COP28, vârful de consum de combustibili fosili și mobilitatea electrică

Suntem programați să gândim pe termen scurt, practic blocați la perioada pe care o trăim. Ne e greu să empatizăm cu generațiile ce vor ocupa aceste meleaguri peste 100-200 de ani. COP28, în schimb, se potrivește ca o mănușă termenelor scurte și deciziilor hotărâte pentru următorii ani.

Dacă intrăm direct în subiect și ne uităm în raportul BloombergNEF. Vedem progresul de la COP27 în ceea ce privește vehicule ZEV (vehicule cu emisii zero) de pasageri (stânga) și cele comerciale (dreapta).

S-a scris și la noi pe blog despre mitul propagat de electro-sceptici cu privire la scăderea vânzărilor de electrice. Puteți revedea 3 articole pe această temă:

• Cresc sau scad înmatriculările de ”electrice”?
• Creșterea vânzărilor de automobile electrice în cifre
• Au scăzut înmatriculările de EV în primele nouă luni?

Mulți ne întrebăm care e impactul real al vehiculelor electrice. Tot din raportul BNEF aflăm că în acest an vehiculele electrice vor scuti mediul înconjurător de procesarea și arderea a aproximativ 1.8 milioane de barili de petrol/zi.

Datele autorităților din domeniu, preluate în analize, nu mint. Astfel avem progres, cum se vede mai sus, de la COP27. Dar o fi el suficient? Și poate mai important, se poate susține și de ce nu, multiplica?

Întrebarea cheie este câtă opoziție și ce noi metode subversive vor utiliza cei afectați de această scădere a consumului de petrol? O socoteală simplă la prețul actual al barilului de petrol ne arata ca producătorii pierd:

• 1.8 milioane barili x 72 USD/baril (preț mediu noiembrie) = 129.6 milioane USD/zi
• 129.6 milioane/zi x 30 zile (noiembrie) = 3.888 miliarde USD în luna noiembrie

Răspunsul simplist: o pierdere de peste 3.888 miliarde doar în luna noiembrie face o mulțime de oameni extrem de creativi în căutarea unor metode cum să întârzie tranziția spre mobilitatea electrică. Sunt suficienți câțiva ”jurnaliști” bine plătiți, câțiva ”oameni de știință” care să dezmintă beneficiile electrificării și restul este făcut de milioanele de răspândaci din media socială, care insistă (printre alte mituri mai vechi) că vânzările de electrice au scăzut, deși statisticile indică că au CRESCUT.

Și atunci ce poate fi mai simplu decât sădirea neîncrederii în cifrele oficiale… iar extrapolând în alegeri sau într-un întreg sistem? O sămânță bine plantată în media socială poate face minuni!

COP28

A 28-a Conferință ONU pentru probleme legate de climă a avut loc într-o locație cel puțin controversată, Emiratele Arabe Unite (UAE). M-am întrebat cu ce au mers reprezentații țărilor participante la negociere în Dubai pentru acest COP, unde sunt prezenți peste 2.400 de lobiști.

Prioritățile statelor sunt diferite, evident. Mi-au atras atenția trei resurse de informare, primele două pentru negocieri:

• InfoClima, Ce vor concret statele lumii de la COP 28?
• CarbonBrief, Interactive: Who wants what at the COP28 climate change summit
• BloombergNEF, Zero-Emissions Vehicle Factbook

Recomand să le parcurgeți. Veți observa că a fost o conferință… cel puțin complicată.

De acum ~10.000 de ani până la începutul erei industriale am avut o concentrație de aproximativ 280 ppm CO₂. Ultima raportare din mai 2022, ne spune că suntem la borna 421 ppm CO₂. O creștere de 50% în nici 200 de ani!

Recuperarea și stocarea CO₂ la sursă (CCS) pare că a fost un obiectiv important la COP28, având în vedere că la un alt obiectiv ambițios s-a renunțat după ce Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol, a declarat ca nu ar fi de acord cu adoptarea unui text care să se refere la eliminarea sau eliminarea treptată a combustibililor fosili.

CCS, ghețarii islandezi și oceanele

M-a intrigat această tehnologie. M-a făcut curios. Cred că printre primele articole citite pe această tema a fost un proiect pilot din Islanda, Iceland CCS: Transforming emissions into limestone. Fac ce fac și ajung la mica insulă vulcanică.

