Sacrilegiu sau guerilla marketing? – test drive cu prototipul Obrist

Înainte de a intra în subiectul experienței condusului unui prototip, asamblat pe caroseria de Model 3 echipat cu motor termic, care la prima vedere este un sacrilegiu pentru fanii firmei californiene, să lămurim noțiunea de guerilla marketing.

Făra a intra in detalii, este suficient de știut că termenul se folosește pentru a caracteriza tactica utilizată de firmele sau persoanele care reușesc să surprindă publicul prin interacțiuni neconvenționale pentru a promova produsul sau serviciul oferit.

Din întâmplare, la revenirea din plimbarea în pas de melc cu covorul fermecat (BMW iX3) la IAA, am parcat lângă ceea ce părea să fie un Model 3, unul din foarte puținele prezente în complexul expozițional din München, unde Tesla nu a participat.

Originalul, produs de Tesla în California, fiind automobilul familiei de aproape trei ani, era firesc să îmi sară în ochi câteva discrete modificări, care trădau că exemplarul de față producea căldură în exces, care trebuia eliminată… ceea ce duce imediat cu gândul la un motor termic, ce risipește mai bine de 70% din energia stocată în combustibil sub formă de căldură în atmosferă.

Inlocuirea siglei Tesla cu cea a firmei austriece Obrist ne-a dat suficiente informații pentru a le identifica locația standului la IAA, unde am găsit parteneri foarte competenți de dialog atât pentru aspectele tehnice, Stefan Igertz, cât și marketing, Melyssa Briceno, care ne-a programat pe loc pentru un test drive. Cu promisiunea ca voi reveni cu detalii tehnice pentru cei interesați la finalul articolului, mai întâi câteva cuvinte despre experiența la volanul prototipului.

Test drive cu Obrist HyperHybrid

Din start trebuie să recunosc că în parcarea unde erau adunate toate modelele pentru test drive ne-a întâmpinat de departe cel mai competent însoțitor pe care l-am avut la această ediție IAA.

De ce este competența un subiect atât de important? Fiindcă tocmai într-un domeniu atât de nou cum este mobilitatea electrică, înțelegerea în detaliu a tehnologiei și capacitatea de a o explica în termeni pe înțelesul tuturor este esențială pentru a învinge prejudecățile și zgomotul răspândit de autoproclamații „experții” care debitează enormități pe toate căile posibile.

După experiențele anterioare în care întrebările noastre au primit răspunsuri de la „trebuie să întreb”, până la un sincer „nu știu, eu am ajuns aseară și nu am avut timp de training”, întâlnirea cu Dominic a fost ca o briză proaspătă și binevenită, după o călătorie într-un deșert lipsit de informații competente.

Tânărul student la o facultate elvețiană, unde se specializează în marketing, cu experiență motor-tehnică acumulată în lumea curselor, a făcut clar de la început că asamblarea ideilor și componentelor dezvoltate de Obrist (prin proiectele finanțate de guvernul austriac și german pentru cercetare fundamentală în domeniul transportului ecologic), în caroseria unui Model 3, a fost calea de a atrage atenția publicului și a firmelor interesate de cele peste 200 de patente ale firmei austriece.

La volan am regăsit poziția obișnuită cu care mă întâmpină de aproape 70.000 km TM 3, fără alte modificări vizibile, cu excepția informațiilor de pe ecranul central.

Porniți la drum cu tracțiune electrică 100% pe străzile cu limitare de viteză de 30 km/h din jurul complexului expozițional, nu am sesizat alte diferențe, cu excepția frânării regenerative, care este considerabil diminuată față de cea originală.

După o accelerare viguroasă la intrarea pe Autobahn, ecranul central a prins viață și numeroase diagrame despre motorul termic (turație și temperatură) și generator (curent și tensiune) au început să salte jucăuș în ritmul călătoriei noastre. La drept vorbind, zgomotul pneurilor și mai apoi cel al curentului de aer, frecându-se de caroserie la viteze mai mari, au acoperit pe cel al motorului cu doi cilindri, ascuns sub capota față în spațiul îndrăgitului frunk.

