by Eram „dator” comunității cu ultimele două episoade din aventura noastră grecească cu Zoey, deja fosta noastră mașină electrică. Iată ca acum am revenit și cu acestea.
Am preferat de această dată să le condensez într-un singur articol, chiar dacă mai jos veți vedea că am două episoade video despre această aventură.
Dacă nu ați citit încă despre primele două articole despre primul drum in Grecia cu Zoey, vă recomand să o faceți, și le găsiți aici: Episodul 1 (Timișoara – Thassos) și Episodul 2 (Retur în 22h).
Filmele aventurii Timișoara – Lefkada – Kefalonia și retur
Timișoara – Paralia – Lefkada
Chiar dacă deja aveam experiența drumului de Thassos, având în vedere că de data aceasta mergeam în direcția opusă în Grecia, dar și de teama cozilor la granița dintre Serbia și Bulgaria, am ales să nu mai mergem pe această rută.
Am ales cealaltă variantă posibilă: prin Macedonia de Nord. O variantă destul de complicată pentru o mașină electrică, mai ales că există doar o singură stație rapidă în toată țara, pe care n-aveam de gând să încerc să o folosesc și pentru simplul fapt că Tudor a găsit-o stricată în drumul său spre Grecia cu Kona.
Așa că urma să mă bazez, pentru a ajunge la oprirea intermediara, pe o stație Type 2 din Kumanovo. Având în vedere încărcarea pe 22 kW AC la Zoe, n-avea cum să fie așa rău. Ceea ce n-am știut eu e ca urma să fac două din trei încărcări la curent alternativ.
Timișoara – Paralia
Prima parte a călătoriei a decurs la fel ca la drumul spre Thassos. Doar că am ieșit din țară pe la vama Foeni, pe Moravița fiind aglomerat. Asta a mai adăugat vreo 40 de minute drumului nostru, dar am scutit cele 2h pe care am fi riscat să le pierdem la vamă. Am încărcat la Gazprom Velika Plana aproape o ora și am plecat mai departe.
Următoarea oprire ar fi trebuit să fie la această stație, aproape de Nis, unde nu mai încărcasem, dar unde știam că Tudor a reușit să încarce. Din păcate, mie nu mi-a mers încărcarea, stația fiind indisponibilă. Am pierdut vreo 10 minute încercând să dau de cineva la suport și având în vedere că a fost fără succes am plecat spre Nis, unde pe harta PlugShare apărea o stație rapidă de 50 kW.
Din păcate, odată ajuns la stație, am constatat că portul CCS nu e conectat și mergea doar Type 2. Așa că am mai stat și prin Nis o vreme, ne-am plimbat și am băut o cafea, încărcând pe Type 2. În orice caz, stația ne-a salvat, pentru că dacă nu funcționa trebuia să pierdem și mai mult timp pentru a găsi alta. În momentul de față stația nu mai este publică, apare restricted, însă la nevoie poate reușiți să încărcați acolo. Acum pare să meargă și CCS-ul conform check-in-urilor.
Am pornit la drum până la Kumanovo, unde am încărcat la o stație din rețeaua EVN (un distribuitor de energie electrică din Macedonia de Nord). Încărcarea se face folosind un card de la ei, e gratuită, și cardul mi-a fost trimis prin poștă după ce i-am contactat pe email.
Am fost surprinși să vedem că acest orășel, pe nume Kumanovo, este unul cochet și destul de drăguț, unde am și mâncat foarte bine. N-am fi oprit probabil vreodată în mod special acolo, însă mașina electrică ne-a dat această ocazie. 🙂
După această ultimă încărcare am plecat spre Paralia, oprirea noastră intermediară, unde am petrecut noaptea și am încărcat la un Tesla Destination Charger peste noapte, la un cost de 0.3 Euro/kWh.
În total, Timișoara – Paralia ne-a luat în jur de 15 ore, cu 2 ore mai mult decât plănuisem, și asta doar din cauza unei stații care nu funcționa.
