De curand consemnam declaratia vicepresedintelui Peugoet, Jean Phillippe Imparato, despre impactul procesului legislativ asupra evolutiei gamei de modele, a motorizarilor si electrificarii: “… pot anticipa o lume in care vom fi condusi de reglementarile legale, nu de clienti. Ca urmare va trebui sa adaptam oferta noastra noilor legi.”
Pe langa masurile luate de guvernul chinez, care au impins industria si cea mai mare piata auto din lume catre electrificare si legislatia europeana, care impune emisii de CO2 tot mai restrictive, aplicate prin amenzi usturatoare, legislatiile nationale vin sa sublinieze prioritatile guvernelor, raspunzatoare de sanatatea publica.
Concernele auto sunt conglomerate industriale ale caror conducatori isi mentin pozitiile, exceptional de bine platite, doar daca genereaza un flux generos de profit catre investitori niciodata satui. Ca urmare, deciziile strategice sunt intotdeauna luate pe criterii financiare de profitabilitate, chiar daca public se vorbeste despre etica si responsabilitate sociala. Grija pentru sanatatea publica nu este inscrisa in atributiile de servici ale unui CEO din industria auto, desi unele reclame vor sa ne faca sa credem acest lucru.
Cu miliarde investite in publicitate, marii producatori au convins publicul ca automobile masive, grele si cat mai inalte sunt forma ideala de a te deplasa din punctul A in B, SUV-ul fiind solutia la toate nevoile de transport individual.
Profitabilitatea SUV-urilor a depasit pe cea a tuturor categoriilor, cu exceptia modelelor sport, fiindca un autovehicul mai mare poate fi vandut mai scump, chiar daca productia si piesele nu costa mai mult.
S-a nascut astfel in industria auto un indicator cinic al profitabilitatii, denumit intern „pretul pe kilogram”, care a generat variante tot mai masive de SUV-uri, cu impact negativ asupra consumului de energie si de resurse, pentru acelasi scop.
Nu exista interviu in care cei ce decid destinele industriei auto sa nu sublinieze ca „publicul doreste SUV-uri”, dar aceasta dorinta a fost creata artificial. Cu 20 de ani in urma presa europeana ridiculiza tendinta pietii americane spre aceste „electrocasnice masive pe roti”, iar in China SUV-urile erau mai degraba o raritate in aglomeratiile urbane.
Molima americana s-a extins rapid, fiindca un vehicul mare si greu poate fi vandut cu profit mai bun pentru companie, fara nici cea mai mica consideratie pentru consumul specific mai mare, datorita aerodinamicii de „frigider”.
Cand protestele activistilor eco au inceput sa atinga interesele producatorilor si dealerilor, cele mai extreme exemple au umplut dintr-o data stirile cu imagini de SUV-uri arse in parcarile vanzatorilor. Contributia disproportionata la poluarea mediului a fost ascunsa. Neplacerile create in parcarile dimensionate pentru vehicule mai compacte au fost tolerate. Consumul suplimentar de energie si resurse pentru productie au fost ignorate. Toate acoperite de afirmatia, aparent convingatoare, ca „este dorinta publicului”.
Asociat cu fonduri substantiale investite in campania de denigrare a autovehiculelor electrice, promovarea SUV-urilor a prelungit somnul ratiunii si a creat monstrii de peste DOUA TONE in Europa si peste aceasta greutate in SUA, cu care de cele mai multe ori o singura persoana se deplaseaza prin oras sau alearga dupa visul vitezelor nelimitate de pe Autobahn.
Mai intai studiile expertilor, apoi articole tot mai numeroase au avertizat in repetate randuri ca intregul castig ecologic obtinut in ultimii zece ani prin fragila electrificare, care reprezinta inca mai putin de 3% din vanzarile de automobile noi la nivel mondial, sunt anihilate de numarul tot mai mare de SUV-uri masive vandute pe plan global.
Prognozele despre extinderea electrificarii sunt tot atat de variate si de influentate de interesele economice ale fiecarui sector industrial, pe cat sunt deciziile echipelor de conducere.
Cate o hibridizare sau chiar modele 100% electrice ici si colo au incercat sa mascheze lipsa de orice consideratie pentru problemele de mediu si implicit sanatatea publica, a celor ce decid destinele gamei de modele la marii producatori auto. Sa nu uitam insa ca doar profitul este recompensat de investitori, prin urmare comportamentul poate fi schimbat doar daca „alesii fiecarui popor” isi fac datoria si ghideaza industria prin legi.
Exact asa cum declara vicepresedintele Jean Phillippe Imparato in legatura cu gama de modele Peugeot “… pot anticipa o lume in care vom fi condusi de reglementarile legale …” in 14 decembrie legiutorii francezi au facut un prim pas si au marit penalizarile pentru vehicule cu emisii ridicate de CO2, cu promisiunea ca cele 50 milioane euro colectate din penalizarile majorate vor fi alocate pentru „asistarea industriei in tranzitia ecologica„.
Cand le vor urma si altii exemplul ?
My lifelong automotive career started with design and testing of ICEs, continued with service and sales, followed by 20 years of global seat design, requirements and knowledge management.
My recent passion for electric vehicles found its home at 24auto.ro and electromobilitate.
