În memoria bunicii – 10.000 km în 80 zile cu Opel Corsa e

Scriu acest articol în continuarea celui de debut, deoarece consider că, odată ajuns la această bornă kilometrică, m-am acomodat cu toate funcțiile mașinii și pot să descriu mult mai clar ceea ce înseamnă să conduci o mașină electrică, zilnic, pe trasee cuprinse între 1 km și 650 km.

Distanța a fost parcursă într-un timp record pentru mine, adică în 80 de zile. Pentru a nu prelungi inutil narațiunea, voi aborda experiența din mai multe perspective, separat:

   1. Costuri reduse

1. Consumul mediu, conform calculatorului de bord, este de 17,5 kWh/100 km. Dacă ar fi să mă raportez la acest consum ca și cum mașina ar fi fost încărcată exclusiv de acasă, ar rezulta un consum de 1750 kWh, adică 1172 lei ( 0,67 lei / kwh) – excluzând pierderile.
2. Firește, contorul general indică un consum de 1600 kWh în această perioadă, incluzând toți consumatorii casnici. De unde rezultă că cel cu încărcarea mașinii este de 1000 kWh / 667 lei (incluzând pierderile care sunt între 10-20% la încărcarea pe 8A sau 1800W).
3. Dar mașina a fost încărcată gratuit de 15 ori la Kaufland. Aproximând 32 kwh de fiecare dată, adică vreo 70 %, resultă 480 kWh. Am avut nevoie neapărată de vreo 8 încărcări (adică vreo 500 lei la stații rapide). De asemenea, am încărcat pe bani cam 120 kWh, dar voi neutraliza costul deoarece am încărcat cam 250 kWh la părinți. Rezultă că am mai băgat 850 kWh din aceste surse.
4. Prima revizie a fost 97 lei.
5. Preț plătit pentru curent + revizie = 667 + 97 = 764 lei

*În balanță, cu Renault Clio 1.2 (2016) 75 CP, cu un consum de 7 litri de benzină /100 km, aș fi consumat 700 litri, adică 5880 lei ( 8,40 lei / litru  preț mediu benzină MOL Premium în această perioadă) + un schimb de ulei la mecanic de garaj (300 lei) = 6280 lei

 2. Time is money

Am fost nevoit să mă opresc, efectiv, din mers, în acești 10.000 km, vreo 5 ore, dintre care vreo 3 în drumul către mare. Am mai făcut ocoale spre stații însumând vreo 3 ore. Deci, am pierdut 8 ore… Dar cu Clio ar fi trebuit să alimentez de vreo 20 de ori. Stația nu e în drumul meu, acolo e coadă, pompa e defectă sau bagă încet, POS-ul nu merge. 20 minute X 20 plinuri = 7 ore. Așadar, „am pierdut” o oră din viață în comparație cu alimentarea la pompă… O oră în care m-am plimbat, am citit, am povestit, am navigat pe internet.

3. Ergonomie și comfort

Scaunele sunt foarte comode, volanul încălzit și căldura în scaune au fost folosite chiar și acum, pe sfârșit de lună mai. Căldura e instantă, la fel și aerul rece, indiferent de temperatura exterioară. Locul din spate e suficient pentru 3 persoane obișnuite. Totuși, persoanele peste 1,80 vor atinge plafonul. Există greierași la oglinda din dreapta, care se aud destul de tare și, personal, mă deranjează uneori când circul fără muzică.

Îmi place că nu se murdăresc pragurile pe interior, lucru care mă exasperează la Clio.

Luminozitatea din bord o ia razna când dă de umbră.

Sistemul multimedia e rapid, nu a dat eroare vreodată. În schimb, Android Auto pe cablu se întrerupe uneori din cauză că se mișcă mufa în telefon. Aș fi dorit un control fizic, tactil, mai facil pentru unele comenzi, cum ar fi schimbarea postului de radio de pe volan fără să intri în meniu, sau fantele de aer pentru ventilație.

Farurile cu halogen sunt foarte bine optimizate… nu am avut Full Led Matrix vreodată, deci nu am termen de comparație. Totuși, mă liniștește să știu că un bec costă 15 lei, nu 500 lei și că se poate înlocui pe traseu.

Camera de marșarier compune o imagine de sus foarte folositoare, dar de slabă calitate. Eventualele erori sau avertizări dispar mult prea repede de pe ecran.

 4. Manevrabilitate și sisteme de siguranță

Mașina nu pare că se chinuie să accelereze, nici chiar atunci când e încărcată la maxim. Stă bine pe drum, chiar și pe viraje strânse. Frânează regenerativ chiar prea bine pentru unele situații. Frânele sunt puternice, însă mașina e grea și nu trebuie amânată frânarea până în ultimul moment.

