by 
Deși articolul este despre experiența noastră după 15.000 km, impresiile mele de la volan se bazează pe aproximativ 1.000 km conduși cu diverse ocazii. În restul timpului am fost, în principal, pasager. Eu am rămas, deocamdată, fidel e-208-ului meu și evit să conduc prea mult EX30-ul. De fiecare dată când o fac, Peugeot-ul meu pare să fi îmbătrânit câțiva ani peste noapte.
Sosise timpul să schimbăm mașina soției. Deși aveam de câțiva ani e-208-ul, încă nu era convinsă că vrea să treacă la o mașină electrică. După câteva sesiuni de drive-test cu Cupra Formentor, Honda HR-V, Jazz și Yaris Cross, plus alte câteva mini-SUV-uri pe care le-am analizat, am decis într-o zi să trecem și pe la un dealer Volvo.
Încă de la început, abordarea privind drive-testul a fost diferită. Spre deosebire de situațiile în care trebuie să completezi trei pagini de documente sau să faci testul exclusiv cu reprezentantul pe scaunul din dreapta, cei de la Primus Auto ne-au pus pur și simplu cheia în mână și ne-au rugat să revenim în aproximativ o oră, deoarece mai era programat încă un drive-test.
A fost dragoste la prima conducere, iar atunci mașina și-a primit și numele: „Pufoșenia”.
Am încercat și un XC40 hibrid, însă EX30 a fost câștigătorul. Nici prețul nu a ajutat XC40-ul: varianta termică, în echiparea minimă, era mai scumpă decât EX30-ul pe care l-am ales.
Am cumpărat-o anul trecut, înainte de majorarea TVA-ului, în plină perioadă de incertitudine legată de programul Rabla. Nu a fost cel mai inspirat moment: după aproximativ două luni a apărut, în sfârșit, programul Rabla, iar ulterior producătorul a mărit și discounturile. Dar e prea târziu pentru regrete și, per total, experiența de achiziție a fost una plăcută.
Am ales nivelul de echipare Plus și bateria LFP de 49 kWh. Livrarea s-a făcut în aproximativ două săptămâni. Plusul de autonomie oferit de varianta Long Range nu era relevant pentru modul nostru de utilizare și nu justifica diferența de preț.
Am ales echiparea Plus deoarece varianta Core venea doar cu cartela de acces, o decizie pe care o consider neinspirată din partea producătorului. Dacă voiai doar să pui ceva în portbagaj, trebuia mai întâi să treci pe la portiera șoferului pentru a debloca mașina. Pe lângă alte câteva mărunțișuri, nivelul superior de echipare a venit și cu deschiderea și închiderea electrică a hayonului. Personal, este o dotare pe care o consider mai degrabă inutilă decât utilă. În plus, viteza de operare este suficient de mică încât ți se face dor de operarea manuală. Pare una dintre acele funcții pe care producătorii le includ pentru că „așa se face”, nu pentru că aduce un beneficiu real în utilizarea de zi cu zi.
Din păcate, în primele două luni, până la un update software, nici cheia din echiparea Plus nu funcționa prea grozav. Mașina se deschidea mai degrabă când voia ea decât când voia proprietarul.
O altă problemă din aceeași perioadă a fost legată de serviciile Google și conexiunea de date. După resetarea TCAM, mașina refuza să se conecteze. În cele din urmă am primit în aplicație un mesaj pentru crearea unui cont gratuit Vodafone, iar din acel moment totul a început să funcționeze normal.
Un alt avantaj al actualizărilor OTA a fost introducerea unui mod intermediar pentru One Pedal Driving. Inițial existau doar opțiunile On și Off, iar noul mod oferă o frânare regenerativă mai ușor de dozat.
Aplicația funcționează foarte bine și răspunde aproape instantaneu, fiind cu ani-lumină înaintea celei de la Peugeot.
Tracțiunea spate și puterea generoasă oferă o experiență de condus foarte plăcută, iar mașina este surprinzător de agilă. Este adevărat că EX30 nu este o mașină mare, însă masa proprie rămâne considerabilă, ceea ce face agilitatea cu atât mai plăcută.
A existat și un recall pentru un element al scaunului șoferului. Problema a fost rezolvată în aproximativ două ore, în service, evident fără niciun cost.
Consum și autonomie
Consumul a fost exact în limitele la care mă așteptam pentru o mașină de dimensiunile și puterea EX30-ului. În utilizarea de zi cu zi nu am avut emoții legate de autonomie, iar pentru mersul prin oraș și deplasările obișnuite este mai mult decât suficientă.
Pe drumurile lungi, autonomia depinde, ca la orice mașină electrică, de temperatură și de viteza de deplasare. Pentru utilizarea noastră nu a reprezentat vreodată o problemă.
Media pe ultimii 5.000 km este de aproximativ 16,6 kWh/100 km. Pe timpul iernii, consumul s-a situat în general între 21 și 24 kWh/100 km, în funcție de temperatură și de tipul traseului.