Paralia – Lefkada
A doua zi dimineața am plecat spre Lefkada. Un drum pe care trebuia să-l facem mult mai ușor, în doar vreo 5h cu tot cu încărcări. Și aproape așa s-a și întâmplat.
Prima încărcare am avut-o la o cafenea super drăguță din Kozani, numită Roxani Cafe, unde am încărcat gratis vreo 40 de minute pana ne-am băut cafeaua.
Următoarea încărcare am avut-o undeva pe lângă Ioanina, unde când am ajuns era un Model 3 la încărcat. Am fost nevoiți să stăm vreo 30 de minute după el, însă prefer oricând o stație ocupată în locul uneia nefuncționale.
Așa se face că am ajuns în Lefkada cu vreo 30-40 de minute întârziere față de plan, însă a fost foarte ok.
Tot drumul ne-a costat 200 lei pentru 1250 km (16 lei/100 km).
Kefalonia – Timișoara
In Lefkada am stat o săptămână, după care am plecat în Kefalonia cu ferry boat-ul. Dacă credeți că este interesant, mă gândesc să scriu și să filmez și un episod despre viața cu mașina electrică pe insulele din Grecia. Având trei insule pe care am fost cu Zoey, cred că mi-am făcut o bună idee.
In fine, am plecat din Kefalonia cu ferry spre continent până la Astakos. De acolo am mers spre Skopje și pe drum am încărcat la două stații AVIN. Acolo totul a mers ca uns, chiar dacă la prima stație ne-a stat puțin inima în loc, pentru că era pauză de alimentat cu combustibil (o cisternă alimenta rezervoarele benzinăriei) și inițial reprezentanții benzinăriei n-au vrut să ne lase să încărcăm. Am fi pierdut minim o oră. Însă am reușit să-i convingem.
Am ajuns cu bine în Skopje, chiar în același timp cu prietenii noștri care veneau cu o mașină pe combustie internă, și seara, până am fost la masă, am încărcat tot la o stație EVN.
A doua zi am plecat spre Timișoara și am încărcat de două ori, o dată la această stație si o dată la stația asta, care data trecută nu mergea. De data aceasta totul a mers perfect și am declarat drumul Kefalonia – Timișoara cel mai bun drum lung cu mașina electrică, pentru ca n-am avut absolut vreo surpriză neplăcuta.
În total, ne-a costat tot drumul 151 lei pentru 1216 km (12.42 lei/100 km).
Pentru tot traseul am folosit ABRP (A Better Route Planner) Premium, conectat cu mașina, și aceasta n-a dat greșit deloc.
Concluzie: mai mergem!
Concluzia e în subtitlu, abia așteptăm să mergem din nou vara viitoare. De data această, cu o Tesla Model SR+ MIC (LFP). Până atunci, cu siguranță vă voi aștepta aici pe blog cu alte aventuri electrice alături de Tesla.
Cât despre Zoey… dacă ea nu era, nu ajungeam la Tesla, pentru că nu credeam că putem să trăim doar cu o mașină electrică și să facem chiar și drumuri lungi. N-a fost ușor, însă nouă ne-a plăcut, iar cei 27.000 km parcurși într-un an stau drept dovadă.
Nascut in 1989, profesionist in tehnologii IT avand o experienta de peste 10 ani in spate. In prezent conduc o echipa de dezvoltare software in cadrul unei multinationale.
In 2006 am pornit ceea ce se numeste ArenaIT, un blog de tehnologie dezvoltat din pasiune. In tot acesti ani de activitate, blogul a ajuns sa fie un reper in domeniul tehnologiei pe internetul romanesc si este proiectul care ma defineste pe mine ca persoana in online.
Recent am devenit tot mai interesat de ecologie, energie regenerabila si, in acelasi timp, de masini electrice si de aceea am inceput promovarea si testarea acestora pe ArenaIT. Asa l-am cunoscut pe Dan Boboescu, parintele Electromobilitate, un proiect care mi s-a parut inca de la inceput ca fiind unul nobil si caruia mi-as dori sa ma alatur, ceea ce s-a si intamplat.
