Cronica #konițelor veterane 🚙⚡️- experiențe personale, ÎNCREDERE și dubla măsură

În cronica uneia dintre cele mai îndrăgite electrice din România am făcut loc continuării discuției despre ÎNCREDERE, deschisă zilele trecute în cronica #konițelor noi.

Despre ÎNCREDERE și nevoia de experiență personală

ÎNCREDEREA în mașina electrică pare o barieră greu de trecut pentru societatea de azi. Eu am tras această concluzie în ultimii ani și am marcat-o în articolul Cronica S43 pentru Kona SX2 🚘⚡️ și o întrebare importantă ❓

Replica nu se lasă așteptată, ba chiar ți se spune în față că …

ÎNCREDEREA se câștigă!

Lucru pe care-l știm încă de pe băncile școlii. Poate că nu o mai auzim zilnic, dar cu siguranță din când în când ne este amintită. Doar ne-a fost picurată de-a lungul timpului cu grijă în creier.

La finele anului vor fi peste 60.000 de vehicule electrice pe străzile din România. Cum or fi câștigat acestea încrederea proprietarilor? Or fi experimentat cu toții înainte cum se conviețuiește cu o mașină electrică? Greu de crezut.

Nu mai departe de 2021 era aproape imposibil să faci un test-drive cu o astfel de mașină. Așa am luat prima #koniță. #BLUE96 a fost achiziționată cu încrederea în experiențele altora, chiar dacă puțini la număr pe atunci.

La nivel mondial sunt peste 40.000.000 de vehicule electrice!

Cum ar fi fost posibil ca toți proprietarii să-și bazeze încrederea pe experiențe personale?

Când achiziționam o termică de la „nește unii” aveam încredere? Normal că aveam, doar era adusă de la o bătrânică din Germania, care a folosit-o rar și mergea încet. Citisem noi pe net că mașinile germane sunt cele mai fiabile. Până am aflat că ne mințeau. Oricum nu ne-a păsat … Nu voi susține că mașinile produse în Korea sau orice altă țară ar fi mai de încredere. Departe de mine acest gând.

Despre România și drumul ei anevoios în care aplicăm dubla măsură când vine vorba de încredere. În ălea de-mi distrug sănătatea și viitorul generațiilor mai tinere am încredere, dar în motorul electric și acumulatori nu. De parcă termicele nu ar avea și ele un electromotor, un alternator și o baterie, utilizate pentru pornire și scânteia electrică necesara funcționării. Altfel sunt doar un ansamblu complex de sute de piese complicate, care zac nemișcate sub capotă.

Pe acest raționament trebuia să nu folosim nici aspiratorul, mașina de spălat, robotul de bucătărie, telefonul, laptop-ul, … Ne-am înconjurat de electronice, dar mașina care arde petrol și scoate fum rămâne cea mai de încredere?

E drept că poartă cu mândrie mai bine de un secol de dezvoltare în spate, în care ne-a transportat aproape oriunde ne-am dorit, a generat legenda despre libertatea de mișcare individuală și a transformat orașele în aglomerații brăzdate de bulevarde cât mai largi, care să satisfacă apetitul de deplasare individuală, transformând spații verzi în parcări, acele spații neprietenoase unde automobilele personale își petrec majoritatea vieții.

In același, timp a poluat și a făcut zgomot pe străzile orașelor, a modificat aspectul, proporțiile și prioritățile așezărilor urbane, oferind posibilitatea de a locui în localități peri-urbane, cât mai departe de blocajul continuu al metropolelor învăluite în aureola lor de smog.

Vor rezolva electricele noastre toate aceste probleme? Cu siguranță NU! Doar zgomotul și emisiile poluante.

Rămân spațiile uriașe risipite pentru parcări în loc de spații verzi și victimele din cauza șoferilor neatenți, prea grăbiți, etc.

Odată definită clar problema, secta inginerilor s-a pus pe treabă. Mai întâi ne-au scăpat de zgomot și fum, iar acum încearcă să ne scape de șoferii neatenți, beți, drogați, etc. cu ajutorul taxiurilor autonome.

Am ajuns din nou la realitatea că ÎNCREDEREA se câștigă, pas cu pas, km cu km. Taxiurile autonome zumzăie liniștite prin câteva orașe americane și numeroase din China. Dacă aveți ocazia… și încredere… faceți o călătorie cu unul, să experimentați viitorul.

În plus, taxiul autonom n-are nevoie de parcare, decât pe perioada alimentării și curățeniei. Ecuația orelor de mișcare cu cele de staționare ar putea fi inversată, iar o parte din spațiile parcărilor redate copiilor sub formă de parcuri.

Și cum rămâne cu bucuria proprietății personale a unui volan? Greu de spus dacă o generație mai pragmatică nu va prefera deplasarea din punctul A în punctul B cu taxiul (autonom), eliminând costurilor cu devalorizarea, asigurarea, taxe, parcări, chiar acces în anumite zone.

Evoluția vânzărilor de automobile în Europa parcă vrea să ne transmită acest mesaj, dar se ciocnește de stereotipurile legate de istoria automobilului ca simbol al libertății individuale și chiar de imaginea fabricată de profesioniștii din marketing, cea a succesului financiar etalat de anumite automobile.

Săptămâna #43 pentru #konițele veterane

Mai ales având în vedere faptul că au fost două zile cu minime negative, primele din acest an. La polul opus am avut un maxim și de 19°C în zona Clujului din ce ne spun aplicațiile. La sol, au fost chiar și 23°C.

Aceste fluctuațiile afectează consumul #konițelelor, lucru care-l vedem pe grafice. Mai trebuie să ținem cont și de cum a fost utilizată mașina în perioada de raportare. Ne amintim că Daniel (Dej/CJ) ne anunța în cadrul săptămânii #42 drumuri scurte, eventual chiar cu mica remorcă după. Pentru raportarea curentă #konița a parcurs o distanță apreciabilă, fapt care a redus și consumul.

Titus (Sibiu/SB)

Daniel (Dej/CJ)

În săptămâna #43 Kona s-a plimbat la Tășnad și Satu Mare.

Cristi (Bragadiru/IF)

Săptămâna #43 (20-26 octombrie)

O săptămână liniștită fără nicio problemă. Doar drumuri obișnuite, casă-birou și retur.