Suntem de multe ori greșit înțeleși! Nu promovăm o marcă sau un model anume, iar întâlnirile la care mergem abundă de diversitatea mașinilor electrice de tot felul. Multe articole sunt centrate pe un stil de viață mai prietenos cu mediul. Pentru noi și mai ales pentru tinerii și copii din generațiile care ne urmează. Avem oare o datorie de plătit acestora?
Din orice unghi privim generațiile viitoare vom vedea că sunt diferiți. Născuți și crescuți într-o „eră digitală”. Obligați să deprindă diferite abilități în relația cu mediul online. Unele pozitive, altele negative, cu siguranță.
Am amintit în discuțiile noastre de la Deva, cele 8 competențe pe care le amintește Sir Ken Robinson: curiozitatea, creativitatea, spiritul critic, comunicarea, colaborarea, compasiunea, stăpânirea de sine și spiritul civic. Școala trebuie să ne ajute să ni le dezvoltăm, iar în cazul particular de la CN Decebal am văzut o demonstrație de forță a ceea ce înseamnă aceste competențe.
Datoria noastră față de viitoarele generații
O parte dintre noi ne-am născut în comunism, am fost numiți generații „de sacrificiu” și am trăit o mare parte din viața noastră într-o tranziție interminabilă. Dincolo de aceste aspecte, ne-am digitalizat destul de târziu, lucru care-și pune amprenta asupra capacității noastre de a filtra bombardamentul de informații din acest moment.
Mulți dintre noi nu au avut informațiile necesare pentru a putea distinge între alb și negru. Adică ni s-a spus că fumatul nu e nociv sau că arderea combustibililor fosili nu are impact asupra mediului. Studiile scoase din diferite sertare susțineau spusele industriei.
Astăzi, după multe alte studii bine documentate, știm că fumatul dăunează grav sănătății și că impactul arderii produselor obținute din combustibili fosili este uriaș asupra mediului.
Am scris despre CO2 aici. Alăturat informația publicată la zi de CO2.earth. Suntem mult peste nivelul considerat sigur pentru viitorul nostru ca specie. Terra va continua să producă viață cu sau fără Homo Sapiens.
Știau generațiile adulte de astăzi aceste informații în urmă cu 20-30 de ani? Puteau să vadă dincolo de perdeaua de fum aruncată de petroliști? Greu de crezut!
Să stăm acum să ne plângem în pumni? Nu cred că e cazul. Mai bine acționăm și, împreună cu generațiile care vin din spate, să producem schimbări mici în comunitățile din care facem parte. Aceste schimbări mici vor aduce o reducere mare a amprentei de carbon. Ne-am dezvoltat vertiginos când am început să comunicăm și colaborăm, tot așa vom rezolva și criza prin care trecem.
Roboți și „creatori de soluții”!
Întâlnirea de la Deva era centrată pe o discuție despre roboți industriali și despre mașini electrice. S-a dovedit că nu ne putem limita la cele două subiecte. S-a vorbit și despre reciclarea acumulatorilor sau despre viitor.
Roboții
Despre un viitor în care roboții vor domina majoritatea industriilor sunt necesare ore multe în care să atingi măcar o fărâmă din ceea ce știm la acest moment doar.
Deja ne folosim de roboți și de inteligența artificială. Roboții ne vor lua slujbele? Eu zic doar, DEPINDE! Vor fi slujbe pentru care roboții vor fi mai potriviți. Personal cred că roboții ne vor salva cel puțin în două feluri:
- de munca periculoasă (o cam fac deja în industria auto)
- de anumite boli (există în sistemul medical roboți specializați pe diferite intervenții)
Și toate acestea pornesc de la o idee, un desen, sau chiar o joacă. Am văzut la Deva planuri detaliate despre mecanisme, construcție, etc. Documentarea mea prealabilă a fost dată complet peste cap de minuțiozitatea văzută în viața reală din laborator.
Inteligența artificială
Despre un viitor în care inteligența artificială va domina procesele din jurul nostru. Uuu … scarry! 🙃 Nu , nu cred că ar fi cazul să ne temem. Vom utiliza AI pentru a ne face viața mai ușoară. Doar că se observă o necesitate acută de reglementare. Lucru valabil în multe domenii, de la rețelele de încărcare a mașinilor electrice, până la roboți și AI.
Noi, Homo Sapiens, am ajuns în vârful lanțului trofic beneficiind de o abilitate care le lipsește celorlalte mamifere.
Sursa foto: timoelliott.com
COLABORAREA într-un număr mare. O facem foarte bine și ne-am perfecționat sistemele de comunicare pentru a ne face mai eficienți. Orice informație ajunge aproape instant în majoritatea zonelor populate.
Vom transmite mai departe această abilitate computerelor din rețelele de AI? Sau celor instalate pe roboți?
„Creatori de soluții”
Domnul profesor Mircea Miclea ne spune de multe ori că avem nevoie de „creatori de soluții”. Acest lucru înseamnă să combini abilitățile discutate mai sus și să aduci la suprafață exact performanța reușită de domnul profesor Stănculescu la Deva. Pentru că, dincolo de toată munca deupă în proiect, elevii învață să modeleze în domeniul ales, să creeze ceva palpabil, făcut cu mâinile lor.
