Noi lecții norvegiene despre viitorul mobilității electrice

În zgomotul discuțiilor despre contribuția transportului la încălzirea globală și la poluarea aerului respirat de toată lumea în marile aglomerații urbane, revin obsesiv temele promovate viguros de cei ce se opun electrificării.

Printre cele mai cunoscute:

• poluarea generată de producția energiei electrice;
• poluarea din timpul procesului de fabricare al automobilelor electrice, cu ținta pe acumulatori;
• lipsa unor modele electrice atractive;
• insuficienta dezvoltare a rețelelor de încărcare;
• autonomia și timpul de încărcare;
• service-ul necalificat și costul întreținerii;
• etc.

Cel mai târziu după ultimul raport IPCC și de atunci faimosul cod roșu pentru omenire a sosit momentul să ne concentrăm pe soluții pentru minusurile reale ale noii tehnologii, în loc de a perpetua din comoditate, sau interes, pe cele ce au contribuit (uneori în mod fraudulos, vezi Dieselgate) pentru mai bine de 100 de ani la starea de astăzi.

În căutarea rezolvărilor optime a complexelor dileme, uneori lipsesc exemplele pozitive sau sunt ignorate în mod intenționat, un simptom cronic al maladiei not invented here. In realitate, ar fi suficientă o analiză sistematică a pașilor întreprinși de o mică națiune bogată, Norvegia – liderul mondial al electrificării transportului de tot felul nu doar rutier, pentru a identifica elementele ce au determinat populația să cumpere în proporție de peste 80% autovehicule noi electrice în prima jumătate a anului.

Sursele de producție pentru energia electrică

Pe lângă modul în care producția de energie electrică se adaptează la cererea majorată prin utilizarea pe scară largă a parcului auto electric, lecția norvegiană despre producția din surse hidro este limitată de geografia fiecărei țări, dar progresul în domeniul surselor eoliene și fotovoltaice este real și încurajator.

Rolul subvențiilor și al deciziilor politice

Despre rolul subvențiilor în distorsionarea prețului, care nu mai este bazat pe cerere și ofertă, am discutat în repetate rânduri, după cum am semnalat și majorarea preturilor practicată de unele firme, atunci când subvențiile au devenit mai generoase, după criza indusă de pandemie în 2020. În Norvegia este cu atât mai dificil de apreciat moralitatea subvențiilor, de faptul că o sursă de bunăstare a națiunii provine din vânzarea de hidrocarburi.

Nefiind membră EU, Norvegia a adoptat timpuriu cea mai strictă legislație de eliminare a vânzării de automobile cu motoare termice: 2025. Reacția cumpărătorilor la termenul bine cunoscut este o tranziție rapidă spre modele 100% electrice.

Oferta producătorilor

In decursul anilor, Norvegia a devenit piața de testare la public pentru noile autovehicule electrice ale producătorilor de pe toate continentele. Cele 54 modele, din care au fost înmatriculate mai mult de 10 exemplare în prima jumătate a lunii august, dezvăluie interesul major pentru o ofertă diversificată a publicului foarte bine educat în acest domeniu.

O privire la Top 20 din august (fără importurile Tesla, care sunt concentrate în ultima lună a fiecărui trimestru, septembrie) ne dezvăluie trei modele lansate anul acesta și clasate între primele cinci pozitii: IONIQ 5, Mach-e, ID.4 și alte trei (Q4, iX3 și Enyaq) în Top 20.

Comparativ cu aceeași perioadă din iulie, livrările au scăzut masiv în august pentru Skoda Enyaq (-83%), Mustang Mach-e (-47%), iX3 (-39%) și VW ID.4 (-25%), toate patru în competiție cu noul Model Y. Sunt cauzate de limitări reale de producție (acumulatori, chip-uri?) sau doar pregătirea unui contraatac la primele livrări de Model Y importate din China?

Ofensiva chineza?

La începutul anului se vorbea mult în presa internațională de ofensiva chineză în Europa. Inmatricularile norvegiene din 2021 indică deocamdată că doar producătorii consacrați au reușit să importe modele MIC – made in China în număr mai mare de 1300 exemplare.

Cu precizarea că pentru Model 3 sursa informațiilor (elbistatistikk.no) nu indică câte exemplare sunt importate din China și câte vin din California, este ușor de văzut că înmatriculări peste 1000 exemplare MIC au fost realizate doar de Polestar, MG și BMW, în timp ce cel mai bine clasat startup , Xpeng, a livrat doar 275 de exemplare.

Poate fi urmat exemplul Norvegiei?

La o privire superficială exemplul Norvegiei este dat la o parte ca neaplicabil în țările mari, cu economii în care industria auto are o pondere majoră și în cele mai sărace, care nu au mijloacele necesare pentru subvenționarea tehnologiei aflate la început de drum.

Sunt însă subvențiile singura cale pentru răspândirea electromobilității? Chiar dacă o penetrare actuală de doar 2.5% a electricelor pe piața SUA (Sursa: Experian) nu prea lasă loc de discuții despre domeniul mobilității electrice americane în context global, faptul că Tesla domină copios înmatriculările (peste 66%) FĂRĂ SĂ BENEFICIEZE DE SUBVENȚII este un semnal important, că o parte a publicului va accepta prețul mai mare pentru un produs atractiv.

Revenind la raportul ONU – IPCC, care subliniază în repetate rânduri costul enorm pentru omenire al indeciziei și inacțiunii politice, mă întreb dacă a sosit momentul să luăm destinul copiilor și nepoților în propriile mâini, contribuind la reducerea emisiilor poluante, fiecare după puterea buzunarului?

Probabil cea mai puternică lecție norvegiana este cea că un parc auto în curs de electrificare poate deveni o realitate mai linistita și curată într-un deceniu!