În partea întâi vă povesteam experiența în lung până unde agăți harta în cui, adică de la București până la Gura Humorului. Altfel, în Bucovina ficatul n-a avut chiar mult de suferit… dar trebuie să recunosc că delicii precum afinată, cornată și tot felul de bucate traditionale moldovenești, făcute ca la carte, te îmbie la multe dintre locațiile de care vă spuneam că le-am vizitat. Vă recomand!

Pe de-alta parte tot la partea întâi am primit cateva comentarii zglobii relativ la ICE versus EV. Cumva ICE-urile ar acumula consumuri/costuri similare sau cel puțin așa mi s-a atras atenția. Trol sau nu, lucrurile stau foarte simplu: putem face oricând un test head to head. Dar, mă tem că ICE-ul va pierde detașat chiar și la un astfel de cherry pick de condiții vitrege pentru EV-uri. Mă rog, poate se oferă vreunul dintre voi drept “miel de sacrificiu” pentru realizarea comparatiei… Azi în schimb, o să vă ofer un alt exemplu pe care să-l disecați. Este compus în principal din București – Straja și retur pe care l-am realizat în Februarie anul acesta.

Deci, să-i dăm drumul!

La Straja – Partea a II-a

De data asta drumul a fost la propriu “mă dusei să trec la Olt… cu a mea mândră cu tot” – și la dus și la întors am trecut Oltul prin Râmnicu Vâlcea însoțit de consoartă și multe bagaje, inclusiv echipamentul de ski. Chiar daca excursia a fost dedicată exclusiv sportului, pot spune că o bună parte din cabanele de la Straja sunt dotate cu o palincă mortală.

Drumul până acolo a fost unul mult mai solicitant pentru XC40 Recharge decât cel precedent. Atât datorită porțiunilor asociate cu Dealul Negru și Defileul Jiului, cât și condițiilor atmosferice cu vânt puternic și grade cu minus.

La dus, traseul a fost București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Horezu – Targu Jiu – Straja. Știu! Se putea scurta, dar drumul dus a fost ca și-n cazul precedent unul explorativ din privința fast-chargerlor. Temperaturile din timpul condusului au oscilat între -6 C și -2 C, unde spre Pitești termometrul din bord coborâse deja la -5 C. Clima tot pe modul auto la 23 C a fost configurată, iar media de viteza a fost de 71 km/h.

Media de viteză obținută a fost realizată mergând atât pe autostradă și văi până la Straja, cât și din mersul urban prin Târgu Jiu. Mai exact, în timp ce pe autostrada am mers la 125 – 130 km, pe văi am încercat să îmi folosesc cât de mult se poate inerția, fără a afecta viteza normală de mers (80 – 90 km/h). Astfel, am reușit să scot un consum destul de mic având în vedere condițiile – doar 23.6 kWh/100km.

Și strategia de încărcare? Păi tot aia! Adică la dus am decis să petrec cât mai puțin timp cu încărcarea și să vizitez cât mai multe chargere. Astfel, prima încărcare am realizat-o în Pitești, cea de-a doua la Râureni lângă Râmnicu Vâlcea și cea de-a treia în Târgu Jiu. Singura care a avut o durată mai mare a fost cea din Târgu Jiu – 40 minute. În timp ce pentru primele două încărcări am petrecut maxim 15 minute.

Strategia asta a dat roade, deoarece încărcătorul găsit la Râureni e poziționat fix pe traseu, la una din reprezentanțele grupului VW. Este unul de 150 kW, exact cât puterea de încărcare a mașinii. Ceea ce la întors mi-a permis să încarc repede și pentru prima dată să văd XC40-ul în acțiune, cu bateria caldă, trăgând stabil la 147 kW.

Dar mai multe despre asta o să vă povestesc în partea a treia.

La  întors, lucrurile au stat mult mai bine. Chiar dacă vântul a fost tot puternic, temperaturile între -2 C și 11 C au contribuit masiv. Ruta a fost ceva mai scurtă față de cea la dus: Straja – Bumbesti – Novaci – Horezu – Raureni, Râmnicu Vâlcea – Pitești – București. Dar cu mai multe văi ondulate, urcușuri și coborâșuri. Astfel, am reușit să scot o medie de consum surprinzător de bună, numai 19.9 kWh/100km. Cumva, asta demonstrează faptul că dacă modulezi corespunzător accelerația versus frâna (fie cu sau fără one-pedal drive) se pot obține lejer consumuri medii foarte mici. În unele cazuri poate chiar și sub cel WLTP declarat de producător.

Încărcările pentru întors au fost două la număr. Prima la Râureni de 30 minute la 150 kW și una la Pitești de 10 minute la 75 kW. Cea de-a doua nu era necesară, dar n-am vrut să ajung acasă și să trebuiască să pun la încărcat. Acumulasem ceva oboseală de la ski pe parcursul săptămânii și aveam bagaje care trebuiau despachetate odată ajuns acasă.

Una peste alta, costul total al drumului a fost de 313.24 RON care include și încărcarea din Pitești la întors de 40.98 RON. Distanța totală parcursă este de aproximativ 800 km, care include și micile devieri realizate ba după locația unui charger, ba după peisaj.

O fi bine, o fi rău? Până, data viitoare ziceți voi în comentarii.

Pe curând!