by Orice rablă poate alerga pe autostradă, dar poate avea probleme la o urcare mai abrupta, cum este cea spre releul de la Cozia, langa Deva.
La începutul lui martie am fost virusat electric de Ionică, prin intermediul proiectului Electromobilitate, in timpul unui test drive cu fratele si nepotul meu Chris, cel mai tanar autor pe blogul electromobilitate.com
Ivindu-se un drum spre Sibiu și știindu-mă foarte interesat, Dan m-a invitat la un mic test cu Hyundai Ioniq, să-mi fac o părere nu doar teoretică despre cum poate să meargă o electrică ci și practică, curiozitatea mea cea mai mare fiind tracțiunea în rampă, urcarea pe un deal.
Trec peste instructajul rapid și eficient în a porni de pe loc și ajung direct la drumul în rampă spre Cozia cu plecare din Deva.
Am fixat apăsarea pedalei la un anumit nivel și am așteptat reacția motorului electric, efectiv așteptam să sesizez o încetinire, o bîlbîire, o cît de mică ezitare în urcare deși rampa se accentua pe măsură ce înaintam spre 7%… Nu am simțit absolut nicio ezitare a motorului dar reflexul de la termică a fost să caut schimbătorul de viteze să trec la o treaptă inferioară deși nu era necesar. Am menținut apăsarea pedalei de accelerație la același nivel ca la începutul urcușului… Urcare lină și constantă.
Coborîrea spre Deva a fost mai instructivă pentru că frînarea regenerativă are trei trepte la Ionică, treapta a treia fiind cea mai energică, se simte foarte bine frînarea, viteza de coborîre a fost relativ mică, aproximativ 40 km/h avînd în vedere și înclinația destul de accentuată, nici nu a fost nevoie să ating pedala de frînă decît cînd am ajuns la un prag metalic pentru colectarea apelor pluviale. Durata de viață a plăcuțelor de frînă se prelungește considerabil…
Urcarea spre Cozia a fost efectiv o urcare cu tracțiune uniformă la apăsare constantă a „potențiometrului” accelerației, fără ezitările, fără sincopele inerente ce apar la un motor termic ce ezită dacă se modifică raportul rampei în timpul urcușului, dispar acele șocuri la schimbarea vitezei dintr-o treaptă superioară într-o treaptă inferioară pentru a-i conferi putere motorului
Efectiv nu poți greși cînd conduci o electrică, dispare stresul schimbării vitezelor la timp ca motorul să ofere puterea maximă, dispare stresul omorîtului motorului la plecările de pe loc atunci cînd ambreiajul este eliberat mai rapid. Comparativ, o electrică se conduce ca o termică cu cutie automată dar și la aceasta se simte, mai mult sau mai puțin, trecerea dintr-o treaptă de viteză în alta.
Să conduci o electrică este o mare plăcere și, cum am scris, nu poți greși în stilul de conducere pentru că motorul electric este mult mai docil, eliberează întocmai și la timp tot cuplul mecanic necesar deplasării.
Încărcarea bateriei ? Nimic mai simplu, stațiile rapide rezolvă situația în 30 de minute, timp suficient pentru tradiționala pauză de cafea la două ore de condus.
Pe un drum drept, orice mașină se poate deplasa fără problemele ce apar la urcarea unei rampe. În schimb o electrică face față oricărei solicitări cu eleganță și finețe sau mai sportiv pentru cei ce nu pun preț pe modul „eco” !
Doar vîjîitul gumelor și al vîntului se aude, în rest este plutire…
