Maraton european cu Hyundai Kona Electric

O frază care ar rămâne doar un motiv de zâmbet, dacă nu ar fi repetată atât de des de necunoscători, spune că mașinile electrice nu sunt făcute pentru drumuri lungi.

Anul trecut am colindat autostrăzile Europei în drumuri care au depășit orice imaginație a celor care, unii din lipsă de informație, alții ca urmare a unor prejudecăți greu de înțeles, continuă să înoate împotriva curentului.

Datele inițiale ale drumului meu recent sunt altele din mai multe perspective. Mai întâi, călătoriile anterioare au fost efectuate vara, când temperaturile exterioare asigurau o autonomie de invidiat a mașinii, astfel încât viteza în regim de autostradă nu avea un impact prea puternic asupra distanței parcurse între două încărcări succesive. Pe urmă, rețeaua la care am alimentat într-o proporție covârșitoare vara trecută a fost Ionity, pentru că prețul era prietenos cu toți călătorii posesori de mașini electrice. Ei bine, din septembrie, zilele fericite s-au terminat, odată cu tarifele exagerate percepute celor ce nu conduc mașini produse de investitorii în această rețea.

A treia călătorie electrică la Amsterdam

După mijlocul lunii aprilie a acestui an, necesități familiale au impus să efectuez un drum rapid până la Amsterdam și înapoi, într-o fereastră de timp de doar 3-4 zile.

Pregătirile nu au fost prea complexe. Prima urgență a fost să stabilesc cea mai bună soluție privind rețelele de încărcare și mai puțin locațiile. Cum Ionity e, așa cum am spus mai sus, o non-soluție, am cautat variante alternative care să ofere încărcare cu puteri de peste 50KW la preț mic.

Cea mai mare surpriză a constat în HyperNetz , o super rețea a celor de la Energie Baden-Württemberg (EnBW), care au reușit să creeze un nivel de interoperabilitate cu alte rețele din Austria, Germania, Olanda, Elveția și Franța, la un preț de doar 0,39 euro pentru 1KWh. Desigur, vor fi unii care să spună că nici acesta nu este un preț bun, devreme ce amintește de cel practicat de Renovatio. Pe undeva e un dram de adevăr, dar sunt mult mai multe motive să nu fiu de acord cu aceștia.

Înainte de orice, Renovatio nu are stații de încărcare care să ofere puncte multiple de încărcare, cu puteri care ajung la 150KW și chiar 350KW.

Cele mai puternice stații sunt cele de la reprezentanțele Volkswagen, dar acestea nu sunt în proprietatea Renovatio. Mai mult decât atât, la noi nu există interoperabilitate și nu cunosc vreo firmă de profil interesată de acest aspect.

Dar să trecem de generalități!

Încărcare în Ungaria

În Ungaria am alimentat în exclusivitate la Mol Plugee, care are deja disponibilă o aplicație foarte bine pusă la punct. Interesant este că sistemul lor de plată este cu totul altul decât plata înainte, așa cum suntem noi obișnuiți la Renovatio (Iertați-mă, dar nu mă pot abține!).

Mol Plugee blochează pe card o sumă fixă de aproximativ 8,50 euro la inițierea încărcării. Odată terminată încărcarea, suma este deblocată și imediat este debitat prețul real al energiei furnizate. Simplu, corect, transparent și rapid. Aproape de frontiera cu Austria am încărcat la stații de 75KW în ambele sensuri, semn că această subsidiară a gigantului maghiar care produce și distribuie combustibili fosili nu e încremenită în timp, în ceea ce privește dotarea tehnică în acest domeniu.

Încărcare în Austria

Odată ajuns în Austria, am folosit avantajele rețelei despre care am scris anterior, fie că utilizez aplicația EnBW (încă indisponibilă în România la data scrierii acestui articol, dacă este instalată din Google Play), fie cardul acestora. Am încărcat la Smatrics și da emobil. Am instalat aplicația din altă sursă și am avut grijă să setez ca metodă de plată transferul bancar la sfârșitul lunii prin sistemul european SEPA, nefiind 100% sigur că datele unui card bancar sunt perfect protejate într-o aplicație care nu vine dintr-o sursă lipsită de suspiciuni.

Prețul de 0.39 euro/KWh este accesibil dacă utilizatorul este abonat la serviciile lor sau este membru ADAC, caz în care cardul de încărcare va fi livrat gratuit.

Încărcare în Germania

În Germania, aproape toți furnizori de încărcare a mașinilor electrice sunt prezenți în aplicație, iar prețul este identic.

O mică excepție o constituie Fastned, o rețea care a pornit din Olanda și care s-a extins foarte mult în ultimul an, inclusiv în Germania, Belgia și Franța. Pentru a beneficia de interoperabilitate la Fastned, nu se poate folosi aplicația, ci doar cardul EnBW.

Bilanț dus-întors

Călătoria a durat trei zile și a adunat ceva mai mult de 4200 km. Timpul total în care am condus efectiv mașina a fost de aproximativ 48 de ore, diferența până la cele aproape 50 de ore reprezentând-o în special timpul petrecut la frontiera cu Ungaria, în ambele sensuri de mers. Viteza medie a fost astfel apropiată de 90km/h. Totalul timpului petrecut la stații pentru încărcare a fost de aproximativ 18 ore, locațiile pentru încărcare separând etape de drum, lungi de 150-250 km.

Pentru mai multe informații și statistici, am atașat aici o fișă cu date despre călătorie.

Până la urmă, orice drum lung este obositor, dar ideea că mașina electrică nu este potrivită pentru o distanța atât de mare pălește, chiar și în condiții atmosferice potrivnice. Costul nu este deloc mai mare decât pentru o fosilă, singura condiție fiind o rețea de încărcare performantă, cu destule puncte de încărcare și cu puteri care să pună la lucru toate disponibilitățile mașinii în această privință.

Este important ca și în România să fie adoptată o strategie în privința electrificării, care să urmeze același drum ca în țările occidentale, una care să se axeze pe stații de curent continuu de mare putere, cu multe puncte de încărcare pe autostrăzi, orașul rămânând populat în special cu stații AC.

Nu știu dacă mai este mult până atunci, dar rămân în continuare la fel de optimist și de mândru de mașina mea electrică.