Excursie de 2100 km cu Hyundai Kona – pentru prima oară în Grecia

Căutările unei locații pentru concediul de vară de anul acesta au început în luna Aprilie cu două obiective bine stabilite: să fie în Grecia continentală și să fie ușor accesibilă cu mașina (electrică, bineînteles!).
Având aceste două obiective stabilite, am găsit într-un final locația ideala – Chalkidiki, brațul Sithonia, localitatea Sarti.

Primul pas înainte de plecare a fost să luăm legatura cu gazda noastră cu rugămintea de a ne pune la dispoziție o priză de 230V pentru a putea încărca mașina la destinație, având în vedere faptul că pe brațul Sithonia, în apropierea locului nostru de cazare nu există nicio stație publică de încărcare. Doamna cu care am discutat a fost foarte amabilă și ne-a asigurat că face tot posibilul pentru a ne pune la dispoziție o priză, ceea ce s-a și întâmplat.

Traseul am început să îl simulez cu mult înainte de data plecării (18 Iunie) și stabilisem că vom alege ruta prin Bulgaria, deoarece în Macedonia nu exista nicio stație rapidă de încărcare. Teoretic am fi putut parcurge distanța de 423 km dintre ultimul încărcător rapid din Serbia (Nis) și primul din Grecia (Thesaloniki), dar asta ar fi însemnat să circulăm cu o viteza maximă de 100 km/h și să încărcăm până la 100% în Serbia, ceea ce nu am considerat fezabil.
Însă cu două săptămâni înainte de a porni, studiind aplicația PlugShare am observat că au fost instalate două stații de 350 kW la reprezentața Porsche din Skopje, Macedonia, așa că am luat legatura cu o persoană de acolo pentru confirmarea faptului că încărcătorul este funcțional, astfel schimbând traseul pe ruta Serbia-Macedonia.

În 18 Iunie la ora 2 dimineața am încărcat mașina cu bagaje și am pornit la drum împreuna cu prietenii noștri Bogdan și Daniela.
Prima pauză de încărcare am făcut-o după 200 km și 3 ore de condus, la o stație de încărcare din rețeaua Virta din incinta unei stații de benzină Gazprom. Am încărcat timp de 23 de minute de la 57% la 77% la stația de 50 kW și am pornit mai departe.
Nu vă bazați pe această stație de încărcare pe traseul de întoarcere spre România, deoarece nu este accesibilă decât de pe sensul de mers spre Nis!!

Următoarea oprire de încărcare a fost o stație tot din rețeaua Virta aflată într-o parcare de pe autostradă în apropierea orașului Nis. Partea mai puțin plăcută este că în parcarea respectivă nu există toaletă, cafenea sau orice alt serviciu de acest gen, însă stația ABB a livrat o putere de 75 kW (probabil că putea și mai mult, dar Kona este limitată la 75 kW). De această dată am încărcat de la 40% la 82% în 37 de minute. Puteam să stăm mai puțin la încărcat pentru că la Skopje am ajuns cu 28%, dar decizia de a încărca până la 82% s-a dovedit a fi cea corectă în cele din urmă.

Odată ajunși la reprezentanța Porsche din Skopje am intrat în showroom pentru că deocamdată stația este accesibilă doar în intervalul orar de funcționare al locației, nefiind integrată în vreo rețea care să beneficieze de pornirea și taxarea sesiunii de încărcare printr-o aplicație. Domnul de la recepție a venit să deblocheze (la propriu) conectorul CCS care era asigurat cu o chingă și un lacăt, am conectat mașina la stație, dar după aproximativ 10-15 secunde…SURPRIZĂ! Ambele încărcătoare rapide au intrat într-o eroare din care nu au mai putut fi resetate, deși personalul și-a dat silința, luând legătura cu toate persoanele care ar fi putut salva situația. În cele din urmă am fost nevoiți să așteptăm 3 ore și jumătate pentru a încărca mașina la o stație type 2 de 11 kW între 28%-75% în loc de cele 30 de minute necesare încărcării rapide.

Ultima oprire pentru încărcare a fost la stația rapidă EKO din incinta unei benzinării în Thesaloniki, unde am încărcat de la 18% la 51% în 36 de minute și am plătit aproape 15 EUR (0.6 EUR/kWh). Plata se face la casieria benzinăriei, iar pornirea și oprirea încărcării o realizează personalul.
De la Thesaloniki până la destinație am mai parcurs 130 km și am ajuns după un drum de 19 ore în care am parcurs 933 km cu un consum de 16.2 kWh/100km. Pe drum am avut parte și de temperaturi de peste 35 ℃, dar și de ploi torențiale, care au determinat mai mulți participanți la trafic să oprească pe marginea drumului din cauza vizibilității scăzute.
Drumul ar fi trebuit să dureze în jur de 15 ore dacă nu aveam problema cu încărcătorul de la Skopje, aproximativ 13 ore de condus și stat în vămi, iar restul pentru încărcat mașina.

Mă pot consola cu ideea că la punctul de trecere dintre Bulgaria și Grecia am fi putut pierde mai mult timp decât la stația de încărcare din Skopje, însă acestea sunt doar presupuneri.
De la excursia noastră și până în prezent, în Thesaloniki au mai fost puse în funcțiune 3 stații de încărcare rapidă, ceea ce îmi dă speranța că în viitor vom circula mult mai ușor cu mașina electrică atât în Grecia, cât și în Macedonia sau Serbia.