Încărcare AC/DC și costuri
Încărcările DC au fost folosite aproape exclusiv pentru un drum până la Piatra Neamț, în octombrie anul trecut. În rest, mașina a „mâncat” energie doar de la Hidroelectrica și din producția propriilor panouri fotovoltaice.
Odată cu apariția celei de-a doua mașini electrice, pe timpul iernii s-a simțit nevoia unui upgrade al sistemului fotovoltaic. În lunile cu producție redusă, cele două mașini au dus factura de energie din rețea aproape de 900 de lei. Situația s-a schimbat însă rapid odată cu revenirea zilelor însorite și creșterea producției de energie.
Totuși, având în vedere că vorbim de peste 3.000 km parcurși lunar cu cele două mașini, la care se adaugă și consumul întregii case, mi se pare un cost foarte rezonabil.
Spațiu și confort
Deși este o mașină compactă, spațiul interior este surprinzător de bine utilizat pentru doi adulți. Utilizarea de zi cu zi este mai mult decât suficientă. Portbagajul nu impresionează prin volum, dar este suficient pentru cumpărături și bagajele necesare într-o vacanță.
Poziția la volan este confortabilă, iar scaunele s-au dovedit foarte bune inclusiv la drumuri mai lungi. Suspensia este mai degrabă fermă, lucru care se simte pe denivelările specifice drumurilor noastre, însă fără să devină deranjantă.
La capitolul ergonomie, un minus este scaunul pasagerului. Dacă scaunul șoferului beneficiază de reglaj pe înălțime, cel din dreapta rămâne poziționat destul de sus. Deși am doar 1,73 m, trebuie să fiu atent când urc în mașină pentru a nu lovi cu capul partea superioară a plafonului. Odată așezat, spațiul este însă suficient și poziția este confortabilă, așa că este mai degrabă o problemă de acces decât una de confort.
Nu sunt pe deplin convins nici de alegerea materialelor pentru scaune. Combinația dintre material textil și imitație de piele este una interesantă din punct de vedere estetic, însă șezutul, realizat din imitație de piele, respiră mai puțin decât mi-aș fi dorit, mai ales în zilele călduroase. Spătarul este mai confortabil, fiind acoperit parțial cu material textil. În plus, tapițeria are tendința să se păteze destul de ușor și necesită mai multă atenție la întreținere decât mă așteptam.
Ce îmi place după 15.000 km
- Tracțiunea spate și modul în care accelerează.
- Dimensiunile compacte, perfecte pentru oraș.
- Actualizările OTA, care chiar aduc funcții noi și îmbunătățesc experiența de utilizare.
- Aplicația mobilă, rapidă și stabilă.
- Sistemul Google integrat, după rezolvarea problemelor inițiale.
- Costurile foarte mici de utilizare atunci când încarci acasă.
Ce nu îmi place
- Problemele software din primele luni, în special cele legate de cheia digitală și conectivitate.
- Lipsa unei chei clasice la echiparea Core, e o decizie greu de înțeles. Chiar și la nivelul de echipare Plus mi-ar fi plăcut ca telecomanda să aibă butoane pentru închiderea și deschiderea de la distanță – o funcționalitate prezentă pe mașini de acum 15 ani. Din fericire, aplicația de pe telefon compensează parțial acest neajuns, însă nu întotdeauna este la fel de rapidă și comodă ca un simplu buton pe cheie.
- Suspensia este destul de fermă pe drumurile degradate. Nu este inconfortabilă, dar transmite mai multe denivelări în habitaclu decât m-aș fi așteptat.
Un alt lucru care nu îmi place este faptul că unele funcții importante sunt ascunse în meniurile ecranului central. Cel mai bun exemplu sunt proiectoarele de ceață.
Pentru un producător care și-a construit reputația în jurul siguranței, mi-e greu să înțeleg această alegere. Dacă intri brusc într-o zonă cu ceață densă, ultimul lucru pe care vrei să îl faci este să îți muți privirea de la drum pentru a naviga prin meniurile ecranului central. Chiar dacă activarea necesită doar trei apăsări, acestea înseamnă câteva momente în care atenția nu mai este concentrată exclusiv asupra traficului. În opinia mea, această funcție ar fi meritat un buton fizic sau, cel puțin, un acces mult mai rapid.
Am cumpăra-o din nou?
Da.
După 15.000 km pot spune că alegerea a fost una inspirată. Au existat mici probleme de software la început și câteva actualizări necesare, însă toate s-au rezolvat în timp. EX30 este o mașină plăcută de condus, bine pusă la punct și adaptată scenariului nostru de utilizare.
Nu este o mașină perfectă și încă mai are câteva compromisuri ergonomice și software. Cu toate acestea, dintre toate electricele compacte pe care le-am condus, fie la drive-test, fie în utilizarea de zi cu zi, EX30 este cea care mi-a lăsat cea mai bună impresie.