Această știre din 2016 este rostogolită și astăzi pe marele internet. Asta mă face să-mi pun mai multe semne de întrebare cu privire la stocare.

Proiectul pilot ne spune că se injectează în roci bazaltice CO₂ diluat. Reacțiile chimice duc la o transformare rapidă în calcar. Practic, stocarea garantează că nu vor exista scurgeri. Doar că mai erau multe necunoscute la acea vreme. Întrebarea la care nu am găsit încă răspuns este legată de cantitatea care poate fi stocată, dar șiiiii… Cum va reacționa pământul la o astfel de soluție? Care va fi efectul pe termen mediu și lung? Mai ales dacă mergem să stocăm pe fundul oceanului.

Aceste necunoscute au nevoie de răspunsuri, la fel cum topirea ghețarilor din Islanda au nevoie de soluții. Am redat aici necrologul scris de Andri Magnason pentru „decesul” Ghețarul Okjökull. Topirea ghețarilor va duce la creșterea nivelului oceanelor și dispariția unor porțiuni de pământ.

Pe de altă parte oceanele stochează pentru noi CO2-ul cu care suntem atât de darnici. Când ardem petrol putem fi siguri că în jur de 30% din dioxidul de carbon rezultat este absorbit de oceane. Mai mult oceanele rețin cea mai mare cantitate de carbon anorganic dizolvat după cum se vede în reprezentarea bugetului total de carbon realizată de ESSD.

Chiar ne dorim să mai aducem un dezechilibru, oare? Nu ne sunt suficiente dezechilibrele deja create? Toate aceste dezechilibre au dat startul unui alt ciclu de extincție.

Extincția faunei și nu numai

The Living Planet Index al celor de la WWF ne prezintă declinul faunei pentru o perioadă de doar 52 de ani. Procentul prezentat este de 69%. Estimarea e ca acest procent să fie de 95% înainte de 2080, dacă nu reușim să remediem condițiile actuale de viață de pe Terra.

Restrângerea habitatelor e prima consecință pentru acest declin. Noi, cu mânuța noastră, am operat această restrângere de habitate pentru resurse sau pentru hrană. O imagine mai bună asupra acestui aspect găsim în raportul complet în format PDF. Extrag o imagine grăitoare:

Dar oare extincția nu ne va prinde și pe noi din urmă? Suntem feriți?

Eu consider că suntem afectați în mod direct chiar astăzi, în timp ce citim acest articol. Prin bolile de plămâni care au ajuns una din primele 3 cauze de deces din Uniunea Europeană. Primele două locuri sunt și ele considerate în parte cauzate de mediul în care trăim.

În România un studiu făcut pe pacienții cu probleme respiratorii din București arată o corelare cu nivelul de poluare. Explicații se găsesc aici.

Electrificarea, una dintre soluții

Una dintre soluții este electrificarea transportului. Este o afirmație care e dovedită prin faptul că în jur de 29 milioane de vehiculele cu zero emisii au scutit mediul înconjurător de procesarea și arderea a aproximativ 1.8 milioane de barili de petrol/zi în 2023. Aceasta este o soluție care va scoate din atmosferă nu doar emisiile de CO₂, dar și o parte din particulele în suspensie PM2.5.

Mai are cineva dubii legate despre această soluție? Așteptăm argumentele în comentarii, cu siguranță putem dialoga pe această temă.

COP28 se încheie cu …

… un consens, de a nu depăși linia roșie de 1.5 °C creștere de temperatură peste nivelul pre-industrial.

După un an plin de recorduri de temperaturi și fenomene climatice extreme acest COP este o dezamăgire. Ne apropiem de linia roșie amenințător. Iar cea mai mare conferință pe climă vine cu asumări extrem de puține, termene practic aproape inexistente și exprimări vagi.

Totuși, două obiective au fost atinse. Consolidarea și operaționalizarea fondului de Daune și Pagube și angajamentul triplării energiei regenerabile.

Două opinii am reținut la acest final de conferință:

• COP 28 – Aceeași poveste cu neclarități, puține câștiguri importante și multe amânări
• Opinie: COP28 a devenit un exercițiu nerușinat în lupta împotriva schimbărilor climatice. Dar ne putem permite să plecăm?

