Ultimele zile din septembrie și primele din octombrie au fost pline de energie, dar cu timp mai puțin pentru scris. Ne întoarcem în timp cu acest articol. La Șpring și în Apuseni.
Colegii au scris despre cele două evenimente în articolele de mai jos și au mai apărut informații în cronicile echipelor:
Spre deosebire de traseul parcurs de echipă în Apuseni, traseul nostru a fost unul puțin diferit. Asta pentru că am avut un obiectiv suplimentar: Peștera Ghețarul Scărișoara. Așadar vom observa că lipsește bucata dintre Barajul Beliș-Fântânele și Cluj-Napoca.
Primul segment a fost cel de la Jucu la Cunța, în parcarea de la Hotel AXA din Cunța. Aici ne-am întâlnit și i-am întâmpinat pe copii de la școala din Drașov, comuna Șpring, județul Alba.
Și Kona a fost la Șpring
Chiar trei konițe au fost prezente la acest eveniment. Gabi (MS) pentru prima oară prezent la evenimentele noastre, noi și Andrei (BV).
Reîntâlnirea cu echipa proiectului a fost una plină de energie și bucurie. Unii ne-am revăzut, pentru alții sau cu alții a fost primă vedere. Nu am apucat să recuperăm din timpul trecut de la precedentul eveniment că au venit gazdele noastre. Curiozitatea copiilor a fost greu de stăpânit. Au trecut de la o mașină la alta, au pus întrebări și abia așteptau momentul plimbărilor electrice.
Plimbări până la Primăria Șpring
Nu i-am ținut mult pe jar, au ales fiecare mașina preferată și am pornit la drum. Noi, fiind patru, am ales să fim mașina din care se vor face poze. Am încercat să-l ajutăm pe Dragoș să obțină unghiuri și poze bune.
Am trecut pe la școală, unde am mai socializat puțin. După pauză copii și-au ales alte mașini.
După o nouă oprire la primăria din Șpring pentru o poză de grup, copii au schimbat din nou mașinile pentru a încerca bucuria din fiecare model prezent.
Copii au debordat de energie. Atât cei din Drașov și Șpring, dar și ai noștri, dedicați evenimentelor Electromobilitate. Îmi spuneau după plecarea de la Șpring că le-a plăcut entuziasmul și bucuria celor din comuna Șpring. Personal am observat o apropiere între copii și doamna primar și nu cred că sunt singurul care a observat aceasta apropiere. Probabil că este importantă diferența mică de vârstă și o viziune modernă asupra educației.
Ne-am despărțit de gazdele noastre cu gândul unei reveniri la Șpring în 2024. Ne-am retras la Alba pentru masă și la Sebeș pentru încărcări rapide înainte de drumul prin Apuseni.
Transcarpatica III, prin Apuseni
Evenimentul din Apuseni aducea după sine obiective pentru adulți, dar nu numai. Obiectivele copiilor erau destul de precise. Ne dorim să vedem locuri noi și să ne îmbogățim cunoștințele. Astfel, am căutat obiective turistice de vizitat. Barajul de la Beliș, dar mai cu seamă peștera Ghețarul Scărișoara erau pe lista lor.
Drumul din Alba până în Mătișești a fost lung, dar spectaculos. Sunt multe de văzut prin satele de munte, parcă încremenite în trecut. De la casele spoite, troițe, porți, la multe construcții de lemn, micuțe mori de apă. Până și avioanele au aterizat în zonă…
La Mătișești ne-am retras la Pensiunea Alexolar. Ne-a fost oferită și o priză la care să încărcăm, pentru cei care nu am reușit în Alba Iulia. Pensiunea este rustică, gazdele sunt calde și primitoare. Ne-am reunit și au urmat cina și sporovăielile electrice sau mai puțin electrice, de care ne-a fost așa dor. Timpul zboară când ești înconjurat de prieteni și bună dispoziție, ne-am văzut repede trași spre culcuș, dimineața următoarea avea să fie una cu plimbare electrică fără zgomot și fum de eșapament prin munții Apuseni.
