda Octavia 2 2008, practic nu am nevoie de un portbagaj /de o mașina așa de mare prin oraș de fapt. Kona e o mașină nouă, nu are vibrații, nu sună ca un diesel și sunt 204 cai putere disponibili cu cuplu instant, fata de cei 140 ai Skodei.
Pe de altă parte încărcătoare sunt destule în Cluj (deja dădusem și de PlugShare) și ar trebui să fie ok având în vedere că 90% din condus îl fac în oraș, plus că în cel mai rău caz pot să fac încărcarea și de la priza normala. Am început să spun ideea asta de mașină electrică și celor din jur, care mi-au tras niște priviri sceptice, dar nu m-am lăsat și am oferit argumente în favoarea EV-ului.
Trece 15 mai și perioada de izolare și eu eram hotărât că trebuie să-mi cumpăr anul asta Hyunday Kona. Intru pe siteul lor de la Cluj, solicit un test drive și aștept… Trece o săptămână și nimic.
Ma hotărăsc și sun eu: “Bună ziua, mă numesc Cristi și vreau să-mi cumpăr un Kona de 64 kwh.” M-au invitat la reprezentanță și au fost foarte amabili. Le spun că practic am văzut tot ce se putea vedea pe net legat de aceasta mașină și ca aș vrea să fac și un test drive, să nu o cumpăr așa în orb.
Mi se spune ca nu au mașină de test drive în Cluj și că ar fi una în Timișoara și una în București, dar acelea sunt pentru presă (de fapt). Era totuși una ce urma să fie livrată și m-au lăsat sa mă urc în ea, mi-au arătat portbagajul (nu am eu nevoie de spațiu, dar mi-a picat fața când l-am văzut și de atunci am încercat să mă axez doar pe părțile bune ale mașinii).
“Dar unde vor încăpea bagajele mele pentru vacanta?”(soția)
Până la urmă mă hotărăsc că vreau să cumpăr mașina (după două ture de vreo 2 ore de discuții cu Paul Vădeanu) și după ce verific portofelul văd ca am suficienți bani pentru varianta Highway, iar pentru Luxury ar fi un efort financiar prea mare.
Deci: rabla – check, contul – check. Ce mi se pare interesant este că nici măcar nu au încercat să-mi bage prea tare pe gât varianta mai scumpă și mi-au spus că de 2 săptămâni se poate comanda și Highway, fără să am termen de livrare astronomic. Mă gândesc că a fost cerere mare pe acest model.
Pe repede înainte + 360 euro vopseaua metalizată și cursul valutar oficial BNR + 1%. Nu am înțeles ce e cu acel 1%, dar am zis că dacă am intrat în horă… Contractul a fost semnat în 18.06, rabla am dus-o la vreo 2 săptămâni, dosarul s-a aprobat repede și pe 17.08 mă sună ca a venit mașina și ca îmi trimit factura. 131.672 lei ramași după un avans de 6.000 lei dat în iunie. Cred că am verificat de 4 ori IBAN-ul. Mi s-a confirmat plata și în 18.08 am scos mașina.
“Nimic nu se compara cu mirosul de mașină nouă”
Azi am depus actele necesare pentru înmatricularea mașinii, primul loc liber e pe 23.10 la Cluj.
Concluzii după 1.350 km parcurși:
- E total diferită față de o mașina cu benzină/motorină. Senzația la volan e ca plutești.
- Cuplul instant da senzația de putere e enormă.
- Bateria m-a ținut 480 km la o încărcare cu 29 km ramași, iar stații de încărcare sunt.
- Nu vreau să mai trec la vechea mașină.
- Portbagajul totuși e cam mic și nu este roata de rezerva (știu ca ev-urile nu au).
- Abia aștept roadtrip-uri cât mai lungi.
Felicitari, sa va bucurati de ea si sa va poarte sute de mii de kilometri fara evenimente.
Am o poveste aproape asemanatoare cu a dumneavoastra, numai ca eu “m-am razgandit” de la a mai cumpara un Ioniq (sotia: e prea lunga!!! si nu duce mult!!!), asa am ajuns sa cumpar o Kona Luxury de care sunt extrem de multumit in ceea ce priveste autonomia, infotainment-ul si functiile de siguranta. Am si cateva mici nemultumiri comparand cu o alta masina, dar una peste alta sunt multumit cu ce si cat poate Kona.
Am comandat o la inceputul lui iulie si in 2 saptamani am avut o (probabil am fost norocos si m am nimerit cu un lot livrat in acea perioada).
Si de dragul autonomiei am facut intr o luna jumate cca 4000km (urban si extra cateva drumuri), ajungand in oras sa imi indice un range chiar si de 530km.
Partea “dragutza” cu incarcatul in Constanta – singura statie Quick Charge (DC) gratuita din Constanta este mai tot timpul “acaparata” de. electro-taximetristi, unii din ei incarcand chiar si de 2-3 ori pe zi si am observat si un gen de “asociere” cand incarca cum s ar spune in grupuri – tin statia unul pentru altul – se poate vedea pe check in ul din plugshare.
Macar de si ar fi cumparat si ei o Kona… poate ar fi incarcat mai rar. Eu ma duc o data la o saptamana sau doua si de cele mai multe ori nu gasesc liber la aceasta statie – dar acesta este un cu totul alt subiect.
Oricum, incarcand chiar si la statiile cu plata tot sunt multumit – un drum Constanta-Bucuresti si retur m-a costat cca 75RON.
Deci de cand am descoperit “electricitatea” foarte rar am mai condus “fosila” (desi o masina foarte buna, dar cam flamanda) si am descoperit placerea de a conduce doar de dragul de a “face kilometri”, nu doar de stricta necesitate.
…si sper sa avem si noi secolul acesta acces la Bluelink, nu numai tarile cu pedigree… ar fi frumos. Nu stiu de cine tine ca acest lucru sa se realizeze , dar sper sa putem controla si noi masina de pe telefon pe meleagurile noastre mioritice.. ca doar la internet avem viteza cum s ar spune!
Mulțumim pentru interesanta relatare și confirmarea că nu suntem singurii care savurăm condusul electric de dragul alunecării neîntrerupte de schimbări de viteze.
Legat de electro-transportatorii de persoane, încercăm sa gândim pozitiv:
1. Sunt cei ce parcurg cel mai mare număr de kilometri în oraș, este preferabil să-i facă electric decât cu o „fosilă”
2. In baza numărului mare de clienți sunt cei ce pot dezvălui bucuria călătoriilor electrice celui mai mare număr de persoane fără experiență în domeniu
3. Eliminarea schimburilor de ulei și filtre, contribuie la diminuarea poluării secindare.
4. Reducerea consumului de plăcute de frână (datorită frânării regenerative), elimină cantități substanțiale de praf de plăcuțe din aer
5. Prin numărul foarte mare de km parcurși și fiabilitatea remarcabilă a mașinilor electrice, se va duce repede vestea costurilor mici de întreținere.
Un singur lucru mai lipsește… o stație proprie de încărcare, care ar putea fi rezolvată foarte simplu odată cu autorizația de funcționare. Exemplu: în Reșița prin hotărâre a Consiliului Local toți taximetriștii trebuie să treacă la mașini electrice și Primăria a instalat stații publice gratuite.