by 
După ce în primul episod am parcurs (în două zile) traseul prin Bulgaria și Grecia, ajungând în cel mai sudic punct al excursiei, la Igoumenitsa, drumul meu a virat spre nord, urmând cât mai aproape litoralul Mării Ionice, care devine ceva mai sus Marea Adriatică.
A treia zi
Ziua a început cu o frumoasă priveliște asupra portului din Igoumenitsa, cu ferryboat-uri venind și plecând de zor. Cum chiar lângă cazare era o stație de încărcare la un supermarket, am făcut ceva cumpărături cât s-a încărcat (lent, pe AC) mașina.
A urmat trecerea în Albania, unde am urmărit un traseu prin parcuri naturale, pe lângă lacuri și rezervații, fie litorale, fie montane (dar aproape de mare).
Primul și cel mai interesant a fost Parcul Butrint, cu al său mini ferryboat tras de un cablu, lângă Ksamil. Cum vremea a ținut cu mine și am avut soare, am profitat și am lungit puțin traseul pe niște drumuri secundare, traversând aproape toată Albania în aceaastă zi.
Pentru încărcare am ales un popas înainte de Tirana, într-o benzinărie foarte mare și modernă, care avea și restaurant și stații puternice de încărcare (200 kW). Cum în Albania sunt foarte multe mașini din China (variate ca mărimi, forme și tipuri de propulsie), stația de încărcare avea și porturi pentru standardul chinezesc.
M-am delectat cu traversarea capitalei Tirana, care s-a schimbat foarte mult în bine și frumos în cei 15 ani de la precedenta mea vizită pe acolo.
Ziua s-a încheiat la Shkodër, la o pensiune cu vedere faină asupra râului și orașuilui. Rezumatul în cifre a arătat 441 km parcurși, cu viteza medie de 48km/h.
A patra zi
După o noapte liniștită la pensiunea izolată în vârful unui deal, am pornit mai departe. Imediat la ieșire din oraș am încărcat mașina la o stație într-o parcare pustie, în mijlocul câmpului, dar bine întreținută, lângă care erau și 2 pompe de benzină + motorină (funcționale).
Am cheltuit ultimii bani aflați în contul făcut la rețeaua locală iCharge și am terminat cu legăturile cu Albania, fiind aproape de granița cu Muntenegru.
Vremea în Muntenegru nu a fost prea prietenoasă, pentru că la nici jumătate de oră de la intrare în țară a început să plouă și așa am mers toată ziua până spre seară. Totuși, deși nu vedeam mare lucru din partea muntoasă, plafonul de nori fiind foarte jos, m-am ținut de traseul planificat, măcar pentru plăcerea condusului pe drumuri virajate.
Nici încărcarea nu a fost mai plăcută, stația aleasă fiind de 22 kW AC, așa că am încărcat până la 50% și am pornit spre locuri cu mai puțină ploaie.
După un ocol complet al Golfului Kotor, m-am îndreptat către Croația, unde vremea se anunța ceva mai bună. Următoarea încărcare planificată era la stația gratuită (!) de la aeroportul Dubrovnik – ploaia se oprise și au ieșit două poze foarte interesante cu lumina de la apusul înnorat.
Cum deja se înserase când am plecat, am ținut traseul fără a mai face vreo pauză, până la cazarea de lângă Makarska, la Baška Voda.
Finalul zilei a patra a adus 375km, cu media de viteză de 46km/h.
Pentru cei pasionați de tehnologia camerelor video – am avut mereu montată în mașină, prinsă de tetiera scaunului din dreapta, o cameră de supraveghere pe care am folosit-o pentru a le arăta celor interesați imagini ”în direct” de pe drum (aveau instalată aplicația și le dădusem permisiuni de acces).
Camera are o cartelă GSM cu serviciu de roaming și am folosit-o și pentru comunicare audio. În altă ordine de idei, iată cum arată ecranul navigației mașinii după câteva zile de folosire intensă – o colecție interesantă de urme ”digitale”!
Urmează episodul al treilea, cu finalul și întoarcerea acasă, după acest tur rapid al Balcanilor.
Cristi XTI
