Puțină istorie și o altă opinie despre revoluția electrificării transportului

Este interesant cât de repede titluri ca cel semnalat de Wiwi la începutul săptămânii (Ce împiedică revoluția mașinilor electrice?) sunt demolate de realitățile statistice ale înmatriculărilor, pe o piață unde producătorii se străduie să acopere cererea publicului pentru automobile electrice avansate, dar accesibile ca preț.

Cum a ajuns China cea mai mare piață auto din lume este un fapt cunoscut și logic, având în vedere că mai mult de 18% din populația planetei trăiește acolo. În schimb, cum au ajuns clienții chinezi să achiziționeze mai mult de 50% din automobilele electrice vândute pe plan global, este un fapt mai puțin cunoscut de publicul îndoctrinat cu titluri despre piedicile din calea electrificării.

Zarva creată de liderii industriei auto tradiționale, în fața amenințării ordinii globale a unei industrii ruginite de prea multa bunăstare acumulată în peste 100 de ani, este susținută și finanțată generos de aliații din atotputernica industrie a petrolului, pentru care electrificarea a devenit un pericol existențial.

Dezinformarea domină fluxul știrilor continue și acoperă realitățile despre cererea în creștere exponențială pentru vehicule electrice de tot felul, de la automobile, autobuze, camioane și până la biciclete.

Scurtă privire în trecut

Pentru a înțelege mai bine viitorul, întotdeauna este utilă o privire în trecutul automobilistic. La începutul secolului XX, când competiția între noua tehnologie a automobilelor cu modul de transport tradițional, calul și trăsura, era departe de a fi încheiată, discuțiile erau asemănătoare cu cele de astăzi.

Informațiile găsite la muzeul Ford din Dearborn, Michigan, aflat la mai puțin de 3 km de sediul global al firmei Ford, ajută la înțelegerea alternativelor de propulsie avute de clienți la începutul anilor 1900.

Criteriile de alegere între un vehicul cu abur, o tehnologie bine cunoscută atunci după decenii de perfecționare, cu benzină sau electric, aflate la început de drum, sunt foarte interesante și unele s-au perpetuat până în zilele noastre.

Dacă imaginea cu un automobil împrospătând nivelul de apă din cazanul cu aburi la adăpătoarea de cai poate trezi astăzi multe zâmbete, cele 10 minute necesare pornirii unui vehicul cu abur ar fi de neconceput în lumea grăbită din zilele noastre.

După cum se vede din argumentul pro-tracțiune cu benzină: Gas goes far (Benzina merge departe), nici discuția despre autonomie nu este nouă.

Și atunci, ca și în prezent, proprietarii au dorit să călătorească cât mai departe, fără nevoia unor opriri de realimentare.

În schimb, cele în favoarea tracțiunii electrice au evoluat mult, prin dezvoltarea continuă a motoarelor electrice necesare în aplicații industriale și a acumulatorilor Li-ion prin contribuția industriei electronice.

Și atunci, și acum, este adevărat că Electric is easy (Electric este simplu), chiar dacă apelul cu totul special exercitat de pornirea ușoară a unui automobil electric, comparativ cu învârtitul la manivelă al celor cu motoare termice, a dispărut odată cu apariția demaroarelor electrice.

Un exponat foarte interesant din muzeu, care subliniază preferința doamnelor pentru tracțiunea electrică, este automobilul electric cu care Clara Ford, soția fondatorului concernului auto american, a circulat între 1914 și 1930.

În cele din urmă rămâne întrebarea fundamentală: de ce a câștigat motorul cu ardere internă, pentru mai bine de 100 ani, competiția cu formele concurente de tracțiune?

Pentru americani răspunsul este simplu. Zăcămintele uriașe de petrol descoperite în 1901 în Texas au pus la dispoziția industriei și transportului o sursă de energie abundentă și ieftină.

Dar pentru China, Coreea și Japonia, țări fără resurse proprii de petrol, care este alternativa în prezent și viitor?

Pe „repede înainte” până în zilele noastre

Soluția europeană, de import a resurselor energetice și a celor necesare transportului din Rusia, este controversată în aceste zile, dar obișnuința și familiaritatea cu tehnologiile cunoscute, bazate pe combustibili fosili, au creat o dependență greu de înlăturat.

Rămâne ca istoria să decidă dacă evitarea dependenței de resursele provenite din zone de conflict va avea un cuvânt mai puternic de spus decât grija pentru evitarea poluării planetei și stoparea încălzirii globale, subiecte ce rămân controversate în ciuda evidențelor științifice.