Pe lângă acel sentiment de utilitate, pe lângă colaborare, avem aici multe lucruri învățate, care vor părea neînsemnate pentru mulți. Dar cine a tăiat cu flexul la 15-16-17 ani? Cine a pus mâna pe unelte considerate „de adulți”? Eu sigur aveam interzis la așa ceva la vârsta adolescenței. Și nu mai vorbesc de multe alte task-uri care implică crearea unui astfel de robot. Sute de piese, cabluri, sisteme. Eficientizarea consumului pentru a fi suficientă energia oferită de bateria omologată în concurs.
Pentru mine, la acești tineri se referă domnul Miclea. Viitori creatori de soluții în această lumea globală care se construiește în ultimele două secole.
Lucru care mă duce cu gândul la exercițiul lui Roman Krznaric, propus în cartea The Good Ancestor – How To Think Long Term in a Short-Term World. Detalii în articolul COP28, vârful de consum de combustibili fosili și mobilitatea electrică, iar cei trei pași în spate se pot revedea în Kona la finalul lui 2023 și trei pași în spate.
Trei pași înainte
Generațiile actuale de tineri construiesc tăcut lumea în care generațiile ce le urmează vor locui, se vor educa, pe scurt, își vor desfășura viața. După întâlnirea de la Deva am avut nevoie de timp pentru ca informațiile să se sedimenteze, iar emoțiile să se piardă printre rutinele zilnice. Mă întrebam pe drumul de întoarcere: Sunt suficienți 50-100 de tineri pentru a schimba lumea?
Ar putea să fie, deși sunt convins că sunt mai mulți de atât.
I-am urmărit, zilele acestea recrutează generațiile următoare de „creatori de soluții” în robotică. Lideri care vor crea alți lideri și tot așa.
2054
În 2054, la aniversarea a 40 de ani a fetei mele, vom fi la patru ani depărtare de borna net zero în emisii propusă în pachetul Fit for 55. Vom fi în 2050 net zero oare? Și vine iar acel răspuns enervant: DEPINDE!
Cum am mai spus, depinde de noi, depinde de cei de lângă noi să găsească modalitatea de implicare potrivită, depinde de înțelegerea momentului și nu în ultimul rând depinde de acei politicieni curajoși care să pună sănătatea semenilor înainte de orice altceva.
De ce? Pentru că avem scenariile de mai jos, oferite de ClimExRo:
Revenind la 2054 și lumea din jurul copilului meu, cred că elementele artificiale vor continua să ne domine viața. Beton, sticlă, plastic și inevitabilele ecrane care emană lumină albastră. Peste tot!
Verde? Mai puțin. Un desen exemplifică verdele într-o lume urbană viitoare imaginată recent chiar de ea.
Automatizări? Roboți? Inteligență artificială?
Cu siguranță vor fi prezente în viața noastră într-un procent semnificativ mai mare ca astăzi. Cât va progresa tehnologia și incluziunea ei în viața cotidiană depinde foarte mult de cum vom reglementa aceste tehnologii noi și riscante pe alocuri. Am lămurit-o, am pus-o în cârca politicienilor 🥴
Printre tinerii de la Deva e posibil să avem și decidenții anilor următori. În domeniile lor de specializare, nu neapărat legat de roboți. Unii vor merge la medicină, alții la drept sau studii politice. Domeniile se întrepătrund, urmând ca fiecare decizie în favoarea rasei umane să modifice în bine scenariile generate de ClimExRO.
Da, sigur că va fi un drum lung și anevoios și presărat cu mulți sceptici. Dar de sceptici am avut parte și la începutul Revoluției Agricole, și la începutul Revoluției Industriale, și pe parcursul anilor când tehnologia a cucerit casele noastre.
Scepticii ajung să se bucure ceva mai târziu de invențiile lumii moderne și este decizia lor, pe care ar fi bine să o respectăm.
O lume mai liniștită, mai simplă și mai relaxată va putea să ofere mai mult timp rasei umane. Acel timp care e comprimat astăzi la maxim. Timp folosit eficient si cu sens de fiecare individ.
2094
Dacă 2054 cred că va fi o perioadă de tranziție, cred că aproape de secolul XXII progresul tehnologic și cel genetic va adăuga ani la speranța de viață a copiilor din acele vremuri. Și acesta va fi un obiectiv realizat al actualelor generații de tineri.
Iar discursul nonagenarei noastre, cu puține cuvinte, va fi simplu. El este sintetizat într-un semn de carte care l-am primit în 2023:
Tinerii de pe parcursul acestui secol își culeg informațiile și de la noi, părinții de azi. Este extrem de important ca protecția vieții și a mediului să fie cât mai des în discuțiile dintre generații. Să luam învățămintele părinților și a bunicilor, să le îmbunătățim cu cele mai bune cunoștințe acumulate în era digitală și să le oferim tinerilor de azi.
De aceea susțin, cum am învățat de la Andri Magnason, că e bine ca bunicii să aștearnă informația undeva, să nu se piardă.
Concluzia …
… o las în seama fiecăruia. Ați văzut speranță în articolele despre tinerii de la Deva și Reșița?
Excelent, susțineți această speranță!
Ca inginer în domeniul telecomunicațiilor sunt un apropiat al tehnologiei de orice fel. Adăugăm grija familiei pentru un trai cât mai prietenos cu mediul și ajungem repede la ideea de electromobilitate. Așa începe aventura electrică 🙂
