Mazda a intrat oficial în era electrică cu Mazda 6e, un model care marchează o schimbare profundă de filozofie pentru constructorul japonez. Știu că a existat și MX-30 care oficial a deschis drumul spre electrificare, dar acea mașină mi s-a părut mai degrabă un experiment decât o mașină gândită pentru volum.
Deja nu mai vorbim despre un sedan clasic cu motor termic, ci despre o limuzină electrică gândită să păstreze spiritul Jinba Ittai – conexiunea dintre șofer și mașină – adaptat la prezent. Am condus mașina din Saalbach (AT) către Arosa (CH), pe două dintre cele mai spectaculoase drumuri alpine: Grossglockner Hochalpenstrasse și Nockalmstrasse, iar experiența plăcută pe care o simți la interiorul mașinii a reușit să mă facă sa trec peste micile neajunsuri pe care le detaliez mai jos.
Înainte să vorbim despre cum se conduce, nu poți să ignori cum arată Mazda 6e. Modelul testat avea o vopsea roșie superbă, care prinde lumina în mod spectaculos și pune în valoare liniile fluide, tipic Mazda. Soul Red Crystal, pe numele ei, culoarea cred că este sinonim cu Mazda de câțiva ani de când a apărut pe toate modelele brandului.
Mazda 6e este o mașină mare, cu o prezență puternică, dar fără să forțeze prin ostentație. Din față, grila specifică reinterpretată și semnăturile luminoase îi dau un aer modern, dar tot cu ADN japonez păstrat.
La interior, surpriza majoră vine de la alcantara maro. Este peste tot – pe bord, pe portiere, pe tunelul central – și creează o atmosferă caldă, elegantă și foarte plăcută. Scaunele sunt comode și susțin bine corpul, iar spațiul interior se simte generos, atât în față, cât și pe banchetă. E, fără îndoială, o mașină care îmbină confortul cotidian cu o doză de rafinament pe care nu o găsești în mod normal în segmentul electricelor medii. Sper să fie atenți și producătorii germani de segment premium la cum arată o mașină la mai puțin de jumătate din prețul modelelor comparabile vândute de ei.
Pe virajele strânse din Alpi, Mazda 6e s-a simțit stabilă și foarte plăcută la condus. Inginerii japonezi au reușit să păstreze partea de sportivitate, chiar dacă mașina este mare. Se simte echilibrată, cu un mix reușit între confort și control. Chiar și pe curbe rapide, caroseria rămâne bine ținută în frâu, iar direcția se simte destul de bine în volan. Aici poate este cel mai mare avantaj pe care îl ai când optezi pentru bateria de capacitate mai mică și implicit, de masa redusă.
Un punct discutabil rămâne dimensiunea bateriei: pentru un astfel de model, pare cam mică raportat la segment. Constructorul japonez a gândit două opțiuni cel puțin curioase despre bateria cu care o poți echipa:
- o baterie mică (69 kWh, cum am avut pe mașina din tur), care se încarcă cu până la 200 kW.
- o baterie mai mare (80 kWh), dar care se încarcă cu doar 95 kW (?!)
Totuși, Mazda compensează prin eficiență și printr-o strategie clară: nu încearcă să concureze Tesla Model S sau Mercedes EQE pe autonomie absolută, ci mizează pe o utilizare inteligentă a resurselor. Încărcarea se face suficient de rapid încât să nu devină frustrantă la drum lung, iar pentru utilizarea mixtă (oraș – drumuri naționale – drumuri alpine) e o soluție echilibrată. „Nebănuite sunt căile japonezilor”, iar 6e arată că Mazda își urmează propria cale în electrificare.
Dacă la capitolul estetică și dinamică Mazda punctează excelent, la ergonomie rămân multe de îmbunătățit. Foarte multe reglaje sunt ascunse prin meniuri, lucru care deturnează din experiența de utilizare. În plus, ecranul central are o folie antireflex care în lumină puternică devine greu de citit, și asta afectează clar utilizarea zilnică.
Și mai deranjant, sistemele de asistență: Lane Assist-ul este prea agresiv, până la punctul în care devine enervant. În zone cu lucrări rutiere, unde apar mai multe rânduri de marcaje, mașina smucește inutil și strică fluxul condusului. Am preferat să dezactivez funcția, pentru că mai mult încurca decât ajuta. E un detaliu care contează, mai ales pentru cine face drumuri lungi.
Mazda 6e nu este o revoluție în sensul clasic al termenului, ci mai degrabă o transformare în spirit japonez. Reușește să rămână fidelă valorilor brandului – plăcerea de a conduce, designul fluid, interiorul rafinat – dar le aduce în epoca electrică. Minusurile de ergonomie și bateria relativ mică nu pot fi ignorate, dar felul în care te face să te simți la volan compensează mult.
Pe drumuri ca Grossglockner și Nockalmstrasse, 6e m-a convins că japonezii au ales să își croiască propria cale în electrificare. Nu e perfectă, dar are personalitate și știe să îți ofere o senzație de lux la interior, lucru rar în segmentul ei.
În Eurocharge 2025 am condus mașina pe traseul Saalbach–Grossglockner Hochalpenstrasse–Arosa, pe vreme perfectă pentru drum lung cu o electrică (15–20 °C), pe un traseu compus predominant din drumuri naționale de munte (doar 35% autostradă). La finalul zilei datele de pe bord au arătat 532 km, cu un consum mediu de 16.3 kWh/100km. Nu o să uit prea curând ultima bucată de drum, când am avut de urcat până în Arosa și pe 20 km autonomia estimată a scăzut de la 100 km/25% până la 6 km/3%. De regulă nu am astfel de emoții cu o mașină pe care o cunosc, pe un drum știut, dar cu multe necunoscute se schimbă puțin problema.
Prețul mașinii testate în tur este de 46.490 euro cu TVA (sau 585 €/lună în leasing financiar de la BT Leasing – avans 20%, valoare reziduală 1%, contract pe 5 ani).
EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Alpi cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.
Susținut de: OMV eMotion | BT Leasing | Michelin | Server Config
Pasionat de electromobilitate din 2020, cand am facut trecerea de la diesel la electric, dupa multa cercetare pentru a gasi o masina potrivita stilului de viata (calatorit cu bagaj, biciclete, schiuri si alte echipamente care strica puternic aerodinamica masinii)