Primul articol atrage atenția asupra multor amânări și aruncă un val de ceață inclusiv peste COP29. Speranțele expuse de Vlad Zamfira, vor fi aduse, probabil, de la COP30 din Brazilia.

În cea de-a doua opinie din LA Time, Michael E. Mann și Susan Joy Hassol, ne spun că „fereastra de oportunitate de a ne menține sub linia roșie se va închide în câțiva ani”. Este evident că avem nevoie să acționăm și să schimbăm reguli.

La poza de final am numărat 94 de persoane. Dintre acești politicieni am numărat doar 9 femei. Nu pot să nu mă întreb dacă lucrurile nu arătau diferit cu o prezentă echilibrată la o astfel de conferință…

În loc de concluzie

DA, da, știu. Suntem sătui de cât s-a scris despre climă, despre linia roșie de 1.5 °C, despre dioxid de carbon, particule în suspensie. Vă înțeleg! Daaaarrr…. acționăm din punct de vedere personal pentru a ne aduce contribuția la realizarea obiectivelor globale?

Kate Raworth, autoarea Doughnut Economics, spune că Toate ideile s-au zis deja, nu mai e nimic nou! dar pentru că nimeni nu era atent… toate pot fi spuse din nou!

Așa că e bine să ne reamintim informații despre carbon, climă și acest ciclu de extincție pe care-l provocăm și din care facem parte. Le voi spune iar si iar, când am captat suficientă atenție o voi lua de la început 🤪

Un exercițiu

În loc de concluzie am să las un exercițiu. Propunerea vine din cartea lui Roman Krznaric, The Good Ancestor – How To Think Long Term in a Short-Term World.

Stând în picioare cu ochii închiși fac un pas în spate. Mă gândesc la cineva cunoscut dintr-o generație anterioară: un părinte, un bunic/o bunică, cineva apropiat. Încă un pas în spate și îmi imaginez persoana aleasă în tinerețea ei. Înaintea nașterii mele. Cum era viața persoanei la care ne gândim? Ce gânduri, ce sentimente, speranțe sau griji avea? Încă un pas în spate te duce în copilăria persoanei aleasă. Aniversarea vârstei de 5 ani, chiar. Îți imaginezi persoanele prezente, expresiile de pe fețele lor și atmosfera din încăpere.

Mă întorc la poziția inițială, făcând trei pași în față. Sunt în prezent, mă gândesc la o persoană tânără din viața mea. O persoană iubită, cu care am o conexiune puternică. Un copil, al meu, din familie sau al unor prieteni. Un pas înainte mă duce 30 de ani în viitorul copilului. Cum e viața lui? Dar lumea din jurul lui? Care sunt bucuriile și grijile lui? Încă un pas în față mă duce la aniversarea copilului care a ajuns la veritabila vârsta de 90 de ani. Cu un pahar de vin, înconjurat de copii, nepoți, prieteni apropiați, vecini, se pregătește de un discurs aniversar. Observă poza ta pe un raft și se decide să povestească celor prezenți despre tine, ce a avut de învățat de la tine și despre inspirația ce a rămas în urma ta.

Deschid ochii, mă așez și aștern pe o foaie de hârtie discursul copilului din viața mea pe care-l va ține, despre mine, la aniversarea de 90 de ani.

Ce lume suntem hotărâți să construim pentru copiii care sunt în viețile noastre astăzi?

Mulțumiri!

Un cover inspirat de copii mei. Comuniunea cu natura e pe primul loc în construcții, gânduri și idei.

Oamenii care-și dedică viața pentru o construcție mai bună, Michael E. Mann, Susan Joy Hassol, Roman Krznaric, Kate Raworth, editorii Carbon Brief, voluntarii WWF și nu în cele din urmă românii Vlad Zamfira și Dragoș Pătraru. Cei din urmă învestesc mult timp pentru a disemina informații bazate pe date științifice. InfoClima, Starea Sănătății, Vocea Nației și cartea Atenție cu Intenție sunt o inspirație constantă. Mulțumiri!

Și nu, nu, politicienii nu primesc mulțumiri. Cum s-a văzut și la COP28 nu sunt capabili de a se proiecta în viitor. Chiar dacă politica continuă să fie un element important, pare că rămâne pe cetățeni munca grea pentru obiectivele climatice. Doar împreună vom face lumea mai bună. Și doar pe rând, picătură cu picătură 🙂