Gânduri electromobilistice pline de recunoștință

Începând cu primul lock down din primăvara anului 2020, viața de zi cu zi s-a schimbat radical, de la școală și serviciu până la destinațiile preferate pentru vacanță.

Privind prin perspectiva celor aproape doi ani de pandemie și a schimbărilor majore a modului cum muncim și călătorim, este imposibil să nu recunoaștem că mobilitatea electrică a proliferat în aceste vremuri de restriște peste ceea ce ne imaginam posibil în urmă cu doar doi ani.

Transformări în Europa

Cu un program ecologic ambițios, Europa a înregistrat o creștere fără precedent a înmatriculărilor de vehicule electrice. Exemplul Norvegiei demonstrează că atunci când există o limită clară pentru vânzarea mașinilor echipate cu motoare termice (2025), publicul alege tranziția spre mobilitatea electrică în avans, achizițiile pe piața norvegiană fiind în prezent în proporție de 90% dedicate modelelor electrice.

Electro-scepticii continuă să atragă atenția că Norvegia reprezintă o piață foarte mică și nu este împiedicată în stabilirea măsurilor drastice ce duc la electrificare de interesele unei industrii auto puternice. În plus, moralitatea subvenționării transformării treptate a parcului auto, cu bani proveniți din vânzarea de petrol extras din Marea Nordului, rămâne o discuție aprinsă.

Exemplele scandinave continuă cu Suedia, care pare să găsească un echilibru bun între strategiile de reducere a emisiilor de CO₂ și producția de vehicule electrice, dar mai ales cea de acumulatori necesari acestora.

Dacă 2020 a fost doar începutul, 2021 a concretizat două tendințe foarte clare pe cele mai mari piețe auto europene. Scăderea vânzărilor de automobile echipate cu motoare termice, în paralel cu creșterea celor electrice, a dus la o creștere procentuală fără precedent a proporției de automobile electrice în înmatriculările noi și la formarea treptată a unei piețe second hand.

Știrile pe această temă nu au contenit tot anul, marcând momentul când electricele (BEV+PHEV) au depășit înmatriculările Diesel în Germania, sau când Tesla Model 3 a devenit cel mai bine vândut model în Europa, depășind venerabilul VW Golf. Pentru cei interesați de cauzele acestei tranziții pe piața europeană, recomand un fragment dintr-un recent discurs ținut de Herbert Diess, CEO VW, a cărui insistență de a utiliza Tesla ca exemplu pozitiv în fața managementul concernului german, îi amenință tot mai puternic poziția din vârful piramidei, condiționată în prezent de „schimbarea stilului de management„.

Evoluție în China

Evoluția firească spre electrificarea transportului în China, o țară fără resurse de hidrocarburi, a incept cu mai bine de două decenii în urmă. Intenția de a reduce subvențiile acordate pentru producția și achiziția modelelor electrice, începând cu vara anului 2019, a fost răsturnată de criza indusă de pandemie și susținerea prin programe guvernamentale continuă în prezent.

Cu o piață internă în creștere rapidă, pe care doar doi producători străini, Tesla și VW, și-au croit un loc în top 20 al înmatriculărilor, China este pe cale de a începe exportul de autovehicule electrice. Dominația pe piața materiilor prime, a componentelor necesare producției de vehicule electrice și mai ales cea de acumulatori, a generat o reacție întârziată în Europa și mai nou în SUA. Chiar dacă ofensiva chineză în Europa, via Norvegia, nu pare a fi încă o amenințare pentru producătorii locali, să amintim că mai multe modele, totalizând peste 120.000 exemplare în primele 10 luni din 2021, vândute în prezent sunt asamblate în China:

• Tesla Model 3 și Y
• BMW iX3
• Polestar 2
• MG ZS
• Dacia Spring

Când analizăm cifrele de înmatriculări pentru autobuze și alte vehicule utilitare electrice, vom constata ca modele BYD și Maxxus, domină livrările globale.

Revoluție în SUA?

