by 
Când spui „1000 de kilometri într-o singură zi” cu o mașină electrică în România, reacțiile sunt împărțite. Unii ridică din sprânceană a îngrijorare, alții a curiozitate. Pentru mine, în cadrul RO1000 Challenge, a fost ocazia perfectă să testez nu doar limitele infrastructurii sau ale mașinii, ci și propriul ritm de anduranță.
Spoiler alert: A fost un maraton cu de toate – „plase” tehnice la stații de putere mare și, bineînțeles, o sesiune de alergare în timp ce mașina își trăgea sufletul la priză.
Startul: Liniștea de la 05:15
Ziua a început devreme. Foarte devreme. La ora 05:15, parcarea IKEA Pallady, de obicei un furnicar, era pustie. Fun fact: până m-am dezmeticit eu să setez navigația și să plec, am realizat că eram singurul „nebun” din parcare gata de drum. Liniștea dinaintea furtunii… electrice.
Segmentul 1: Încălzirea și micile „hopuri”
Prima oprire …a fost dictată mai mult de nevoile fiziologice decât de bateria mașinii. Totuși, dacă tot am oprit, am pus și mufa. Aici am avut prima mică dezamăgire: stația, deși funcțională, era limitată la 100kW.
O încărcare relativ lentă pentru capabilitățile mașinii, dar suficientă cât să ne continuăm drumul.
Daca aici as fi avut o statie de minim 150kW as fi continuat călătoria alegând traseul prin Brăila.
Am ales opțiunea doi de traseu, prin Hârșova.
Acest traseu a inclus și un mic detur prin Capidava, din cauza unor lucrări in localitatea Crucea. Pe lângă kilometrii în plus, la Ianca am dat piept cu „user experience-ul” uneori frustrant al stațiilor: etichetare greșită și erori de pornire din aplicație.
Soluția? Am pornit încărcarea „bătrânește”, direct de la POS. Și pentru că n-aveam stare, cât timp electronii curgeau în baterie, am ieșit la o alergare ușoară prin zonă. Eficiență maximă, nu?
Segmentul 2: Urcarea și lecțiile tehnice
Următoarea etapă, spre Voltrelli Onești, mi-a adus o lecție tehnică pe care e bine să o notați. Deși stația promitea 160kW, am luat o mică „plasă”. Această putere de vârf este livrată, se pare, doar mașinilor cu arhitectură pe 800V capabile să tragă maximul din ea.
Drumul a continuat cu urcarea spre Brașov, iar la Hărman (Eldrive), am avut parte de prima încărcare in 2: eu si un Kia EV6 si el participant la acest challenege.
Am împărțit puterea stației preț de 5-6 minute cu un alt participant, o KIA EV6. Am încărcat cu 100kW până a plecat el, apoi am urcat la putere maximă.
Notă retrospectivă: Aici aș fi putut juca mai strategic. Dacă încărcam până aproape de 100%, aș fi putut evita oprirea ulterioară de pe autostrada A1. Dar, pentru ca am fost unul dintre cei care nu si-au facut “strategii” pentru ziua X, am ales sa continui asa. Btw, ajutorul meu pe acest segment – de la Onesti pana la Petrom A1, a fost Norbert – Electro.
Segmentul 3: Finalul și Concluzia
Ultima oprire, la Petrom A1, a venit, recunosc, „la fix”. Nu doar pentru mașină, ci și pentru mine. Într-o aventură de 1000 km, opririle dese (am avut vreo 5-6 pauze fiziologice în total) sunt inevitabile și necesare.
Și aici ajung la o concluzie personală, poate mai importantă decât kWh sau viteza medie. Veți vedea probabil la alți colegi din #RO1000Challenge timpi de staționare mult mai mici, optimizați la maxim.
Totuși, părerea mea fermă este că nu suntem roboți.
Pentru un drum de o asemenea complexitate și durată, consider că este nu doar sănătos, ci absolut indicat să aveți cumulat cel puțin 90-120 de minute de pauză. Siguranța și confortul șoferului trebuie să fie mereu pe primul loc, înaintea recordurilor de timp.
Cifrele zilei (Recapitulare):
* Distanță totală: 1003 km
* Timp condus efectiv: 11h 56m
* Consum mediu: 20.3 kWh/100km
* Viteză medie: 84 km/h
A fost o zi lungă, dar plină de învățăminte. Până data viitoare, rămâneți conectați și… încărcați!
Credit foto: Ramona Copil, Cristi TUDOR