Modul sport e pentru situații speciale. Nu circul constant pe el deoarece e foarte brutal și mașina pierde aderență pe puntea față foarte ușor. Chiar cred că mai sus de 136 CP, cât are Corsa e, o mașină electrică trebuie să aibă neapărat tracțiune pe spate sau integrală. Fenomenul de torque steering e periculos la această mașină și aproape că m-a făcut să pierd controlul pe asfalt uscat când am intrat brusc în depășiri. ESP-ul lucră din greu dar e depășit de acest fenomen de accelerație dezechilibrată pe roți.

Avertizarea de coliziune mi-a aparut de câteva ori la pietoni și mașini, fie staționate, fie oprite. O singură dată mi s-a părut că a apăsat frâna înainte să o fac eu.

Menținerea benzii e prietenoasă și se dezactivează simplu de la buton, dar aș fi preferat să avertizeze sonor mai mult timp, în cazul în care se adoarme la volan.

Vizibilitatea e bună și dimensiunile mașinii sunt ușor de aproximat.

5. Nu e totul roz (portocaliu)

Mașina mea are un încărcător de 8A, adică încarcă cu 1800 W pe oră. Acest lucru menajează priza și mă simt încrezător să cuplez încărcătorul la orice instalație electrică. Totuși, am avut momente în care nu am putut folosi mașina și a trebuit să mă deplasez cu benzinara pentru că știam că mașina nu va avea suficientă încărcare pentru a doua zi dacă o scot din priză.

Am avut zilele trecute o pană de curent și mașina nu a reînceput încărcarea după ce a revenit tensiunea normală. Acest lucru m-a determinat să plec la navetă cu bateria de jumătate și să ajung acasă cu 7% dar și să fiu nevoit să încarc la o stație rapidă (cu plată) pentru că nu mai puteam să recuperez doar cu încărcarea casnică. Pentru resetare nu e de ajuns să deblochez și să blochez mașina din telecomandă, ci a trebuie să reconectez fizic încărcătorul.

Mașina e foarte joasă și, ca urmare, am atins-o când am trecut de-a curmezișul peste un podeț arcuit de beton. La bara din spate și față e ok, e chiar mai ridicată decât Clio, dar am învățat să nu mai încalec borduri sau protuberanțe.

Chederul de la ușile din stânga/dreapta spate freacă ușa și mi-a dat jos vopseaua. Cred că am deschis ușile acelea de maxim 100 de ori. Același lucru l-am observat și la masina lui Dan (Corsa, București), doar că mai puțin pronunțat. O să sesizez la următoarea intrare în service. Haionul trebuie trântit ca să se închidă complet… poate se mai lasă.

Nu pot limita încărcarea la un prag superior și nici nu pot amâna începerea încărcării decât din aplicație (pe care nu o am). Am pățit să nu am semnal la telefon și să nu pot să pornesc sesiunea de încărcare și să fiu nevoit să fac hotspot cu alt telefon din altă rețea. Neplăcut și nepotrivit pentru foarte mulți utilizatori depășiți de tehnica informatică.

Concluzie. Merită să ai o mașină electrică?

Dacă un dealer mi-ar fi prezentat aceste date aș fi cumpărat una de mult mai mult timp. Cred că ar putea să ofere discount-uri serioase celor care le fac treaba de promovare, adică nouă celor ce postăm date statistice, informații tehnice, articole și opinii. Fără astfel de date clare, nu mi-aș fi cumpărat prea curând o mașină electrică.

În ritmul în care circul acum, bateria va ieși din garanție în 4-5 ani la 160.000 km. Dacă la 160.000 km bateria se va strica, eu voi fi economisit deja 16.000 E din combustibil. Mașina m-a costat 19.000 E cu garanție extinsă. Nu spun că e potrivită pentru toți românii sau că toți și-o permit fără rate, dar e o variantă de luat în calcul.

Paradoxal, sunt atât de sărac că nu îmi mai permit mașina cu motor cu combustie internă. Soția, care conduce mașina pe 50% din distanță, a citit articolu și mi-a spus: Următoarea mașină trebuie să fie tot electrică! La aceasta adaug și faptul că e mult mai sigură pe ea când conduce Corsa.

Da, pentru mine, mașina electrică merită. Dacă nu aș avea nevoie, ocazional, de a doua mașină, Opel Corsa e ar fi singura mașină a familiei. Curentul se va scumpi, dar se va scumpi și benzina. Sper, totuși, să nu se pună limite de consum și rații ca pe vremea răposatului. Nu știu cum va fi, dar acum merită. Libertatea de mișcare m-a animat întotdeauna…. la prețul actual al benzinei nu mi-aș permite să fiu spontan, să călătoresc 300 km doar pentru a sta două ore de povești cu bunica, după ce am stat 8-10 ore la muncă. Și că tot am pomenit de bunica, ultima noastră întalnire a fost tocmai una cum am spus mai sus: am mers vinerea trecută la ea și sâmbătă a murit. Dumnezeu să o odihnească!

P.S. : Pregătesc un articol în care îmi exprim îngrijorarea în legătură cu diverse aspecte ce țin de mașina electrică. Și nu, nu e vorba de poluarea degajată prin producția de baterii sau autonomia redusă.