Părăsind autostrada pentru o călătorie prin localitățile din apropierea capitalei bavareze, alternând între 50 km/h în localități și 100 km/h în exterior, pornirea și oprirea motorului termic a devenit perceptibilă prin vibrațiile transmise caroseriei și resimțite în volan, o senzație pe care am uitat-o de mult și care nu îmi lipsește chiar de loc.

Dialogul cu Dominic a fost fascinant, fiindcă tânărul student lucrează în vacanțe în departamentul de marketing, dar cunoaște în detaliu tehnologia utilizată în prototipul Obrist, care în sine nu este nou în lumea auto. Exemple de hibrizi în serie, unde motorul termic este utilizat doar pentru antrenarea generatorului de curent sunt numeroase, începând cu firmele tradiționale (GM Volt, BMW i3 Rex) și până la startup-uri (Fisker/Karma). Problema vibrațiilor resimțite în prototipul Obrist ar putea fi rezolvată de viitorul model Mazda, unde un motor rotativ va prelua sarcina antrenării generatorului la bord. (Marian Nica sigur zâmbește larg, fiind un pasionat al motorului Wankel made by Mazda și proprietar al modelului 100% electric MX-30).

În concluzie, o experiență foarte interesantă, care a atras cu siguranță atenția publicului, fiindcă orice este legat de Tesla și Elon Musk, de la cifrele de înmatriculări globale, la rețeaua Super Charger, de la panourile solare la stocarea energiei, sau zboruri autonome cu echipaje civile, au darul să atragă atenția.

Ce se ascunde sub caroseria prototipului Obrist?

Sursa indicată mai sus conține detalii despre prototipul prezentat la IAA, ca purtător demonstrativ al unei tehnologii hibride în serie, gândită ca pas intermediar, până când producția acumulatorilor cu surse de energie regenerabilă va diminua amprenta de CO2 generată de procesul de fabricație.

Un alt aspect pe care încearcă să-l adreseze conceptul hibridului în serie, foarte cunoscut electromobiliștilor, este durata până când densitatea rețelelor de încărcare din toată lumea va permite tranziția la tehnologia 100% electrică.

Privit deocamdată ca un pas intermediar, alimentat cu benzina în timpul test drive-ului nostru, HyperHybrid-ul firmei Obrist (se pare că austriecii nu au împrumutat doar caroseria de la Tesla ci și hiperbolele „Eloniene”) merge un pas mai departe și propune alimentarea motorului termic cu metanol, produs „prin combinarea hidrogenului verde obținut din energie fotovoltaică cu CO2 din atmosfera” un proces chimic pe care rugăm pe cei pricepuți în domeniu să-l comenteze mai jos.

Probabil singura întrebare la care răspunsul lui Stefan Igerz nu m-a convins, a fost cea legată de randamentul întregului lanț de transformare a energiei, de la procesul fotovoltaic la purtătorii de energie (hidrogen și metanol) și în final în cea mecanică, necesară antrenării roților.

Dacă privim la experiența altora, GM a încetat producția pentru Volt (Ampera în Europa), BMW este pe cale să facă același lucru pentru i3 (inclusiv Rex), iar Karma și Fisker au prezentat concepte 100% electrice în locul hibrizilor. In schimb Mazda merge pe cale inversă și după lansarea unui model cu acumulator mic, promite să extindă autonomia cu ajutorul unui motor rotativ.

Ca în orice perioadă de transformări tehnologice majore, soluții concurente se luptă pentru atenția celor ce le pot industrializa și în continuare pentru buzunarele clienților. Ar putea HyperHybrid-ul Obrist să ofere o variantă de tranziție necesară pasului uriaș între parcul auto global actual, bazat pe combustibili fosili, și viitorul 100% electric?

Următorii cinci ani ne vor spune dacă Obrist a găsit o nișă și oportunitatea bună de afaceri pe care echipa de marketing a reușit să o promoveze într-un pachet atractiv și inconfundabil cu ajutorul fenomenului Model 3.