Aerul de dimineață ne-a îmbiat la câțiva pași și o mică joacă prin curte. Încet ne-am strâns pentru micul dejun și am pornit pentru regruparea de la Pasul Ursoaia la 1.320 m altitudine.
Printre poze și discuții, Laurențiu – VW ID.4 Cluj ne-a întreținut cu glume și bună dispoziție. Am continuat drumul spre barajul Beliș-Fântânele.
Pe parcursul celor două zile am fost însoțiți de de Dragoș și Monica pe post de fotografi și de Alex, care a strâns filmări din dronă.
Multumim!
Ecoturismul se lasă greu convins să străbată Apusenii. Pentru noi nu e prima escapadă în zonă, am mai făcut cel puțin trei drumuri pe aici. Față de acum un an, când aveam 2-3 stații în această zona, găsim acum aproximativ 20 de puncte de încărcare.
Mai mult, cel puțin două pensiuni, unde s-au cazat membrii echipei, au oferit priză casnică pentru a încărca cu stația mobilă. Am făcut aceste incursiuni în Apuseni fără emoții. Am avut nevoie de încărcare doar la acest ultim drum, cele precedente le-am făcut fără încărcare. Revenind la Transcarpatica III, după o pauză în zona lacului Beliș-Fântânele ne-am luat la revedere de la echipa Elmob și ne-am întors spre Scărișoara.
Peștera Ghețarul Scărișoara
Răbdarea copiilor ne-a făcut să facem drum întors de la Beliș, pe drumul străbătut deja până la Albac. În apropiere am vizitat peștera Ghețarul Scărișoara. Această vizită era planificată încă din primăvară, dar nu am găsit momentul oportun. Acum am reușit să o legăm de evenimentele Electromobilitate.
Coborârea spre peșteră e fabuloasă. Ghețarul în sine nu e spectaculos, imaginile ce le găsim publicate pe internet sau în pliantul de prezentare sunt mai vechi și mai spectaculoase. De văzut articolul PressOne pe tema ghețarilor din zonă. Multă apăraie, probabil și din cauza momentului în care l-am vizitat. Zicea cineva că e de vizitat primăvara.
Recomand tuturor o vizită la un ghețar, aceștia sunt amenințați de schimbările climatice.
Sunt aproape 10 ani de când primul ghețar și-a pierdut titlul. De la 38 km2 la aproximativ 1 km2. Este vorba despre Ghețarul Okjökull. În 2019 Andri Magnason a scris necrologul alăturat.
Pe această placă memorială s-a marcat și un nou maxim de 415ppm CO2. În 800.000 de ani pământul a ajuns la un maxim de 300ppm CO2, dar reușește într-un secol să crească cu 115 ppm CO2.
Știm ce se întâmplă, știm ce avem de făcut, trebuie doar să aplicăm ceea ce am învățat în ultimii ani. Vom fi în stare, oare? Sau vom pierde rând pe rând, ghețar după ghețar?
Revenind, copii nu au fost impresionați de ghețar, dar le-a plăcut coborârea și intrarea în peșteră. Ei sunt un barometru bun când vine vorba de prima impresie. A 2-a și a 3-a impresie au fost lipsa de grijă a autorităților pentru un astfel de obiectiv și nu în ultimul rând grija semenilor pentru natură. Ne lipsește educația de a conserva ceea ce avem. Plasticul e peste tot în Apuseni, în ghețar, în râuri, pe marginea drumurilor și pe cărările pădurilor.
Ca inginer în domeniul telecomunicațiilor sunt un apropiat al tehnologiei de orice fel. Adăugăm grija familiei pentru un trai cât mai prietenos cu mediul și ajungem repede la ideea de electromobilitate. Așa începe aventura electrică 🙂