La destinație am încărcat la priza de 230V pusă la dispoziție de gazda noastră și am parcurs aproximativ 210 km în 8 zile de plimbări între diferite plaje. Am avut parte și de o surpriză plăcută când la finalul sejurului gazda ne-a făcut „cadou” curentul utilizat, nedorind să ne taxeze.

• 

• 

Drumul de întoarcere l-am parcurs pe ruta Bulgaria-Serbia, deoarece nu ne puteam baza pe stația de încărcare de la Skopje și oricum am fi ajuns în afara orelor de lucru.
Pe parcursul celor 957 km de la Sarti la Timișoara am avut nevoie de 4 opriri pentru încărcare:

Prima oprire după 261 km la o stație de 100 kW din rețeaua Fines (localitatea Marikostinovo, lângă granița cu Grecia) unde am încărcat 20 de minute. A urmat apoi o etapă de 183 km până la Sofia la magazinul Mr. Bricolage, la o stație de 50 kW din rețeaua Eldrive unde am încărcat 46 de minute. De la Sofia până la următoarea pauză de încărcare am avut parte de un drum destul de greu, cu ploaie torențială și vânt puternic, dar după 162 km parcurși am ajuns cu bine la stația ABB de cel puțin 75 kW (rețeaua Virta) pe autostradă, lângă Nis, Serbia unde am încărcat 32 de minute. Ultima oprire a fost în benzinăria Gazprom la stația de 50 kW unde am încărcat 24 de minute (rețeaua Virta), unde am avut aventura cu accesul în incinta benzinăriei.

Drumul de întoarcere a decurs mult mai cursiv decât cel de mers spre Grecia și a durat 15 ore din care 13 de condus și stat în vămi și 2 de încărcare pentru cei 957 km. Singura problemă a fost accesarea stației de încărcare de la benzinăria Gazprom din Serbia, care nu poate fi accesată de pe sensul de mers spre România, deoarece se află pe sensul de mers spre sud (Macedonia) și este îngrădită cu garduri pentru a nu putea fi fraudat sistemul de taxare a autostrăzii. Cu toate acestea, prin amabilitatea unei persoane am reușit să intrăm în incinta benzinăriei și să încărcăm, în caz contrar trebuind să ocolim aproximativ 60 km pentru a accesa stația de pe sensul corect.

În acest concediu am parcurs 2100 km în total cu un consum de 16.2 kWh/100km pentru care am plătit aproximativ 230 RON.
Prețurile la stațiile din rețeaua Virta (Serbia) sunt 1 RON/min la stația din incinta Gazprom, la celelalte stații din apropierea orașului Nis încărcarea fiind gratuită deocamdată.
În Macedonia, la reprezentanta Porsche Skopje se plătește pe sesiunea de încărcare, aproximavi 8 EUR pentru încărcare AC și aproximativ 15 EUR pentru încărcarea DC.
În Bulgaria, în rețeaua Fines prețul este de 1.13 RON/kWh, iar în rețeaua Eldrive 1.26 RON/kWh, încărcare DC.

Ca termen de comparație, părinții mei și-au petrecut concediul la o săptămână după noi, tot în Chalkidiki, dar pe brațul Kassandra, parcurgând cu aproximativ 100 km mai puțin decât noi pe sens și adunând 1900 km în 10 zile de concediu, cu costuri de 200 EUR pentru benzină (BMW X5 xDrive40e Plug-in hybrid).
Durata deplasării nu poate fi comparată, deoarece fiind o călătorie de plăcere, ei au decis să petreacă o noapte în Skopje la drumul spre Grecia și încă una la Nis la drumul de întoarcere spre România, limitarea nefiind autonomia mașinii, ci confortul pasagerilor.

Concluzii după prima călătorie cu Porto în străinătate

Drumul în sine a fost o plăcere la bordul Konei, iar mașina s-a comportat ireproșabil, “găzduind” fără probleme 4 adulți cu bagaje pentru o săptămână și un măslin (la întoarcere 😊). Cu toate acestea, rețelele de încărcare (acolo unde există) pot oferi emoții în unele cazuri, prin stații de încărcare nefuncționale sau inaccesibile și prin multitudinea de aplicații și metode de plată existente. Aștept cu nerăbdare ziua în care încărcarea va funcționa asemenea sistemului Tesla, pe principiul plug&charge și desigur că viteza de încărcare a Konei mi-ar fi plăcut să fie ceva mai mare.

Trebuie să menționez faptul că anvelopele de vară cu care a venit mașina echipată din fabrică, NEXEN N’FERA SU1, nu au cea mai buna aderență, mai ales pe ploaie. De cel puțin două ori mașina a avut un comportament subvirator în curbe, fără să circul cu viteze excesive, așadar trebuie avută o atenție sporită în condiții de ploaie.

Cu siguranță, cel puțin eu și Andreea, vom mai face astfel de călătorii, iar acum, având experiența acestui drum, vom planifica mult mai bine traseul și opririle pentru încărcare.

M-am bucurat să observ și alte mașini electrice în această călătorie, prima a fost un Kia eNiro înmatriculat în Bulgaria cu care ne-am întâlnit în localitatea în care am fost cazați, Sarti, iar cea de-a doua a fost un VW ID.3 cu numere de Prahova, cu care ne-am intersectat la plecare spre casă.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•