by La finalul lunii martie, fix la un an de când am făcut primul drum în Turcia, la Istanbul, am zis să mai
încercăm o dată gustul curentului turcesc, mult mai ieftin decât cel românesc și să ne aventurăm cu
conserva electrică mai departe înspre partea asiatică, la Bursa.
Călătoriile cu „tigaia/conserva/electrocasnica/gunoiul” și alte epitete care sunt atribuite mașinilor
electrice nu mai sunt demult un subiect de grijă că nu sunt stații de încărcare sau că pot fi ocupate și
se pierde timp. Așa cum se va vedea mai jos, timpul a fost pierdut cu pauzele de mâncare, cu odihna
din cauza unui drum extrem de obositor și cu trecerea frontierei, nu cu încărcările.
Călătoria spre Bursa
Am plecat la ora 2 dimineața din Târgoviște cu bateria încărcată la 96%, având o autonomie de 499
km.
Prima oprire pentru încărcare am făcut-o la Veliko Târnovo, unde am ajuns cu 44% baterie și cu 217
km autonomie, după ce am parcurs 267 km. Drumul trebuia teoretic să dureze puțin peste 4 ore, dar
fiind noapte și ploaie torențială, am făcut până la urmă 5 ore și jumătate.
La Veliko Târnovo am încărcat la stația Fines de la McDonalds 26 kWh, cu un cost de 10 euro, de la
44% la 79%, în 40 de min. Deși stația este de putere mare, datorită frigului, media de încărcare a fost
extrem de redusă, de 35 kWh.
Următoarea oprire, după alte 5 ore de mers, dintre care 2 petrecute la vamă, a fost la Edirne. Am
ajuns cu 31% baterie și 151 km autonomie, după ce am parcurs 235 km. Am încărcat la Tesla 35 kWh
cu un cost de 414 lire turcești (aprox. 41 lei), de la 31% la 80% în 43 min, fix cât a durat să mâncăm
ceva pentru prânz.
Pentru că ploaia continuă a făcut drumul extrem de obositor, am mai oprit 25 minute pe centura
Istanbul la o stație Trugo, unde am mai încărcat 35 kWh, până la 78%, cu un cost de 543 lire
(aproximativ 55 de lei). De remarcat că la stația Trugo mașina a încărcat mult mai repede ca la Tesla
Edirne, pentru aceeași cantitate de energie.
Am ajuns la Bursa după un drum extrem de obositor, cu ploaie torențială peste 75% din drum, după
15 ore de condus și 900 km parcurși.
Am încărcat în total 96 kWh în 2,5 ore iar costul a fost de 150 lei. Consumul mediu pentru cei 900 km
a fost de 15 kWh/100 km, în condiții de temperatură exterioară de 9 grade.
Călătoria spre casă
La întoarcere am avut același noroc de ploaie continuă și torențială până aproape de intrarea în
România.
Am avut 5 opriri pentru încărcare, astfel:
Tesla Gemlik, unde am încărcat 42 kWh în 50 min, cu un cost de 488 lire (aprox. 48 lei);
Zes Istanbul, unde am încărcat 18 kWh în 15 min, cu un cost de 297 lire (aprox. 30 lei);
Wat Edirne, unde am încărcat 36 kWh în 40 min, cu un cost de 466 lire (aprox. 46 lei);
Fines Trakia, unde am încărcat 11 kWh în 13 min, cu un cost de 4 euro;
Fines Veliko Târnovo, unde am încărcat 43 kWh în 50 min, cu un cost de 17 euro.
Pentru drumul de întoarcere am încărcat în total 150 kWh în aproape 3 ore, iar costul a fost de 230
lei. Consumul mediu a fost de 14,9 kWh/100 km.
Concluzii
Pentru drumul dus-întors de 1825 km am încărcat 250 kWh, cu un cost de 380 lei. Durata
încărcărilor a fost de 5,5 ore.
„Unii” vor spune că 5+ ore din viața lor pierdute pentru încărcări pur și simplu nu merită. Personal, nu
cred că aceste ore au fost pierdere de timp. Chiar dacă având doar 900 km pe sens, drumul a fost extrem de solicitant: ploaie torențială continuă, circulație haotică pe autostrăzile din Turcia, ore pierdute la vamă, drumuri cu gropi în Bulgaria.
Din cauza oboselii, erau momente când pur și simplu mi se închideau ochii de somn și nu mai vedeam drumul. A nu te opri în astfel de condiții, mai ales când sunt și pasageri în mașină, cred că este o dovadă de iresponsabilitate.
Am făcut 30 de ore dus-întors, în loc de 25 ore cât consideră Google Maps, dar am ajuns în siguranță acasă, ceea ce e cel mai important, nu cele 5 ore petrecute prin parcări pentru odihnă, necesități sau pentru încărcări.
În ceea ce privește infrastructura, atât în România, în Bulgaria dar și în Turcia există o mulțime de
stații de încărcare.
Folosirea aplicațiilor turcești este un pic tricky. Există aplicații precum Zes, care nu solicită număr de
telefon turcesc pentru trimiterea sms-ului de validare a contului. În schimb, în aplicații precum
EnYakit, Trugo și Wat, pe care le-am folosit, nu se poate crea cont decât dacă se folosește un număr
turcesc pentru primirea sms-ului de validare a contului.
Ce am făcut eu: am trimis din timp e-mail la suportul acestor aplicații și am rugat să mă ajute. Astfel, am primit codurile de validare a conturilor pe e-mail, nu pe numărul de telefon. Am încărcat astfel la Zes, Trugo și Wat fără niciun fel de problemă.
Așadar, nicăieri unde am încărcat nu a trebuit să aștept, peste tot se găsesc stații ultra-rapide. Din
acest punct de vedere, singurul ”păcat” pe care i-l găsesc Konei este puterea de încărcare.
La drum lung, cei 77 kWh viteză de încărcare sunt insuficienți pentru un timp de așteptare mediu de 30 min. La Kona timpul mediu este pentru o încărcare 20%-80% este undeva la 40-50 min, depinzând și
de temperatura exterioară.
Pe timp de vară, timpii mai buni cu 7-10 minute. Cu toate acestea, sunt atât de multe elemente pozitive la această mașină încât acest păcat poate fi extrem de ușor iertat.
