by În 11 iunie 2021, mergând la Coramex Deva să mă interesez de Spring, am zărit-o lîngă reprezentanța Renault, așteptînd rândul la spălătorie, plină de praf.
Ce aș putea spune despre Dacia Spring la prima vedere?
Că e ceea ce m-am așteptat să fie, poate ceva mai mult de atât și chiar dă impresia unui mic SUV argintiu… Nu mă pricep la descrieri artistice.
A urmat un test static, doar m-am așezat pe scaunul șoferului și pe bancheta din spate. Pentru înălțimea mea mașina este cum nu se poate mai bună ca dimensiuni. Oricum, nu am avut mașini mari, ci doar două Oltcit-uri, o Nova și o Solenza, mașini de dimensiuni reduse, potrivite pentru mine.
Poziția la volan este foarte bună pentru mine, chiar dacă am uitat să-mi reglez scaunul, dar asta nu m-a incomodat. Voiam să-mi dau seama cît de înaltă e poziția și mai mult eram curios de interior. Mașina încă nu era înmatriculată pentru a putea ieși cu ea pe drum…
Pe bancheta din spate se stă relativ comod dar, cei cu înălțime mai mare de 165 centimetri vor avea unele mici neajunsuri, mai ales dacă scaunul din față este poziționat mult spre spate.
Poate ar trebui să scriu mai multe dar nu am talent la scris să fac metafore sau să ridic mașina în slăvi, au făcut-o alții pe diferite canale media sau internet. Ce pot să afirm este că mașina îmi place, o aștept și deja am făcut o serie de planificări de excursii prin România cu Dacia Spring.
E adevărat, autonomia estimată este de 230 kilometri WLTP, chiar dacă într-un clip video cineva a ajuns să parcurgă vreo 305 kilometri prin București, cu o autonomie rămasă de 10 kilometri.
Mașina se ridică la așteptările mele și poate chiar și la cei aproape trei mii de viitori posesori de Dacia Spring. Pentru mine va fi singura mașină, de navetă, de piață dar și de (sau mai ales) plimbări! E drept, cu multe opriri pentru încărcare dar mi-am asumat aceste condiții.
În episodul III urmează un scurt test de urcare spre Archia, o pantă cam de 7%!