Înțelegând pe deplin pericolul existențial pentru două industrii gigantice, petrol și auto, să privim la rezultatele înmatriculărilor de automobile 100% electrice pe două piețe majore China și Europa, ce au pornit pe calea electrificării, în mod cu totul diferit.

China

Cu un efort uriaș de subvenționare în ultimele aproape două decenii, autoritățile chineze au promovat electrificarea ca soluție pentru depoluarea marilor aglomerații urbane. Argumentul utilizat pentru justificarea sumelor gigantice alocate dezvoltării acestui sector economic, începând cu exploatarea și rafinarea materiilor prime, producția de piese și componente și la subvenționarea autovehiculelor NEV – new energy vehicles, a avut incontestabil priză la public.

Așa cum scriam la început, clienții din China cumpără peste 50% din producția mondială de automobile electrice, deși reprezintă „doar” 18% din populația globală. Cu o populație asemănătoare, India nu a realizat un progres similar pe calea electrificării.

În realitate, problema existențială pentru economia chineză este evitarea dependenței de resurse importate, în principal petrol și gaz, promovând ca alternativă transportul bazat pe acumulatori litiu-ion, domeniu în care firmele chinezești domină copios competiția globală. În mai puțin de 20 ani, producătorii chinezi de automobile electrice au acaparat categoric clasamentul înmatriculărilor NEV, singura excepție fiind Tesla. Niciun alt producător auto global nu apare în Top 10 al înmatriculărilor de automobile electrice, cu toate că VW și GM au dominat continuu pe cele de autovehicule cu motoare termice, un segment în scădere cu 47% față de aceeași perioadă de anul trecut.

În același timp, segmentul electric (BEV și PHEV) a crescut cu 61%, dar VW, GM și nici un alt nume cu răsunet internațional nu se regăsește în acest domeniu în creștere rapidă, care atestă ca revoluția electrificării transportului este viguroasă, acolo unde condițiile sunt favorabile și producătorii se străduie să acopere cererea pieței.

Europa

O cu totul altă imagine găsim în Europa, analizând clasamentul la zi al înmatriculărilor de automobile 100% electrice publicat de EU EVs. În timp ce executivii unor mari grupuri auto europene încă se străduie să explice „greșeala tranziției” prea rapide spre mobilitatea electrică, numitorul comun cu piața din China este Tesla, care domină copios înmatriculările europene cu modele exportate din China.

În timp ce listele de așteptare pentru aproape orice model electric se întind pe perioade ce depășesc un an și dealerii aplică adaosuri oneroase, speculând discrepanța între cerere și ofertă, producătorii din China și Coreea își adjudecă o porție tot mai mare din piața europeană.

Privind în și mai mare detaliu la înmatriculările din cea mai avansată țară pentru automobile electrice, Norvegia, care este în general mult mai bine aprovizionată decât alte piețe globale, regăsim o imagine asemănătoare:

• cinci modele din Top10 sunt asamblate în China și Coreea (imaginea din stânga)
• alte cinci modele clasate pe pozițiile 11-20 provin din Coreea, China și Mexic.

„Revoluția mașinilor electrice” este în plină desfășurare

Dominația industriei auto din China într-un sector aflat la început de drum, dar ajuns în faza creșterilor exponențiale, este cu mult mai profundă decât trădează o privire grăbită aruncată strict la locul de asamblare al celor mai bine vândute modele. În realitate, o mare parte a materiilor prime și componentelor pentru orice automobil electric, în special acumulatori, dar și accesorii sau echipamente de încărcare sunt produse de firme chinezești, ce domină în prezent competiția internațională.

Absența producătorilor globali din clasamentul înmatriculărilor din China, unde se vând peste 50% din NEV – new energy vehicles de pe planetă, nu poate fi pusă la infinit pe seama pandemiei și a crizei componentelor de tot felul. Tesla dovedește că se poate concura cu succes în China, producând ceea ce doresc electromobiliștii: automobile inteligente, la prețuri accesibile, care prelungesc experiența digitală în timpul călătoriilor.

Câtă vreme producătorii tradiționali, continuă să gâtuie producția și favorizează promovarea tehnologiilor tradiționale, destinul lor se măsoară în ani, nu decenii, la fel cum s-a întâmplat cu cele cu abur la începutul secolului XX.

„Revoluția mașinilor electrice” este în plină desfășurare, dar cu amploare diferită, în funcție de interesele strategice geo politice și echilibrul puterii de influență a celor ce au de câștigat și a celor ce vor pierde această confruntare tehnologică epocală.