Dacă ar fi să dăm crezare propagandei oficiale și privind eforturile președintelui Biden de a promova vehicule electrice propuse de Ford (F150 Lightning) și GM (noul Hummer electric) ai zice la prima vedere că piața americană se află pe muchia unei revoluții electrice.

Legi majore pentru modernizarea infrastructurii, aprobate și în curs de aprobare, prevăd pe lângă clasicele proiecte de întreținere a rețelei de autostrăzi, drumuri și poduri, extinderea și modernizarea transportului feroviar, dar și fonduri pentru un parteneriat public-privat pentru extinderea rețelelor de încărcare si subvenții mai generoase pentru achiziția automobilelor electrice produse în SUA.

Realitatea prezentată de cifrele seci ale statisticilor (2.5% în prima jumătate a anului 2021) este însă cu totul alta și cu excepția unor state avansate pe calea mobilității electrice și a livrărilor susținute de Tesla, procentul de modele electrice noi înmatriculate este foarte redus comparativ cu Europa (17.3%) sau China (13.7%).

Adevărata revoluție electrică americană se derulează în domeniul finanțelor, unde capitalul de risc disponibil a propulsat Tesla în vârful ierarhiei valorilor pe bursă în domeniul auto. Firmele chineze NIO și Xpeng au folosit cu abilitate apetitul investitorilor pentru câștiguri la fel de mari și au fost urmate de un lung șir de startup-uri dedicate proiectării și producției de vehicule electrice: Nikola, Lordstown, Fisker, Canoo și din nou Faraday Future.

Încetinit de fraude (Nikola și Lordstown) fluxul investițiilor și-a reluat ritmul susținut în această toamnă, cu noile cotări la bursă pentru Lucid Motors și Rivian. Chiar și micuțul Sono Motors, originar din München, care se chinuie de mai bine de patru ani să lanseze un model electric echipat cu panouri solare, a găsit mai mult de 1.5 miliarde USD disponibile pe bursă, care au salvat (deocamdată) firma de la faliment.

Evoluția mobilității electrice în România

Imagini reproduse cu acordul autorului Mihail Oprescu

În primăvara anului 2019, după o lucrare de laborator în care studenții de la secția de Autovehicule Rutiere au făcut cunoștință cu Hyundai Ioniq și Tesla Model 3, le-am mărturisit că sunt într-un fel, foarte pozitiv și constructiv, invidios pentru oportunitățile lor de a participa din plin la marea tranziție din domeniul transportului rutier.

De la înlocuirea treptată a trăsurilor cu cai și prima bătălie pentru supremație între motoarele electrice și cele cu ardere internă la începutul secolului trecut, progresul a fost pas cu pas, marile transformări așteptând momentul potrivit când tehnologia acumulatorilor a evoluat (aproape suficient) pentru a deveni compatibilă cu nevoile automobiliștilor.

Cu ajutorul subvențiilor foarte generoase, înmatriculările de automobile 100% electrice s-au dublat în fiecare an începând din 2017 și sunt pe cale să realizeze aceeași performanță anul acesta, cu o contribuție majoră din partea a două modele: Spring și Model 3.

Contextul internațional al lansării unor modele tot mai mari, mai grele și mai scumpe este ușor de înțeles prin dorința firmelor auto de realiza profit maxim cu fiecare vânzare. Dar este această cale și cea mai potrivită pentru viitoarele generații, amenințate de schimbările climatice catastrofale în curs de derulare sub privirile noastre?

Așa cum mărturisea de curând un coleg din echipa proiectului Electromobilitate:

… văd în zona de electromobilitate, cu excepția categoriei Dacia Spring, mai degrabă aplecare spre opulență, exces de mărime și confort și în general lipsa de 3E (eficiență, eficacitate și economicitate), chestii în care eu nu mă regăsesc.

Sunt multe de spus, dar nu știu pe câți i-ar interesa.

Radu, Renault ZOE, Ploiești

Ce părere aveți? Cum priviți actuala evoluție a mobilității electrice în țară și pe plan global?